Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (7)

Autor: Make
Marti, 18 Ianuarie 2022, ora 14:02 2866 citiri

  • Trăgând cu ochiul în Biblia închisă
  • EPILOG: AMELIORAREA SUPRIMĂ IDEALUL
  • Disjuncţia sângeroasă dintre “Împărăţia lui Dumnezeu” şi “Tikkun ha Olam”

Expresiile “Împărăţia lui Dumnezeu” şi “Tikkun ha Olam” corespund speranţei de acces la o lume ideală/mai bună, concepută/îngăduită de divinitate, putând fi înţelese drept sinonime, (aşa cum şi apar la unii autori), dar au potenţialul să se deosebească nu doar prin procesarea inovativă diferită a originii lor comune - Tanakh (Vechiul Testament) -, ci şi prin aceea că, fiind conexe, sunt suspecte că, de fapt, se suprimă una pe alta, ceea ce va rezulta din textul eseului care urmează; demonstraţia prilejuieşte, inevitabil, schiţa unei contribuţii inedite la construcţia discursivă a “Împărăţiei lui Dumnezeu”.

Având preocupări cu rădăcini în Biblie, acest eseu ar putea fi bănuit de intenţii exegetice, dar expresiile “Împărăţia lui Dumnezeu” şi “mip'nei tikkun ha-olam” ( 1) au promis, la vremea lor, modalităţi de reechilibrare funcţională a societăţii, corespunzatoare unui rost mai înalt al vieţii, adică exact ceea ce, astăzi, căutăm ca antidot la dezorganizarea care subminează înţelesul lumii (crizele cele mai perceptibile – sociale, economice şi financiare), astfel că înţelesul în subiect este mai curând practic, decât de natură exegetică.

Translatarea soluţiilor potrivite epocii de bronz şi societăţii sclavagiste la problemele contemporane ar dovedi un umor îndoielnic, dar stereotipiile în organizarea colectivă, invarianţii din viaţa omului şi persistenţa milenară a reperului axiologic înălţat de textele sacre ale religiilor abrahamice îngăduie ca examinarea soluţiilor antice să poată fi nu doar sugestivă, ci chiar stimulativă, instructivă şi, de aceea, recomandabilă.

Eseul de faţă îşi are obârşia în cartea mea “Soluţia crizei/Terminus a quo” (Editura RAO, Bucureşti, 2016 - cartea poate fi citită liber, on line, în limba engleză, pe site-ul www.bursa.ro), unde am inclus o parte din articolele mele de presă pe subiectul crizei financiare, publicate (între anii 2010-2016), în cotidianul financiar românesc BURSA; lucrarea conchide că soluţia crizei financiare mondiale nu este de natură financiară, ci rezidă în proiectarea lumii dezirabile (Apocalypsis) şi practica ei.

Căutarea conceptului de lume dezirabilă în textele sacre iudeo-creştine prezintă avantaje:

- cercetarea este sprijinită de procesarea miilor de alţi căutatori din generaţiile actuale şi trecute ( 2), sincronizaţi într-o dezbatere imaginară care, ca în Talmud, nu ţine seama de răstimpul care desparte opiniile exprimate (fatalmente, întreprinderea este tradiţională şi într-o măsura, anistorică);

- evită, pentru moment, problemele toxice ale planificării unei cercetari colective multidisciplinare, întreprinsă cu instrumentele contemporane (filosofie, sociologie, economie, drept, etică şi certamente altele) şi ale însuşirii, de către voinţa politică, a rezultatului acestui proces; căci nu este sigur că ar urma consecinţe mai otrăvitoare, dacă am lăsa la voia întâmplării evoluţiile dezorganizării noastre către lipsirea de rost (ceea ce, de fapt, pare cel mai probabil să se petreacă);

- poate să beneficieze de portanţa evlaviei religioase, înainte să fie însuşită politic.

Noul Testament relatează declaraţia lui Iisus Cristos că misiunea pentru care a fost trimis a fost să propovăduiască Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu ( 3), dar este unanim admis că o explicaţie a conceptului lipseşte din textul creştin, care raportează doar reacţiile gestuale şi/sau verbale ale lui Iisus, în diverse împrejurări biografice, din care obţinem, cel mult, un contur exterior al noţiunii, fără să fim vreodată înăuntru.

