De ce impozitarea progresivă nu e viabilă pentru protejarea veniturilor mici. „Este o eroare pe care și-o permit țările bogate”

Într-un climat pre-electoral în care membrii guvernului susțin că una din reformele asumate în cadrul Planului Național de Reziliență și Redresare (PNRR) are în centru pentru 2024 o reformă fiscală, aceștia dau indicii puțin voalate că revenirea la impozitarea progresivă este preferată de social-democrați.

Economistul Radu Nechita, conferențiar doctor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj a explicat pentru Ziare.com că impozitarea progresivă fragmentează masa contribuabililor și o face vulnerabilă manipulării de către politicieni.

Acesta a pus un accent sporit pe faptul că acest tip de colectare reduce rezistența la creșterile de impozite deoarece oamenii vor trăi cu impresia greșită că sunt plătite de alții, eventualele propuneri de reduceri vor fi întâmpinate cu indiferență sau chiar cu ostilitate. Mai mult, pe fondul faptului că efectele negative ale ratelor de taxare vor fi tot mai ridicate, politicienii vor veni cu soluția deducerilor fiscale pentru diverse categorii de activitate, în loc de deducerile generalizate ale ratelor de impozitare.

Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a declarat în urmă cu două săptămâni, după ședința de guvern, că România are asumată în cererea de plată numărul patru din PNRR modificarea Codului Fiscal. Ministrul a insistat că până la momentul în care va fi depusă această cererea, guvernul trebuie să decidă dacă menține cota unică sau optează pentru cota progresivă. „Eu cred că această problemă e de perspectivă pentru ce înseamnă politica fiscală. Momentan avem o lege pe care o avem în vigoare și căreia așteptăm să îi vedem impactul bugetar. În funcție de acest impact, vom vedea ce tipuri de măsuri mai sunt de luat în continuare. România rămâne angajată în țintele de deficit bugetar. Cert este că în cererea de plată numărul 4 avem acest jalon privind modificarea Codului Fiscal și până la depunerea cererii mai avem cererea numărul 3 și cred că până la momentul respectiv vom vedea ce este de făcut pe mai departe”, a declarat ministrul Finanțelor.

Întrebat care ar fi calea către care ar opta, acesta a evitat un răspuns cert, sugerând că mai întâi trebuie evaluate efectele Legii nr. 296 privind măsurile fiscal-bugetare promulgată recent: „E un demers care cred că întâi de toate trebuie să termină bugetul pentru 2024. În funcție de cum vor decurge lucrurile, vom stabili la momentul oportun ce tip de politică fiscală urmăm.”

„Am spus-o și o să o repet – în anul 2024, din punctul meu de vedere, sunt două lucruri foarte clare – nu vor fi măriri de taxe și impozite și va exista o stabilitate politică pentru că avem, indiferent de discuții în interiorul coaliției, avem o datorie față de dumneavoastră”, a spus premierul Marcel Ciolacu, în deschiderea Forumului Dezvoltăm România din noiembrie.

„Va trebui să decidem, pe o perioadă medie, care sunt soluțiile: menținem cota unică, dar să fie cotă unică, creând un mediu concurențial pentru toată lumea, fără excepții și aceea să fie de 16%, să avem un TVA pe care să nu-l creștem, că el aduce o scădere a creșterii economice și o creștere a inflației și toată lupta pe care am avut-o în ultimele luni să scădem la o singură cifră și să ne propunem pe anul viitor o inflație de sub cinci la sută la finalul anului, sau să mergem în zona de impozitare progresivă – eu nu refuz niciuna dintre variante”, a declarat premierul, citat de News.ro.

Cum a evoluat principiul impozitării progresive în România post-decembristă

Borbála Kovács, cercetător la School of Culture and Society, Aarhus University, Danemarca, a explicat într-o analiză din 2020 pentru Contributors că introducerea impozitului progresiv în sistemul fiscal românesc nu reprezintă o inovație, dar readoptarea acestui sistem fiscal este problematică atât din punct de vedere politic, cât și procedural.

