2015: Anul in care s-a nascut, desi aproape nebagat in seama, statul national al kurzilor

La 12 martie anul acesta, Deutsche Welle publica un text marisor in care prezenta, foarte amanuntit, felul in care trupele numite Peshmerga, ale kurzilor din Irak, sunt instruite cu mare eficienta si minutiozitate in Germania, in marea baza de la Hammelsburg, in Bavaria.

Luptatorii kurzi urmau, practic, patru cursuri diferite, dar si complementare: unul in care invatau sa foloseasca rachete antitanc moderne, de tip Milan, care costa cam 8.000 de euro bucata; un al doilea in care se perfectioneaza in acordarea de ajutor medical de urgenta, pe campul de lupta; un al treilea destinat intretinerii si repararii vehiculelor si armamentului; si, in sfarsit, un al patrulea in care isi perfectioneaza capacitatea de a identifica si dezamorsa dispozitive explozive de diverse tipuri, de la minele antitanc sau antipersonal si pana la bombele improvizate pe care Statul Islamic (ISIL) le produce si le foloseste in numar mare.

Textul preciza si un alt lucru foarte important: kurzii selectati pentru a participa la acest program de instruire intensiva "trebuie sa fie capabili sa transmita si altora cunostintele nou dobandite, astfel incat noii recruti sa poata intelege cu usurinta ceea ce li se spune".

Colonelul german care conducea programul de antrenament si perfectionare pentru kurzi sublinia, in termeni lipsiti de orice ezitare, ca ei dovedesc "un puternic simt al apartenentei la o comunitate si un spirit de solidaritate cu totul special".

Transfer de arme occidentale catre kurzii din Irak

Inca din toamna lui 2014, fotografii, stiri si articole de presa ii prezentau, tot mai des, pe kurzi ca avand la dispozitie cantitati deloc neglijabile de armament occidental foarte modern si foarte performant.

In vara lui 2015, de exemplu, presa germana afirma ca luptatorii kurzi din Irak primisera deja cam 1.800 de tone de armament si echipament, si aceasta cantitate notabila doar din partea Berlinului. In iunie 2015, Bayan Sami Abdul Rahman, principalul reprezentant al kurzilor in SUA, afirma - scrie Huffington Post - ca "situatia se imbunatateste, pentru ca SUA si alte state din coalitia anti-ISIL - in mod special Franta, Germania, Italia si Marea Britanie - ne-au furnizat armament si programe de instruire".

La inceputul lui octombrie 2015, surse deschise credibile anuntau ca si Rusia trimite armament kurzilor din Irak. Toate aceste stiri descriu o recunoastere de facto, de catre marile puteri occidentale, dar si de catre Rusia, a faptului ca trupele kurde sunt parteneri realmente de nadejde in lupta contra ISIL.

Succese militare extrem de importante

In 2014, atunci cand ISIL cucerea cam jumatate din Irak fara nicio osteneala, kurzii ii opreau pe cei din Statul Islamic, printr-un efort defensiv extraordinar, la doar 20 de kilometri de Irbil, care e capitala Kurdistanului irakian.

Inca de la inceputul lui 2015, presa internationala relata ca luptatorii kurzi - si in special cei din Irak - sunt in stare sa obtina succese notabile impotriva trupelor Statului Islamic, in operatiuni ofensive de toate tipurile, mari si mici.

Tot Deutsche Welle vorbea, la 31 ianuarie, despre faptul ca unitatile kurde i-au infrant pe cei din ISIL langa Kirkuk, scotand din lupta cel putin 40 de oponenti si capturand, din miscare, un camp petrolier important. Tot kurzii din Irak sunt cei care, sarind in ajutorul celor din Siria, i-au infrant pe cei din ISIL la Kobani, dupa o batalie ce a durat, cu intermitente si rezultate schimbatoare, mai multe luni.

Daca facem un bilant contabil realmente onest, nici armata irakiana (desi superb echipata si inarmata de americani) si nici sirienii (fie ei din trupele guvernamentale loiale presedintelui Assad, fie din fortele de opozitie) nu s-au vadit a fi capabile sa obtina prea multe victorii in lupta contra ISIL.

Dar kurzii au reusit asta, chiar si inainte de a incepe sa primeasca ajutor consistent din Occident. Prima lor ofensiva majora, incununata de succes, contra ISIL avea loc, spun surse deschise, spre sfarsitul lunii noiembrie 2014, in provinciile Kirkuk si Diyala din Irak.

