ONU în Gaza - ONU în derivă?

A fost odată (ca niciodată) ceva ce se numea ONU (Organizația Națiunilor Unite).

Un for care a încercat să recreeze, imediat după finalul Celui de-al Doilea Război Mondial, Liga/Societatea Națiunilor interbelică, pe cât posibil evitând numeroasele scăderi legate de organizarea și funcționarea acesteia.

ONU își propunea să promoveze pacea și cooperarea internațională, asistența acordată statelor victime ale războaielor de agresiune (!), respectarea drepturilor omului (de toate categoriile - civile și politice, sociale și economice, culturale) și ale minorităților/comunităților etnoculturale. Organizația a construit, în timp, o pleiadă de agenții și structuri auxiliare funcționând sub egida sa.

Captivă aproape de la început logicii Războiului Rece, și în paralel subordonată deciziilor membrilor permanenți ai Consiliului de Securitate (doi dintre aceștia, inițial, state coloniale), tributară aproape complet intereselor celor din urmă după 1991 (doi din cinci reprezentând state nedemocratice, conform definiției de manual - dictatura totalitară comunistă China, 1949 - prezent, și regimul neo-totalitar criminal, corupt și agresor la nivel internațional al lui Vladimir Putin, din aproximativ anul 2000, de la venirea acestuia la putere, până în zilele noastre), Organizația Națiunilor Unite s-a descurcat cum a putut. Promovându-și idealurile și scopurile enunțate (și asumate oficial, prin Carta ONU) în măsura în care a fost posibil. Adică progresând lent, mediu înspre puțin eficient, în privința reglementării acestora, și avansând mai degrabă târâș-grăpiș.

Niște descoperiri recente, pe care le consider că se înscriu aproape complet și în logica ultimelor acțiuni ale ONU la nivel de lidership de vârf, aduc însă Organizația într-o pe deplin regretabilă zonă caricaturală, ridicolă sau, poate descriind lucrurile mai exact, de farsă lugubră și criminală.

1. Premise:

- Nici până în prezent ONU nu a realizat condamnarea, prin intermediul unei rezoluții, a atacurilor teroriste ale Hamas asupra civililor israelieni (aproximativ 700 de morți, exclusiv victime civile, oameni uciși cu intenție clară, alături de +250 de ostatici între 1 și +85 de ani, imensa majoritate civili).

- Apelurile repetate la încetarea focului, lansate de către ONU post-7 octombrie 2023, au fost făcute (prin intermediul unor demersuri de o ipocrizie care ar putea fi numită infectă) exclusiv/unilateral la adresa statului Israel, aceasta în condițiile în care acesta era și este, pe de o parte, în conformitate cu legile internaționale/regulile ONU victimă a unei agresiuni! Pe de alta, bombardamentele Hamas cu rachete (majoritatea nedirijate, unele dirijate, inclusiv cu rază lungă, capabile să lovească inclusiv orașe precum Tel-Aviv sau Ierusalim) asupra acestei țări nu au încetat niciun moment, până în prezent (!), ultimul atac masiv (vizând inclusiv cele două mari centre urbane menționate mai sus) fiind înregistrat pe 29 ianuarie a. c.

- Nu vreau să-mi asum faptul/să spun că am anticipat logic descoperirile concrete legate de ceea ce întâmplă pe teren, în Gaza, cu unii angajați ai ONU, dar cam așa s-a întâmplat - Metroul din Gaza, spitalele Hamas și tunelurile din Israel. E drept că mintea m-a dus, pe post de cel mai rău/grav scenariu posibil, (doar) la existența unor cazuri de complicitate la răpire/lipsire de libertate (victime fiind o parte din ostaticii luați în Israel), nu și la participarea unor angajați ai ONU, manu militari (!) la atacuri și acțiuni teroriste (a se vedea detalii mai jos, și în al doilea set de link-uri).