Aceasta a punctat că analiza istorică a ratelor de impozitare efective în România de după 1989 indică o tendință generală de reducere a acestora. De exemplu, cota efectivă de impozitare pentru salariul minim a scăzut de la aproximativ 21% în anii '90 la aproximativ 7,3% în 2018, cu o ușoară tendință de creștere spre 10% după reformele fiscale din 2018. Scăderea a fost și mai pronunțată pentru salariile medii și în special pentru veniturile mari, care au văzut o reducere de la rate de aproximativ 40% la 10%. Analiza mai arată că sistemul aparent progresiv din perioada 1991-2004 a avut un impact redus asupra redistribuirii veniturilor: diferența dintre veniturile brute și cele nete, un indicator simplist al progresivității, a fost minoră, cu excepția perioadei 1995-1997.

„Deși România a avut patru regimuri progresive de impozitare diferite în perioada 1991-2004, cotele reale de impozitare au variat comparativ puțin pentru salariul minim și mediu pe economie, anii ’90 fiind caracterizați de sisteme de impozitare contraintuitiv de comprimate în comparație cu sistemele aparent progresive din legislație. Mai precis, efectul redistributiv al acestor sisteme este similar cu cel din perioada cotei unice cu o deducere personală mult erodată. Fără doar și poate, comprimarea tot mai accentuată a cotelor reale de impozitare mai ales cu Ordonanța 6/1998 a fost un artificiu politic: doar calibrarea atentă a tranșelor de venit și a cotelor marginale puteau reduce și mai mult diferențele dintre cotele reale în detrimentul celor de la baza distribuției de venituri și spre câștigul net al celor cu venituri cu mult peste medie. La fel, creșterea diferenței dintre cota reală a salariului minim și a salariului mediu între 2000 și 2004 a fost și ea în mare parte efectul net al deducerii personale fixe, instrument calibrat regulat pentru a duce la neimpozitarea celor cu salariul minim pe economie”, arată analiza realizată de Borbála Kovács

Deși reprezentanții Băncii Naționale a României, de-a lungul timpului, au avut opinii radical diferite legate de adoptarea cotei de impozitare progresivă, cel mai frecvent consens merge către evitarea unui astfel de sistem într-un context economic incert, marcat pe lipsa unui capital economic național ridicat. „Vom reveni la impozitare progresivă, dar atunci când vom fi bogați. Asta e diferența mare dintre noi. În momentul de față vorbim de 2,3% din PIB care reprezintă impozitul pe venit. Cât să-l faci ca să conteze? La ora actuală, 47% din ce încasăm noi se duce la stat. Cât să-l facem? 98% e bine? Din motive tehnice nu e momentul să trecem la impozitarea progresivă. Avem în jur de 4 milioane de salariați, tot pe ăștia vrem să-i batem?”, declara în 2021 directorul Direcției de Stabilitate Financiară a BNR, Eugen Rădulescu.

Mirajul redistribuirii poverii fiscale: De ce impozitarea progresivă sună bine pe hârtie

Economistul Radu Nechita, conferențiar doctor la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai din Cluj a explicat pentru Ziare.com că impozitarea progresivă este împachetată în ambalajul foarte seducător al solidarității, al haiduciei fiscale – bogații să plătească și săracii să fie ajutați – deci pe principii de redistribuire.

În realitate, a punctat expertul, este un sistem care permite politicienilor să vândă această iluzie în schimbul voturilor: „Le e ușor politicienilor să mărească impozitele dacă lumea este convinsă că alții le vor plăti, iar impozitarea progresivă face exact asta. Este unul din punctele din Manifestul Partidului Comunist al lui Karl Marx și Friedrich Engels din 1848 și era văzut de promotorii acestui mecanism ca o modalitate de a expropria bogații. Între timp, am învățat, să sperăm, un pic mai multă economie decât Marx și Engels și înțelegem faptul că capitalul este un factor de producție, lucru pe care ei nu l-au înțeles, considerând că singurul factor de producție este munca, și că avem nevoie de capital.”

Nechita a explicat faptul că România are venituri mici pentru că nu există destul capital în țară, raportat la numărul de locuitori. Datoria românilor și a politicilor fiscal-monetare ar fi deci acumularea de capital, atât din țară, cât și din străinătate. Cu toate acestea, o creștere continuă a taxelor în forme mai mult sau mai puțin voalate intră în directă contradicție cu acest principiu.