E clar ca, intr-un peisaj politic si militar regional in care vointa si capacitatea de a rezista in fata ISIL nu prea exista, kurzii se comporta cu totul altfel. La Mosul, in 2014, un intreg corp de armata irakian - cam 30.000 de oameni - a fugit mancand pamantul din fata ISIL. Astfel de episoade lamentabile nu exista, practic, in istoria unitatilor Peshmerga, care lupta constant cu bravura si cu eficienta.

Ce urmeaza, inevitabil, desi nu chiar maine dimineata

La sfarsitul Primului Razboi Mondial, marile puteri occidentale au uitat, pur si simplu, ca-n Orientul Mijlociu exista si kurzii. Prin urmare, aceasta comunitate nationala a ramas, aberant, dar adevarat, fara stat.

Acum, natiunea kurda - una de cateva zeci de milioane de oameni - e impartita in cel putin patru mari segmente: kurzii din Siria; cei din Turcia; cei din Irak; si, in sfarsit, cei din Iran. Alte milioane de kurzi formeaza o diaspora de mari dimensiuni, bine implantata in multe tari din Europa si chiar dincolo de Ocean.

De multa vreme, Kurdistanul irakian e, in realitate, o regiune cu o autonomie extrem de extinsa. Acum acest segment al natiunii kurde se dovedeste a fi, practic, si singurul actor politic si militar regional care, in lupte foarte grele, e in stare sa-i infranga pe cei din ISIL.

Aceste victorii maresc constant vizibilitatea comunitatii kurde pe plan international si, concomitent, consolideaza masiv legitimitatea cererilor kurzilor in plan politic. Mai devreme sau mai tarziu, Occidentul va trebui sa repare - fiindca nu va avea incotro - eroarea grava comisa dupa Primul Razboi Mondial.

Cu destula probabilitate, un stat kurd va putea fi croit cu relativa usurinta din teritoriile locuite, de multa vreme, de kurzii din Siria si Irak (ambele tari sunt acum, sa nu uitam, state aproape esuate). E dificil de presupus ca acest Kurdistan va avea, in viitorul previzibil, forta politica de a smulge si teritoriile locuite de kurzii din Turcia si Iran (tari mari, puternice si cu institutii care chiar functioneaza, chiar daca intr-o logica diferita de cea a democratiilor occidentale).

Dar, practic fara nici o indoiala, de aici in cativa ani, Kurdistanul chiar va exista ca entitate statala. Pana la recunoasterea lui de jure va mai trece, desigur, ceva vreme. Dar e clar: natiunea kurda, ne place sau nu, si-a cucerit, mai ales in 2015, inclusiv prin contraofensive repetate, desfasurate cu succes impotriva Statului Islamic, dreptul de a avea propriul sau stat.

E un drept inalienabil si incontestabil pe care natiunea kurda l-a platit cu sange mult prea mult, asa incat Occidentul, oricat ar dori asta, nu poate uita, din nou, ca si kurzii-s oameni; si ca au, si ei, dreptul la o tara a lor. La urma urmei, asta-i logica istoriei: nici pe noi, romanii, marile puteri occidentale nu ne-au putut uita - tot fiindca n-au avut incotro - dupa marile batalii pe care le-am purtat in 1917, ca si in 1919.

Asa ca, daca e sa depasim orizontul consecintelor imediate, pot pune pariu, oricand, ca unul din marile elemente perene ale bilantului geostrategic al anului 2015 este - reiau, fie ca ne place asta sau nu - nasterea de facto a unui stat national al kurzilor.

Florin Diaconu, doctor in stiinte politice, este conferentiar in cadrul Facultatii de Stiinte Politice a Universitatii din Bucuresti (FSPUB), precum si director & senior contributor al Centrului Hans J. Morgenthau.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cum trec partidele peste mesajul anticorupție aruncând în cursa pentru locale candidați certați cu legea

Deși de-a lungul timpului au spus că se delimitează de acțiunile colegilor certați cu legea, iar unii chiar au strâns electorat în jurul „luptei anticorupție”, astăzi, partidele își...

Candidat comun PSD-PNL la alegerile prezidențiale? Băsescu: ”Spuneţi-mi care din partidele astea ar fi de acord să susţină candidatul celuilalt? Eu zic că niciunul”

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat duminică seara, 28 aprilie, că nu vede posibilitatea ca PSD şi PNL să aibă un candidat comun la alegerile prezidenţiale. „Nu. Spuneţi-mi...