- Marea democrație (și în plus sistemul politic extrem de stabil) care este Africa de Sud a sesizat Curtea Internațională de Justiție de la Haga cu o plângere în care acuza Israelul de genocid împotriva civililor palestinieni din Gaza. Mișcarea a fost una tactică, vizând o victorie de prestigiu/o umilire SIMBOLICĂ a Israelului în fața comunității internaționale. Reprezentanții Africii de Sud au lăsat să se înțeleagă că nu speră la o condamnare a statului evreu pentru genocid (acest lucru prevăzând, potrivit Convenției referitoare la combaterea acestei crime împotriva umanității, dovedirea existenței intenției explicite de a ucide civili - lucru cam greu de demonstrat când mare parte din atacurile israeliene, în special cele asupra diferitelor obiective militare ale Hamas ascunse sub (in interiorul, în imediata proximitate a) unor centre civile, au fost anunțate repetat/„telefonate” înainte - ci doar adoptarea de către Curtea de la Haga a unei Decizii care să ceară imperativ (fără a putea impune acest lucru) o încetare imediată (și unilaterală) a focului de către Israel. Deși imposibil de transformat într-o obligație, acest lucru ar fi subminat însă substanțial legitimitatea unei continuări a luptelor IDF/Forțelor Armate Israeliene cu aripa armată (teroristă) a Mișcării Hamas (mai exact cu Brigazile ”Al-Quassam”).

Din păcate, decizia adoptată de Curtea Internațională de Justiție a reprezentat o înfrângere atât pentru aliații și susținătorii fără perdea ai teroriștilor din Hamas (statul totalitar teocratic Iran și Turcia dictatorului Erdogan printre ei) dar și pentru toți cei care, sub pretextul unui sprijin pentru Cauza palestiniană (cerința poporului palestinian pentru un stat propriu fiind, indiscutabil, în principiu absolut legitimă) sprijină una dintre cele mai sângeroase, cinic-ipocrite și lipsite de orice scrupul grupări teroriste din lume - Hamasul. Astfel, cvasi-unanimitatea reprezentanților statelor în cadrul CIJ/ICJ ¹ au respins practic, în cadrul unei Decizii preliminare (adoptată vineri, 26 ianuarie) nu doar acuzația de genocid formulată la adresa Israelului, ci și adoptarea vreunei clauze care să solicite acestui stat încetarea unilaterală a ostilităților împotriva forțelor armate organizate (teroriste) care au declanșat la 7 octombrie 2023 un atac neprovocat pe teritoriul israelian - lupta împotriva acestora fiind considerată consistentă cu, și o formă de manifestare a dreptului imprescriptibil (consacrat ca atare de către Carta și documentele ONU) al oricărui stat la auto-apărare în fața unei agresiuni.

Ceea ce s-a solicitat, prin Decizia CIJ/ICJ, în mod absolut legitim, a fost continuarea și amplificarea demersurilor și eforturilor prin intermediul cărora Israelul să evite în maxima măsură posibilă vătămarea de orice fel a civililor din Gaza, și să faciliteze acordarea ajutorului umanitar (și un plus al acestuia) direcționat către necombatanți și răniți. Presa internațională și cea românească au relatat și comentat relativ amplu despre această hotărâre.

De asemenea (important!), decizia solicită eliberarea imediată și necondiționată a tuturor ostaticilor (israelieni sau/și cu alte cetățenii) captivi al Hamas (ori ai altor grupări extremiste). Temă peste care oficialii ONU au alunecat cu lejeritate (exceptând modul strict declarativ - cuvinte scoase pe gură, în mod pur formal) când au cerut încetarea ostilităților din Gaza. Practic, ONU a acceptat tacit/implicit folosirea de către Hamas a șantajului cu ostaticii civili, la adresa statului Israel, ca pârghie pentru negocierile privind acordurile de încetare a focului cu acesta.

De ce ne-ar mai mira atunci nu doar faptul că (așa cum problematizam eu, oarecum speculativ, în articolul indicat ceva mai sus) furnizori de servicii (inclusiv de sănătate, dacă putem include personalul medical în această categorie) din Gaza, plătiți din banii ONU sau din fonduri internaționale, e posibil să fi acționat în complicitate/pactizat cu Hamasul (pentru menținerea ilegală, ilegitimă și criminală a ostaticilor în custodia celor care i-au capturat), ci și că angajați ai ONU au participat la atacurile, crimele și răpirile din Israel, din 7 octombrie anul trecut (așa cum se va vedea mai jos)?