„Simplul fapt că nu trece ziua fără vorbim de creșteri de impozite și de schimbări de filosofie fiscală amplifică incertitudinea, ceea ce iarăși este un lucru extrem de nociv pentru acumularea de capital”, a explicat Radu Nechita.

De ce impozitarea progresivă este o idee proastă pentru România anului 2024?

„Politicienii pot mări impozitele spunând că vor fi plătite de alții – Păstrăm cota de 10%, dar introducem altele de 15, 20, 30% (poate chiar 40%, cum era practicat în România înainte de 2004 – cea mai înaltă rată de impozitare atinsă de țara noastră). Ar trebui să înțelegem ce ne dorim și să ne întrebăm dacă vrem ca după ce plătim contribuții sociale, să plătim cote atât de mărite de impozit pe venit. Desigur că primul răspuns va fi că nu o să plătească toată lumea, ci doar cei care câștigă venituri peste o anumită sumă. Ei bine, cu ratele de inflație curente, e foarte posibil să ne trezim în acele tranșe de impozitare nu peste mult timp.”, a insistat profesorul universitar.

Pericolul pe termen mediu este că odată ce se renunță la ideea de impozitare proporțională cu cotă unică, este foarte ușor ca legile să favorizeze creșterile continue ale ratelor de impozitare, atât pentru venituri, cât și pentru profit sau chiar sistemul de pensii private (discuție care se poartă în momentul de față în spațiul public chiar pe fondul legilor în vigoare).

Sentimentul colectiv va fi că impozitele în cauză vor fi plătite de alții, de o clasă percepută ca fiind „bogată”. Iar această mărire va funcționa „ca în pilda broaștei fierte progresiv la temperaturi din ce în ce mai înalte, până fierbe și nu își dă seama ce i se întâmplă”, până când acest fenomen va ajunge și la cei care erau percepuți inițial ca fiind segmentul de populație care trebuie protejat de taxare ridicată. Acesta este unul din riscurile imediate ale acceptării ca un for extern, dictat politic, să aleagă cine va plăti impozit mai mare în viitorul apropiat. „După care, încetul cu încetul, ne va veni tuturor rândul”, a punctat economistul.

Potrivit explicațiilor acestuia, chiar și cei mai săraci vor fi penalizați, prin faptul că aceste sisteme de impozitare progresivă – creșterea impozitelor și incertitudinea asociată cu discuțiile pe tema asta – alungă sau descurajează investitorii, reduce capitalul disponibil, reduce motivația de a înființa firme și de a angaja oameni. În condițiile în care un angajator, ca să-și motiveze oamenii printr-un salariu net ridicat, trebuie să plătească sume tot mai mari, iar costul angajării nu este acoperit din productivitatea firmei, acesta va prefera să-și orienteze afacerile în altă parte, unde va avea de câștigat.

Impozitarea progresivă îi dezavantajează pe cei pe care investesc în capitalul uman. Profesiile care presupun acumularea de cunoștințe – cariere precum medicina sau cele în care durează foarte mult timp până persoana își stabilește o reputație – sau, dimpotrivă, carierele sportive, în care grosul veniturilor vin la începutul sau spre mijlocul carierei, după care sportivii se retrag din activitatea competițională și trăiesc din reputație, precum și carierele artistice generează venituri fluctuante în timp. Iar impozitarea progresivă penalizează fluctuația veniturilor.

Un calcul simplu pe care Radu Nechita l-a adus ca exemplu pentru a ilustra această idee se referă la scenariul în care cineva câștigă 10.000 de lei într-un an și 90.000 de lei în altul, cu un total de 100.000 de lei în doi ani. În acest caz, un sistem progresiv va însemna impozite mai mari plătite de cel care are venituri fluctuante – mai mari decât cineva care ar câștiga în fiecare an câte 50.000 de lei. „Or, exact asta înseamnă o profesie care presupune capital uman, eventual asumarea unui parcurs de carieră mai atipic decât să te angajezi la primării. Iar rezultatul este descurajarea investiției în capital uman. Este foarte frumos să spui că educația este calea ieșirii din sărăcie, însă dacă politicienii penalizează exact ieșirea din sărăcie, cu impozite ridicate, se reduce motivația unui copil de a face o oră suplimentară de matematică în loc să pierzi vremea pe afară sau să se joace pe calculator.”

