Cel mai apropiat punct geografic dintre granițele Statelor Unite și ale Rusiei se află în strâmtoarea Bering, în Oceanul Pacific. În punctul său cel mai îngust, Strâmtoarea Bering are aproximativ 55 de mile, iar în mijlocul Strâmtorii Bering se află două insule mici, slab populate, Big Diomede și Little Diomede.
Insula mai mare, Big Diomede, este cel mai estic punct din Rusia. La doar 3,8 kilometri (2,4 mile) se află insula mai mică, cunoscută sub numele de Little Diomede, care aparține de Statele Unite.
Pe aceste insule, situate între Siberia mijlocie și statul Alaska, trece și Linia Internațională a Datei (IDL), care este, de asemenea, granița dintre Rusia și Statele Unite.
Acestea mai sunt denumite și Insula Mâine și Insula Ieri, deoarece IDL le separă și face ca o deplasare de pe una pe alta să fie o veritabilă călătorie în timp. Insula Tomorrow (Big Diomede) este cu 21 de ore înaintea Insulei Yesterday (Little Diomede), deși între ele este o distanță mai mică de 4 kilometri.
FOTO NASA
Între jumătatea lunii decembrie și jumătatea lunii iunie, când apa dintre cele două insule îngheață, un explorator îndrăzneț poate pur și simplu să meargă pe jos de la una la cealaltă.
Big Diomede nu are o populație permanentă, deși găzduiește o importantă stație meteo. Little Diomede, proprietate a SUA, păstrează o populație autohtonă permanentă. La recensământul din 2010, Little Diomede avea o populație de 110 locuitori, în scădere față de vârful înregistrat de 178 de locuitori în 1990.
Din punct de vedere științific, linia internaţională a datei separă două date calendaristice consecutive. Când călătorul traversează această linie devine un veritabil călător în timp. Dacă trece spre vest, este cu o zi în urmă (joi devine miercuri), dacă trece spre est, este cu o zi înainte (joi devine vineri).
„Linia Internaţională a Datei funcţionează ca o linie de demarcaţie, care separă două date calendaristice consecutive. Când treceţi linia, puteţi deveni un călător în timp!”, se arată pe site-ul National Ocean Service.
Aceeaşi sursă explică faptul că, în ciuda numelui său, „Linia Internaţională a Datei” nu are un statut legal internaţional şi ţările sunt libere să aleagă datele pe care le doresc în funcţie de interese politice sau economice. Linia porneşte de la Polul Nord către cel din Sud, având anumite zigzaguri în jurul frontierelor politice, cum ar fi estul Rusiei şi Insulele Aleutine din Alaska.