2. Evoluții survenite/fapte descoperite recent:

- În acest sens, la lucrurile pe care le știam/bănuiam deja s-au adăugat niște știri de la finalul lunii trecute. Care transformă (cel puțin) o parte a ONU și agențiilor asociate într-o caricatură rânjită, demnă de dispreț și care nu merită niciun fel de respect. Și ne dezvăluie aspecte ale unei realități hâde, „machiate” stângaci și inabil până recent. Gândiți-vă cât de convingătoare trebuie să fi fost probele (privind deocamdată „presupusa vinovăție” a angajaților ONU - mai exact participarea lor activă la atacurile teroriste din 7 octombrie 2023, ca MEMBRI ACTIVI ai Hamas sau ai Jihadului Islamic) dacă domnul Guterres, Secretar General al ONU, a decis concedierea „suspecților” ”on the spot”, iar domnul Borell, Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate (niciunul dintre cei doi oficiali internaționali pomeniți neputând fi considerat, în acest moment, „prieten al Israelului”) a propus nu doar oprirea imediată a finanțării de către UE a respectivei agenții (United Nations Relief and Works Agency, UNRWA) - fapt deja acceptat la nivel de Uniune - ci și întreprinderea unei anchete extinse legate de faptele extrem de grave semnalate (pe lângă cea internă anunțată deja de ONU), care să fie una externă (J. Borell sugera realizarea anchetei de către UE). Episodul pomenit este relatat de New York Post, CNN sau (în presa internă) de Ziare.com, printre alte instituții de presă.

Ca urmare, finanțarea United Nations Relief and Works Agency, UNRWA (denumire completă: United Nations Relief and Works Agency for Palestine Refugees in the Near East/Agenția Organizației Națiunilor Unite de Ajutorare și Lucrări pentru Refugiații din Palestina în Orientul Apropiat) a fost tăiată de la o zi la alta (și sine die) de către SUA, UE (inclusiv România), Canada, Australia, UK. Poziția Chinei nu a fost încă, se pare, precizată. Actorilor internaționali enunțați mai sus, care și-au retras sprijinul financiar pentru UNRWA, li s-au alăturat, în fiecare zi care a trecut după ce Israelul a transmis acuzațiile pomenite către părți terțe, noi state și organizații.

Dintre ceilalți „prieteni ai Palestinei”, despre Rusia (ca furnizor de ajutoare umanitare din ale căror componente - odată puse laolaltă - să nu rezulte Arma Kalașnicov Modernizată, sau vreun model de RPG/lansator de grenade autopropulsate, pe românește, ambele complet asamblate) cred că sunteți de acord că nu are rost să discutăm. Iar despre Iran și Coreea de Nord știm bine ce anume (mai exact EXCLUSIV ce anume) au trimis în Gaza, și aceasta nu de azi - de ieri, ci taman din 2007, de când Hamasul a preluat efectiv puterea acolo. Adică, pentru cei care au deschis mai târziu aparatele de radio/TV, ziarele sau portalele de știri - armament, muniții, componente ale acestora, diferite tipuri de rachete plus mașini-unelte pentru fabricarea/asamblarea lor - și nimic, dar absolut nimic altceva.

Dincolo de o înrăutățire clară și masivă a situației umanitare din Gaza (și așa una foarte gravă) pe care aceste cazuri demente de derivă criminală (să le numim „episod de corupție” ar fi un ”understatement” grav a ceea ce se pare că s-a petrecut) implicând angajați ai ONU din regiune o vor genera cu siguranță, problema de ordin general care se pune este cea a imaginii alterate și pe fond a lipsei de neutralitate/obiectivitate și profesionalism a ONU.

Pe lângă deficiențele obiective de ordin structural care afectează (și nu de ieri) existența și acțiunile acestei organizații, se pare că pentru a spăla imaginea partizanatelor inadmisibile cu care reprezentanți ai ONU și-a permis (absolut lipsit de legitimitate și scandalos) să se (aproape) identifice, și a consecințele lor criminale (a se vedea mai sus) va fi nevoie de sute sau mii de găleți sau cisterne de apă curată. Iar acest lucru ar fi valabil în bună măsură și pentru o parte din presa și opinia publică internațională ². Pentru că de fapt, în modul cel mai concret, vorbim despre partizanate în favoarea UNEI ORGANIZAȚII TERORISTE ȘI CRIMINALE (Hamas), considerată astfel de cea mai mare parte a comunității internaționale. Și/sau de pactizare și complicitate cu aceasta.