Faptul generează o triplă provocare:

a) este contrariant ca Noul Testament să nu prezinte însășţi doctrina a cărei propovăduire a fost misiunea vieţii personajului său central (şi foarte probabil, motivul condamnării sale la moarte); Biblia creştină nu ne spune de ce a trăit şi de ce a murit Iisus Cristos; este aceasta o omisiune deliberată sau autorii pur şi simplu nu au putut să expliciteze Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, în pofida eforturilor lui Iisus? – există indicii care să susţină ambele variante;

b) credinciosul tânjeşte la admiterea sa în Împărăţia lui Dumnezeu, a cărei certitudine o poate dobândi abia după însuşirea conceptului care îi lipseşte;

c) inteligenţa, indiferent de credinţă, este asmuţită să scormonească textul sacru pentru satisfacţia înţelegerii.

Această triplă provocare a fermentat vasta literatură consacrată definirii “Împărăţiei lui Dumnezeu”, literatura care s-a hrănit cu generoasele sugestii metafizice pe care acest nume atât de expresiv le inspiră şi care nu pot fi infirmate de nimeni, deşi nici confirmarea nu se află la îndemână (un sprijin textual frecvent folosit se regăseşte în “Profeţii”).

Totuşi, Noul Testament indică faptul că izvorul ideatic pentru Împărăţia lui Dumnezeu cuprinde Legea şi Profeţii ( 4), adică Tanakh/(Vechiul Testament); ceea ce ar putea fi motivul pentru care este omisă învăţătura Evangheliei propovăduite de Iisus – Noul Testament nu prezintă ceea ce este prezentat, deja, în Vechiul Testament, (pentru că ar fi inutil), ci, cel mult, relatează laitmotivul rostit de Iisus - “ca să se împlinească profeţia” -, repetat în toate împrejurările pe care le creează, ca să fie identificat drept Mesia, fără să se declare explicit.

Cel mai probabil, la data la care Iisus a precizat Legea că “sursa bibliografică” pentru Împărăţia lui Dumnezeu s-a referit, în principal, la interpretarea a ceea ce, ulterior, a fost stabilit drept corpul celor 613 Porunci dumnezeieşti (Mitzvot) căpătate de Moise pe Muntele Sinai, despre care se spune că le-a transferat mai departe, in scris.

Deşi tradiţia susţine că Poruncile au fost transmise din generaţie în generaţie neschimbate, totuşi ea consemnează pierderea a 300 dintre ele (încă de la primul transfer) şi afirmarea ulterioarei lor recuperări; apoi, rătăcirea cu totul a însăşi Cărţii, în întregime şi regăsirea ei în timpul domniei lui Iosia ( 5), în secolul al VII-lea î.e.n. (unii exegeţi suspectează, chiar, că Pentateuhul s-a pierdut pentru totdeauna şi că găsitorul, preotul Hilchia, este, de fapt, autorul sau); felul discutabil în care Rabi Simlai ( 6) a ajuns la cifra de 613 şi modalitatea intuitivă prin care această cifră a devenit valoare numerică a mulţimii Poruncilor, respinsă de unii exegeţi ca străină de tradiţia rabinică; dar, mai ales, efortul nereuşit de-a lungul unui mileniu, aproape, al unor minţi strălucite să găsească în mod concret lista celor 613 Porunci; pe care, în sfărşit, o stabileşte Maimonides, într-o operă laborioasă ( 7); şi deşi lista lui este viguros si argumentat contestată, devine general acceptată; la toate aceste reîncarnări, tribulaţii şi aventuri ale listei Poruncilor au participat la acţiunea şi spiritul oamenilor, astfel că, cu atât mai mult, Poruncile s-au definit ca “loc de întâlnire cu Dumnezeu”, în toate domeniile vieții sociale şi spirituale, iar nu doar ca mulţime deschisă de obligaţii încărcate de Dumnezeu în sarcina fiecărui membru al omenirii.

Dacă despre rațiunea şi mobilurile divine este impropriu să ne pronunţăm, totuşi procesarea şi participarea omenească la spaţiul normativ al Poruncilor dumnezeieşti le conferă acestora prezumţia de coerenţă – unicitatea şi consecvenţa identităţii cu sine a fiecărei Porunci, respectarea principiului tertiului exclus şi al noncontradicţiei corpului de Porunci – care sunt calităţi ale logicii omeneşti, în vederea comprehensibilităţii.