Explicația preferinței Stângii pentru impozitarea progresivă

Sistemul de impozitare progresivă este preferat de Guvern în prezent din motive ușor de intuit, explică economistul Radu Nechita. „Pentru că e nevoie de voturi, încet-încet, se măresc impozitele pentru o anumită categorie de populație și se scutesc impozitele pentru alte categorii.”

Rezultatul va fi, într-un viitor foarte apropiat, un sistem similar cu cel francez, explică acesta, în care jumătate, dacă nu mai mult, dintre gospodării nu plătesc impozit pe venit. În momentul în care oamenii nu contribuie la bugetul de stat, ei pot cere cele mai iresponsabile cheltuieli publice, pentru că trăiesc cu impresia că impozitele vor fi plătite de un grup amorf și străin de oameni, cu venituri mai mari. Cei scutiți de taxe ignoră faptul că principala sursă de creștere a bugetului statului este TVA-ul. Taxa pe valoare adăugată este un impozit „inodor, incolor și insipid”, oamenii neputând să vizualizeze exact cât TVA au plătit pe an din toate cheltuielile făcute. Astfel, ideea de a scuti de impozitare pe cei care încasează venituri mici pare bună la prima vedere, dar naște o populație care nu va fi interesată de fiscalitate deloc, iar politicienii vor putea încărca impozitele, până rup șira spinării celui care contribuie, explică economistul.

Mai mult, urmând exemplul sistemul economic francez, în momentul în care se ajunge la concluzia că impozitele sunt prea mari și se încearcă reducerea lor, populația, mai ales dacă este fezandată ideologic, va vedea reducerile de impozite precum cadouri făcute bogaților. „Aceasta este reacția unei jumătăți ale electoratului care nu plătește impozit pe venit atunci când, câteodată, se mai strecoară vreo propunere rezonabilă de la un partid un pic mai responsabil decât media pe țară din Franța. Către asta ne îndreptăm din păcate, în loc să luăm ca model alte țări unde ratele de impozitare sunt mai mici, iar autonomia locală cu privire la cheltuieli este mai mare și cu un control un pic mai ridicat.”

Impozitarea progresivă creează un sistem dezechilibrat care se refugiază în deduceri fiscale

La un moment dat ratele de impozitare devin atât de apăsătoare, încât politicienii „trec în rolul de brokeri de privilegii și vin cu tot felul de scutiri”. Se păstrează ratele foarte mari de impozitare de 20-30%, însă aceștia ajung să propună tot felul de deductibilități fiscale – cheltuieli profesionale, pentru educație ș.a.m.d. Lista cheltuielilor deductibile se tot lungește la presiunea diferitelor grupuri de lobby sau profesii, până când completarea declarației de impozitare devine o artă pe care nu o mai stăpânește nimeni, postulează economistul legat de evoluția potențială a unui astfel de sistem.

„Ar trebui nu să complicăm Codul Fiscal, ci să-l simplificăm. Fiindcă deja acest cod scapă înțelegerii umane – sunt sute, mii de pagini adunate acolo. Iar dacă un antreprenor vrea să aleagă între impozitare pe microîntreprindere sau pe profit, e nevoie de două zile ca să treacă prin legislație și să dea un răspuns concret și într-adevăr fundamentat pe situația specifică”, încheie Radu Nechita.

Google a extins accesul la aplicația Gemini. Ce dispozitive o pot descărca

Google a extins accesul la aplicația Gemini, deschizând posibilitatea utilizării sale chiar și pentru telefoanele mai vechi, începând cu cele care rulează Android 10. Aplicația Gemini,...

Cele mai utilizate aplicații de pe noul Apple Vision Pro

Apple a lansat oficial în Statele Unite, pe 2 februarie, primul său headset de realitate mixtă, Apple Vision Pro. Acesta vine cu o ofertă bogată de peste 600 de aplicații și jocuri special...