După o prestație destul de anemică și fără niciun efect concret și palpabil în condamnarea, sau ”containment”-ul (așa cum cere Carta ONU) agresiunii neprovocate a Rusiei (reiau - stat neo-totalitar, condus de un regim criminal, corupt și cleptocrat) asupra Ucrainei, ONU și António Manuel de Oliveira Guterres și-au regăsit, brusc, vocația pacificatoare frenetică în cazul unui Israel atacat în mod neprovocat de facțiunea armată a unei mișcări teroriste.

Nu doresc în niciun fel acest lucru - și plus consider că nu este posibil & ar fi de nepermis ca suferințele și coșmarul umanitar prin care trec civilii palestinieni să fie în vreun fel relativizate. Acestea impun în primul rând prin însăși dimensiunile tragediei (peste 26.000 de victime decedate, conform unor surse). Dar cauzele acestui dezastru cumplit necesită o discuție complexă, cuprinzătoare și în niciun caz simplificări stupid-ideologizate, care nu pot decât să spele oamenii pe creier și furnizează zero soluții viabile.

De asemenea, nu cred că este în niciun fel de acceptat legitimitatea vreunei ierarhizări a suferinței umane, în funcție de regiune, rasă, etnie, religie, apartenență politică/partizanat politic sau alte criterii absolut irelevante. Mesajele de susținere ale ONU (și ale presei & opiniei publice internaționale) la adresa tragediei civililor din Gaza se fac, trebuie să se facă auzite în continuare și nu pot fi ignorate nici măcar de către Israel - incluzând aici lidershipul politic actual al acestuia, care reprezintă cu siguranță (aproape) cea mai puțin fericită variantă (pentru toată lumea) dintre cele posibile.

Dar suferințele (deja) seculare ale civililor kurzi mai sunt pomenite de cineva? Ce mesaje transmite recent activatul (ca discurs/nivel de vocalizare) ONU, privind dezideratele acestora, ori crimele împotriva lor (și mă voi referi aici la civilii kurzi)? În mod similar ar putea fi invocat exemplul armenilor, care, fără a fi organizați în structuri considerate subversive și/sau teroriste (spre deosebire de palestinieni sau kurzi), după două războaie/conflicte care le-au fost impuse (2020 și 2023) au fost epurați etnic în cvasi-totalitate (ce e drept, se pare că pașnic - doar alungați din casele lor, cum ar veni!) din Nagorno-Karabah - peste 100.000 de armeni părăsind regiunea (fugind pentru a-și salva viețile) în lunile septembrie-octombrie anul trecut?

Dispune ONU, A. Guterres (sau oricine altcineva) de vreun aparat care măsoară, în mod comparativ, suferința umană colectivă, și oferă un scor agregat? De aceea în cazul armenilor, în afară de un set de declarații clișeistice, nu s-a întreprins nimic cu impact? Pentru că oricât de prost ar fi fost (și a fost!) orientat politic lidershipul Armeniei, cred că acestuia nu i se poate reproșa absolut nimic similar cu acțiunile agresive și criminale ale Hamas - întâmplător deținător și al conducerii politice & al controlului ansamblului administrației din Gaza - inițial (2006) ales în mod democratic de palestinieni în competiție cu OEP/Fatah.

Dacă ONU nu se află în posesia un asemenea dispozitiv, ori (și mai grav) dacă el nu există, Organizația Națiunilor Unite va avea de dat multe explicații, și de muncit foarte serios. Toate acestea pentru a explica cum de a ajuns atât de ușor și grosier manipulabilă ideologic, cum de-și permite să jongleze cu suferințele și tragediile de care alege să-i pese (și de care nu) și, deloc în ultimul rând, cum de-a ajuns să permită ca propriul personal să fie PURTAT ATÂT DE DEPARTE DE VALUL partizanatului întru ură încât să devină părtaș la/să comită CRIME ÎMPOTRIVA UNOR CIVILI. Și, desigur, pentru a-și îndrepta, cât de cât, imaginea.

Sau mai simplu, pragmatic și la rece spus, mai cu seamă pentru a ne convinge că ONU furnizează un set de „servicii” de utilitate publică (la nivel de comunitate internațională, și în acord cu documentele fondatoare și fundamentale care îi reglementează activitatea) măcar pe măsura banilor pe care îi colectează și consumă (întreținând, printre altele, și o birocrație destul de stufoasă). Și că nu încearcă să fie mumă (supra-)protectoare doar pentru unii (indiferent cine ar fi aceia), mărginindu-se să rămână un fel de ciumă nepăsătoare pentru alții (pentru restul oropsiților planetei).