Prezumţia sprijină eseul de faţă, în configurarea a ceea ce putem numi “Împărăţia lui Dumnezeu”, prin asamblarea Poruncilor dumnezeieşti într-un sistem normativ al organizării societăţii, ale cărei valori se regăsesc în profeţiile din partea a doua a Tanakh.

În centrul acestei construcţii se găseşte Shmita, cu cele două Legi ale sale – Legea Iertării şi Legea Eliberării – a căror respectare este condiţia dumnezeiască pentru încheierea ultimului Legământ dintre Dumnezeu şi Poporul lui Israel, prin care Dumnezeu îi permite să folosească Ţara Făgăduită/Erertz Israel şi îi hărăzeşte supremaţia în Lume.

Shmita funcţionează bivalent, căci respectarea ei nu doar îndeplineşte condiţia Legământului, ci asigură coeziunea socială, eficienţa economică şi ambianţa care antrenează valorile etice şi spirituale promovate de Profeţi şi cerute de Porunci, valori presupuse drept caracteristice Împărăţiei lui Dumnezeu, care devine o organizare omenească ideală, a cărei supremaţie promisă se realizează prin sine, fără vreo altă intervenţie transcendentală decât cea a promisiunii.

Este un miracol inteligibil – Făgăduinţa se împlineşte prin Legământ (promisiunea divină, prin respectarea omenească a Poruncilor).

Observând că Shmita inhibă creditul în preajma Anului Sabatic, provocând un blocaj economic ciclic, sub cuvânt că “repara lumea” (Tikkun ha olam), Hillel a introdus procedura Prosbul-ului, autorizând ocolirea Legii Iertării prin chichiţe avocăţeşti şi lingvistice, pentru creditarea în flux continuu.

Desigur, practica Prosbul-ului a alterat Shmita şi, astfel, a făcut imposibilă realizarea Împărăţiei lui Dumnezeu, care a devenit o utopie.

Mai mult, Dumnezeu însuşi a devenit o instanţă exterioară, ale cărei cuvinte pot fi răstălmacite.

Această modificare radicală a Poruncilor, în chiar contrariul lor, a deschis linia creativităţii rabinice, în care validitatea interpretării textului sfânt corespunde unei decizii omeneşti adoptate democratic prin votul majorităţii, respingând invocarea intenţiei divine dindărătul cuvintelor Poruncilor (interpretarea autoritară, cu originea în Torah orală).

Această dezvoltare împlinită în perioada Amoraim pare să fi ţâşnit din controversa dintre “o lume mai bună”(Tikkun ha olam) şi “o lume ideală” (Împărăţia lui Dumnezeu), transformată într-un conflict sângeros care, aparent, şi-a obnubilat mobilul ideatic, cedând, probabil, în faţa spectaculosului naraţiunii care culminează cu crucificarea lui Iisus.

Configurarea Împărăţiei lui Dumnezeu, în acest eseu, nu se revendică de la Biblie decât în măsura în care fiecare poate găsi în Carte ceea ce căuta şi o poate citi în felul sau; şi nu o propune ca ideal social, ci drept bază de discuţie şi reper al testării.

NOTE

(1) “Tikkun ha-olam”, în accepţia din “Aleinu leshabei'ach”- o rugăciune din “Siddur”, cartea iudaică clasică de rugăciuni: "pentru a percepe cu iuţeala splendoarea atotputerniciei Tale, pentru a face ca detestabilul (idolatria) să fie îndepărtat de pe pamânt, iar zeii (falşi) să fie complet eliminaţi, pentru a takein olam - repara/îmbunătăţi lumea - sub Împărăţia Atotputernicului“ ("to speedily see Your mighty splendor, to cause detestable (idolatry) to be removed from the land, and the (false) gods will be utterly 'cut off', to takein olam – fix/repair/establish a world – under the Almighty's kingdom" - https://en.wikipedia.org/wiki/Tikkun_olam).

