În plin comunism, un film japonez provoacă panică în satele românești. Monstrul „Godzilla”, cenzura de partid și biserica

Regimul comunist din România cenzura draconic filmele străine care ajungeau în cinematografe. Nu era acceptată nicio peliculă care contravenea ideologiei sau care promova sistemul capitalist „depravat”. Uneori, însă, filmele considerate fără niciun pericol pentru public, aveau consecințe nebănuite, care nu puteau fi anticipate.

O astfel de situație a fost provocată de proiecția în sălile din mediul rural a filmului SF japonez „Godzilla”, apărut în 1954. Mulți dintre cei care au vizionat filmul au crezut că personajul fictiv există în realitate, motiv pentru care au început să frecventeze bisericile.

Situația este explicată într-un document desecretizat din arhiva CNSAS, făcut public de Centrul de Consultanță Istorică.

„Dintr-o greşeală a fost trimis la ţară filmul «Godzila», film japonez. Dat fiind faptul că nici înainte de prezentarea şi nici după nu s-a dat explicaţia necesară sătenilor, mulţi dintre aceştia au înţeles că există forţe ale naturii care nu pot fi stăpânite şi în consecinţă trebuie să meargă şi mai departe la biserică, să se închine, făcând astfel propagandă pentru misticism. Fireşte că noi am luat măsuri să nu se mai trimită astfel de filme care nu sunt înţelese de oameni“, se precizează în document.

Pasajul în care este descrisă situația filmului FOTO CNSAS

În continuare, Niculescu Mizil era întrebat cum se întâmplă că se trimit astfel de filme. Apariția lui Niculescu Mizil în discuție arată faptul că situația avea loc cândva în perioada în care acesta ocupa funcția de șef al secției de propagandă din cadrul Partidului Muncitoresc Român, respectiv între anii 1956 - 1965.

Godzilla (Gojira în japoneză) era un monstru cu aspect de dinozaur, care ar fi apărut, potrivit scenariului filmului, din cauza testelor americane cu bombe nucleare.

După acest „incident”, cenzura comunistă a avut grijă să nu mai existe scăpări, fiind interzise de la difuzare chiar și filme românești care nu se încadrau în tiparul ideologic.

Principalul mecanism de aplicare a cenzurii în cinematografie a fost „Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste”, a cărui activitate a fost legiferată în binecunoscutele „Teze din iulie”, enunţate de Nicolae Ceauşescu, în anul 1971. Consiliul acţiona prin intermediul a patru case de producţie, regizorii din acea perioadă fiind nevoiţi să facă cereri către aceste birouri, pentru ca filmele lor să poată fi făcute publice.

Această insituţie funcţiona simultan în două locaţii diferite: Casa Scânteii (unde erau analizate, în principal, textele scenariilor), respectiv Studiourile cinematografice Buftea (împânzite de specialiştii trimişi de Consiliul Educaţiei Socialiste, care interveneau asupra montajelor filmelor).

Cum trec partidele peste mesajul anticorupție aruncând în cursa pentru locale candidați certați cu legea

Deși de-a lungul timpului au spus că se delimitează de acțiunile colegilor certați cu legea, iar unii chiar au strâns electorat în jurul „luptei anticorupție”, astăzi, partidele își...

Candidat comun PSD-PNL la alegerile prezidențiale? Băsescu: ”Spuneţi-mi care din partidele astea ar fi de acord să susţină candidatul celuilalt? Eu zic că niciunul”

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat duminică seara, 28 aprilie, că nu vede posibilitatea ca PSD şi PNL să aibă un candidat comun la alegerile prezidenţiale. „Nu. Spuneţi-mi...