…………………………………

Pe post de încheiere:

Din păcate, până în prezent, a lipsit orice luare de poziție asumată de substanță și la nivel principial a Secretarului General António Guterres care să încerce să abordeze pieptiș problema partizanatelor politico-ideologice inadmisibile pe care Organizația le-a îngăduit/încurajat, ba mai mult în care s-a complăcut/bălăcit nu puțin timp, și care în fond au făcut posibile disfuncții atât de grave și flagrante precum apariția unor criminali (la propriu) în rândurile angajaților săi. Ca răspuns la evenimentele scandaloase care au ajuns să aibă loc, este nevoie (și comunitatea internațională așteaptă) un răspuns prompt și ferm de la nivelul lidershipului de vârf al ONU - în afară de exprimarea șocului sau a consternării. Aceasta separat și în plus față de ancheta (internă sau/și de alt fel) care trebuie să aibă loc la nivelul UNRWA.

Această anchetă nu doar că abia a demarat (din câte știm), ci va și dura - și ea trebuie să dureze, și să aibă loc „pe bune”, nu sub formă de simulacru. Între timp, ca urmare a evenimentelor petrecute sub pulpana înalților oficiali (și a birocrației) ONU, UNRWA pierde zilnic din faianțatori. Și nu e de mirare: dumneavoastră, dacă ați dori să faceți (în mod sincer și onest) donații umanitare, v-ați da banii acolo, după cele ce s-au petrecut? Iar situația rezidenților din Gaza, și așa grea/disperată, tinde să se înrăutățească proporțional, tot pe zi ce trece. Ce facem cu aceste suferințe, survenite pe un fond deja (cvasi-)catastrofal - le trecem, ca de obicei, tot în contul Israelului? Are ONU, în acest moment, vreun răspuns credibil și util la această întrebare?

------------------------

¹Cu 15 la 2 sau 16 la 1 voturi, în funcție de prevederile specifice din Decizie.

¹Un exemplu este modul de-a dreptul halucinant în care o parte a presei internaționale a prezentat hotărârea CIJ/ICJ de la Haga privind plângerea de genocid la adresa Israelului făcută de Africa de Sud. Un model de astfel de prezentare cel puțin discutabilă îi aparține (din păcate) prestigiosului cotidian spaniol El País (de orientare de stânga, pro-socialistă). Pentru a combate astfel de deviații vă prezint, mai jos textul oficial și integral al Deciziei/Ordinului/Ordonanței Curții (în limba engleză, +27 de pagini), disponibil pe pagina oficială de internet a Curții Internaționale de Justiție/International Court of Justice: https://www.icj-cij.org/sites/default/files/case-related/192/192-20240126-ord-01-00-en.pdf

Horia Lupu.Politolog. Cu amintiri din copilarie din "socialismul real". Absolvent al Facultatii de stiinte politice din cadrul Universitatii "Babes-Bolyai", Cluj-Napoca (infiintata cu sprijinul USIA, United States Information Agency), beneficiind de expertiza unor profesori remarcabili din UBB si de la universitati din SUA, Germania, Franta etc. 15+ ani de experienta de predare si cercetare in invatamantul universitar si cateva stagii in strainatate. Contactul cu politica reala inceput (suprarealist) la 23 de ani (neafiliat politic, director de campanie electorala la nivel de judet), continuand peste timp cu cativa ani in conducerea locala a unui partid care la aderare era in opozitie si de stanga, iar cand il paraseam ajunsese la putere si tindea spre dreapta. Cu expertiza in (sub) domeniile teoriei, ideologiilor, partidelor, regimurilor si istoriei (toate politice), a nationalismului si relatiilor interetnice. Compenente in zona aparare&securitate (inclusiv aspecte tehnice).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Mesajele transmise de Hamas prin doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul din octombrie. „Noi suntem în pericol aici. Există bombe, îngrozitor”

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas a difuzat sâmbătă, 28 aprilie, o înregistrare video în care apar doi ostatici israelieni pe care i-a răpit în atacul său de la 7 octombrie în sudul...

Hamasul „studiază” o contrapropunere israeliană de armistiţiu în războiul din Fâşia Gaza

Mişcarea islamistă palestiniană Hamas anunţă sâmbătă, 27 aprilie, că ”studiază” o contrapropunere israeliană în vederea unui armistiţiu în Războiul din Fâşia Gaza şi unei...