La început de an, a fost identificat marele dușman al educației românești în persoana sistemului de homeschooling, iar adepții săi au fost puși în masă sub semnul vinovăției de netăgăduit printr-o adresă-rechizitoriu urzită în laboratoarele Ministerului Educației. Mutarea cu iz politic, o adevărată vânătoare de vrăjitoare educaționale, nu este întâmplătoare la început de an electoral; mimează lupta mai marilor din educație cu abandonul școlar și stigmatizează mii de părinți care au ales să își înroleze copiii într-un sistem internațional de învățământ. Ținta ministerială este fixată exclusiv pe familiile care și-au retras copiii din sistemul public de învățământ începând cu anul 2020, cei care nu și-au înscris niciodată copiii în sistemul public fiind în mod voit exceptați, marea lor masă este formată din votanți tradiționali care nu trebuie deranjați în niciun chip în an electoral.
Câteva elemente de context sunt necesare. Timp de zeci de ani, homeschoolingul a fost permis/tolerat în România, generații întregi de elevi au parcurs cicluri educaționale complete în acest sistem diferit de cel național. Există o multitudine de cazuri de succes, unele de notorietate. În loc să aleagă legiferarea expresă și eventual stabilirea unui cadru concret de funcționare, statul roman alege poziția de forță și abordarea obtuză. Absurditatea punerii pe picior de egalitate a copiilor niciodată școlarizați cu cei care urmează cursurile unor instituții internaționale (acreditate) în regim homeschooling (contra unor taxe de școlarizare semnificative) este evidentă. Din nou, statul român excelează nu la construcția de sistem, ci la incriminarea unui sistem educațional diferit de al său îngrădind dreptul la alegere consacrat internațional. Fără a verifica nivelul standardului educațional furnizat, dacă cursurile se desfășoară efectiv, dacă există un curriculum, o acreditare internațională și o modalitate de evaluare a progresului educațional, Ministerul Educației aruncă anatema asupra oricărui sistem educațional diferit de cel configurat prin legea nr. 198/2023; în acest context este de ordinul evidenței că orice posibilă sancționare poate intra în sfera abuzului.
Nu prin hăituirea părinților și copiilor care aleg alte sisteme de învățământ se combate abandonul școlar! Cu analfabetismul funcțional la un nivel record, România alege să se poziționeze pe harta țărilor în care homeschoolingul nu este agreat, punând într-o situație dificilă copiii care se află în acest sistem, copii care reprezintă un număr infim, subunitar, din totalul copiilor români. Nu homeschoolingul este problema sistemului românesc de învățământ, de fapt preocuparea statului pentru educație rămâne minimală. Campania în sine pare a fi o tehnică de abatere a atenției de la falimentul sistemului românesc de învățământ datorat politizării excesive și managementului de sistem dezastruos: bullying, violență școlară, supraaglomerarea claselor, infrastructură deficitară, profesori nepregătiți, prost remunerați și insuficienți ca număr, conținuturi neadaptate prezentului, miniștri numiți din rândul utililor/servililor, nu din rândul competenților etc. Educația românească a ales mai mereu mediocritatea în locul meritocrației, parcurgeți lista miniștrilor educației din ultimii 30 de ani și vă veți convinge! Brațul politic nu poate cuprinde și controla sistemul de homeschooling motiv pentru care alege să îl proclame țap ispășitor pentru toate neîmplinirile din sistem. Oricât s-ar opune statul român, educația evoluează, se îndreaptă în direcția tehnologizării și digitalizării. Menținerea în captivitate a tuturor elevilor într-un sistem educațional – mult prea des – neempatic, depășit și indiferent, nu este o soluție viabilă pe termen lung!
Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.