Indiferența statală, izvor de bullying în școlile din România

Preocuparea statului român pentru stoparea fenomenului de bullying în școli este minimală. Când spun Statul mă refer la parlamentari, miniștri, conducători de instituții plantați politic și alte specii de decidenți. Sentimentul datoriei deja făcute – ”este deja prevăzut în legislație” - și al resemnării – ”ce putem face mai mult? ” – justifică simplist inacțiunile acestora. Nu există politici publice coerente în ceea ce privește siguranța în școli și nici nu se preconizează mișcări semnificative. Starea de lehamite a diverșilor actori implicați produce pseudo-reflecții de tipul ”și pe vremea noastră se mai băteau copiii în școli și nu a murit nimeni”. Din nefericire delăsarea și dezinteresul politicienilor nu produc soluții. Câte un ”dar sensibili mai sunt” punctează percepția fenomenului în diverse sfere semnificative, urmat de o justificare agasant-insensibilă de tip ”pe vremea noastră”. Spălarea pe mâini de orice responsabilitate se face de obicei între un ”asta învață acasă” și un ”este doar vina părinților”. Nu există o stare de urgență privitoare la fenomen în rândul autorităților naționale.

În școli, cazurile de violență între elevi sunt sesizate de profesori în situații rarisime. În marea lor majoritate conducerile unităților de învățământ au instituit cutuma neatacării subiectului, pe motiv că ”nu dă bine la imagine”. Nici părinții – în ansamblul lor - nu excelează în a lua atitudine în astfel de situații, preferă să se complacă în nesesizarea acestora către unitățile de învățământ sau alte entități îndrituite. De multe ori când un părinte responsabil al unui copil abuzat ia totuși atitudine, alți părinți fie fac scut în jurul agresorilor abordând justificări din spectrul ” și acum ce să facem, îi trimitem la închisoare? ”, fie nu au niciun fel de reacție (până în momentul în care copiii lor devin victime ale agresiunii). Astfel societatea devine leagănul fenomenului, lipsa de implicare în prevenție și soluționare este un fel de mângâiere – vinovată - pe creștet a agresorului.

Pe hârtie lucrurile stau excelent: legislație antibullying există, instituții de protecție a intereselor minorilor, mijloace moderne de intervenție și personal specializat avem. În realitate victimele bullyingului au doar sprijinul familiei, și acesta de la caz la caz.

Să nu ignorăm nici faptul că lipsa de educație a cetățenilor și gradul scăzut de civism – caracteristici ale unui stat slab - favorizează perpetuarea flagelului. Să o spuneam pe cea dreaptă, statul român tolerează bullyingul. Mai mult, îl hrănește și îl antrenează. Pentru agresori tăcerea este de aur. Școala românească - cu unele excepții remarcabile, demne de toată aprecierea – instituie adevărate coduri nescrise ale tăcerii pentru a nu prejudicia imaginea conducătorilor puși prin mijloace politice la conducerea sistemului. În școlile în care nu este tolerat fenomenul meritul este al unor oameni speciali (directori, profesori, învățători etc) care pun grija față de copii mai presus de orice interes nelegitim.

Părinții ar trebui să fie conștienți că primul pas în rezolvarea unei probleme este scoaterea ei de sub preș. Statul nostru, deloc protecționist cu copiii, o va ține acolo mult și bine, pe principiul strâmb ”ei se ceartă, ei se împacă”.

Părinții nu își pot permite să joace - neluând atitudine - de partea agresorilor copiilor lor. Indiferența și lipsa de reacție hrănesc și potențează violența din școli, fenomen despre care televiziunile vorbesc aproape în fiecare zi, prezentând cazuri de pe întreg teritoriul țării. Dacă vreun părinte al unui copil abuzat decide în urma lecturării articolului să ia atitudine și să devină din spectator al suferinței propriului copil, actor implicat în rezolvarea problemei, scopul redactării articolului a fost atins. Evident, rezolvarea prin mijloace pașnice, pe căi legale. Nu de alta dar statul român nu va câștiga lupta cu violența din școli pentru simplu motiv că nici măcar nu a început-o cu adevărat!

Zeno Sustac este doctor in filosofie, conflictolog, mediator, avocat, parinte, membru in Consiliul de Mediere din anul 2009, expert european in domeniul medierii, scriitor in domeniul Rezolvarii Alternative a Disputelor, coordonator & fondator al grupului "Parintii Elevilor din Romania".

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...

Traian Băsescu, ironii despre liderii PSD și PNL după retragerea finului său, Cătălin Cîrstoiu: ”Sunt și slabi de minte, nu numai slabi politicieni”

Fostul preşedinte Traian Băsescu, naşul medicului Cătălin Cîrstoiu, este de părere că alegerea acestuia pentru a candida la Primăria generală a Capitalei cu susţinerea PSD şi PNL...