(2)The Kingdom of God: A Bibliography of 20th Century Research. Update Lesław Daniel Chrupcała/Created: 5 July, 2007. Last modified: 11 November, 2019” este una din listele bibliografice prezente pe internet (https://www.academia.edu/41346521/The_Kingdom_of_God_A_Bibliography_of_20th_Century_Research._Update), care, fără să fie singura de acest fel, este dedicată excusiv lucrărilor pe subiectul Împărăţiei lui Dumnezeu; lista se întinde pe 400 de pagini, afişând circa 6000 de studii.

(3) “Şi El a zis către ei: Trebuie să binevestesc împărăţia lui Dumnezeu şi altor cetăţi, fiindcă pentru aceasta am fost trimis”. (Luca, 4:43.).

(4) “Să nu socotiţi că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc”. (Matei, 5:17.)

(5) “Când au luat ei argintul care se adusese în templul Domnului, atunci Hilchia preotul a găsit Cartea Legii Domnului care fusese dată prin mâinile lui Moise”. (Cartea a doua Paralipomena/a doua a Cronicilor, 34:14.).

Karen Armstrong menţionează: "S-a sugerat chiar că documentul fusese scris pe ascuns de Hilkia şi Sapan, sfătuiţi de profetesa Hulda, cu care regele Iosia s-a dus să vorbească imediat". ("Istoria lui Dumnezeu", p. 78, Editura Nemira/2009)

(6) Numărul total al Poruncilor a fost stabilit în a doua jumătate a secolului al treilea (250-290) de Rabi Simlai, amoraim din a doua generaţie, calculând ghematria cuvântului Tawrah (pronunţia arabă pentru Torah). (Talmud, Makkot 24a)

(7) “Mishneh Torah”, scrisă între anii 1170-1180

NOTA AUTORULUI

Textul Epilogului a fost finalizat în februarie 2019, la Baile Felix. El a fost publicat ca articol de sine stătător, în BURSA din 23 decembrie 2020 (https://www.bursa.ro/ameliorarea-suprima-idealul-disjunctia-sangeroasa-dintre-imparatia-lui-dumnezeu-si-tikkun-ha-olam-01716140 ) şi în cazul că mă voi incumeta să mai scriu şi un text despre Împărăţia lui Dumnezeu, va mai fi publicat şi o a treia oară, ca Prefaţă.

CUPRINS:

PREAMBUL

A. INTRODUCERE

1. Îngerii Cărţii

2. Rolurile îngerilor

3. Consecinţe

B. INVERSIUNEA

4. Păcatul sodomiei

5. Metehnele Sodomei

C. ÎNGERUL NEVĂZUT

6. Importanţa identificării îngerilor

7. Alţi îngeri

8. Îngeri: percepţii şi simboluri

a) Integritatea Scripturii

b) Scriptura interactivă

c) Modificări asupra Scripturii

d) Efectul Scripturii asupra cititorului

9. Unde este Dumnezeu?

a) Prezenţa stranie

b) Absenţa stranie

D. SE POATE SPUNE "DUMNEZEU A GREŞIT LA SODOMA?"

10. În ce constă lecţia arderii Sodomei?

11. Eşecul lecţiei

12. Crucea adevărului

E. RĂDĂCINILE JUSTIŢIEI

13. Spada şi balanţa

14. Infamia tăinuită

F. DUMNEZEU NU A GREŞIT

15. A treia şi a patra generaţie

16. Altă răscruce

17. Strigătul

G. AUTONOMIA OMULUI FAŢĂ DE DUMNEZEU

18. Interpretarea omenească a Legii

19. Zâmbind, Dumnezeu îngăduie independenţa omului

H. EPILOG: AMELIORAREA SUPRIMĂ IDEALUL

Disjuncţia sângeroasă dintre "Împărăţia lui Dumnezeu" şi "Tikkun ha Olam"

NOTE

1 - 42

Anexa1

Despre midraşul "Sefer HaYashar"

Anexa 2

Semnul de Carte ca regulă de interpretare

Anexa 3

Cei doi heruvimi

Anexa 4

Indicii că dialogul dintre Avraam şi Dumnezeu are o puternică componentă onirică

Sursa: Bursa.ro

Citește și:

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (1)

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (2)

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (3)

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (4)

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (5)

Justiție și revoluție, apropo de homosexualitate. A fost Dumnezeu la Sodoma? (6)

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News