Opinii: Hillary Clinton si Serghei Lavrov - doi maestri ai sahului

Colaborator:Ovidiu Mihalache
Marti, 09 Februarie 2010, ora 10:583010 citiri
Opinii: Hillary Clinton si Serghei Lavrov - doi maestri ai sahului
Foto: AFP

Ministrii de externe ai SUA si Rusiei vad in mod diferit optiunile de securitate a tarilor est-europene. In timp ce Hillary Clinton se refera la optiunea suverana a fostelor state comuniste de a-si alege cel mai potrivit mediu de securitate, Serghei Lavrov insista pentru o politica comuna europeana decisa numai de catre Kremlin, Berlin si, eventual Paris.

Doamna Clinton provine din cea mai mare democratie a lumii (cu bunele si relele ei), a trecut printr-un proces electoral democratic, a facut fata cu stoicism criticilor, a demonstrat profesionalism si o stapanire de sine aproape britanica.

Celalalt, Serghei Lavrov, face parte din rara categorie de personalitati (post)sovietice care au stiut sa-si croiasca un drum profesional separat de ideologia comunista, a rezistat numeroaselor tentative de indepartare si este un as al diplomatiei de tip ofensiv.

Ambii reprezinta politicile externe ale celor doua mari superputeri ale lumii: SUA care sustin ideea de protejare a propriilor interese si Rusia care incearca sa-si redefineasca un rol major in politica mondiala.

Provocari externe diferite

Lipsit de sprijinul unei economii puternice, fara de care nu se poate face o politica externa viabila, domnul Lavrov a trebuit sa "insaileze" in ultimii ani tot felul de jocuri de promisiuni si amenintari astfel incat sa poata "scoate la lumina" politica externa a Kremlinului.

Prima provocare pentru domnul Lavrov a fost confectionarea unei idei coerente pentru cele doua amenintari asiatice: o Japonie indeajuns de stabila economic pentru a pretinde un rol politic global si o China indeajuns de stabila politic pentru a pretinde un rol economic global.

In plus, a trebuit sa mai si disciplineze o serie de foste colonii care acum s-au trezit ca vor independenta. Chit ca nu i-a placut, dar a trebuit sa-si dea acordul si pentru interventia din Georgia pentru care Vladimir Putin, intr-un exces muschiulos televizat, a trebuit sa deplaseze un intreg Corp de Armata din Extremul Orient. Sa vada toti satelitii americani ca Rusia nu-si poate asigura propriile granite si ca trebuie sa-si mute fortele dintr-o parte in alta a "Rodinei".

In schimb, doamna Clinton a beneficiat de atuul unei continuitati a politicii americane, neintrerupte de sincope de regim. A trebuit, insa, sa lupte cu greselile sotului fost-presedinte, ceea ce i-a creat un handicap enorm. Pe care l-a depasit cu eleganta unei doamne.

Si-a asumat rolul "maurului": sa recredibilizeze rolul americanilor in politica globala, fiind singura care se mai opune criticilor aliatilor traditionali care au de-a face cu un Barack Obama din ce in ce mai lipsit de vigoare si clarviziune. Caci legenda cowboy-ului american, cu trabucul in gura, a ramas la "mana" unei foste Prime Doamne care se dovedeste mai buna purtatoare de lasou decat regretatul Ronald Reagan.

Cei doi sahisti ai "externelor" au fost pusi fata in fata, pe 5 si 6 februarie, la Munchen, la cea de-a 46 Conferinta Internationala privind Securitatea. Forum predilect al rusilor pentru a-si expune principiile de politica externa si de a "impinge" inainte OSCE care demult nu mai face nimic fara acordul Moscovei, conferinta a fost o mica partida de sah intre cei doi.

NATO este alegerea suverana a statelor care au facut-o

Doamna Clinton a punctat prima printr-un interviu in Munchen Suddeutsche Zeitung, cu o zi inainte de inceperea reuniunii, cand a transmis clar Rusiei un semnal care ar trebui sa ramana memorabil: justificarea politicii de extindere a NATO este alegerea suverana a statelor care au facut-o (lucru pe care presa moscovita il pune intre ghilimele, de parca cineva ar fi impus romanilor sau polonezilor sa intre sub umbrela NATO).

Masura profesionalismului domnului Lavrov a fost data imediat prin aducerea in discutie a tezei indivizibilitatii securitatii europene, lasandu-i fara grai pe distinsii politicieni europeni, care demult se indulcesc unii pe altii cu ideea ca-si vor putea face o securitate a lor si numai a lor, fara americani.

Nu trebuie sa uitam insa ca de doua ori, in secolul trecut, a incercat Europa sa se sinucida la initiativa altor politicieni europeni, francezi, englezi, rusi si germani. Nu cred ca mai este cazul inca o data. Ce-i drept, englezii si-au invatat lectia si acuma stau bine ancorati pe langa ideea de "transatlantic-link": SUA-Marea Britanie.

Evident ca domnul Lavrrov s-a facut ca nu intelege ce se vrea prin "securitate europeana": cand europenii vorbesc despre securitatea Europei vorbesc despre Europa fara Rusia.

Dar, picurand otrava in urechile Germaniei, care ar fi foarte bucuroasa sa scape de controlul permanent al SUA, dl. Lavrov a supralicitat cu aceasta initiativa de securitate, garantata doar de statele europene, adica si de Rusia si, evident, in care SUA sa nu aiba nici un rol.

Domnul Lavrov stie foarte bine ca asta gadila foarte bine fantasmagoriile de putere atat ale Frantei socialiste cat si ale Germaniei continentaliste. Diplomat fin, domnul Lavrov a evitat cat a putut opinia tarilor din estul Europei (pe care oricum le considera neimportante) stiind foarte bine ca acestea, unite in jurul ideii poloneze de securitate, nu vor accepta niciodata o asemenea propunere. Asa ca, vorbind peste capetele est-europenilor, Rusia vorbeste, in mod cinic, direct cu Occidentul. Nu cu Europa intreaga, care cuprinde si estul.

Doamna Clinton a evitat insa sa intre in polemica la distanta cu dl. Lavrov referitor la diversele forme de securitate europeana (de tip franco-german sau de tip rusesc) subliniind insa caracterul voluntar al securitatii, nu cel impus.

Rolul de "mediator" a revenit insa, surprinzator, doamnei Catherine Ashton care a declarat ca Uniunea Europeana este deschisa pentru a discuta propunerile Rusiei pentru un tratat privind securitatea europeana.

Jucand rolul rabinului din poveste, doamna comisar european a dat dreptate tuturor: si americanilor si nemtilor si rusilor. In defintiv, cui ii pasa de est-europeni?

Jocul de sah continua!