Povești neștiute din viața lui Gică Hagi: cum erau părinții lui, materia care nu s-a lipit de el la școală, de ce credea că Dobrin e peste Pele

Gică Hagi împlinește azi 58 de ani. E socotit cel mai mare fotbalist român din toate timpurile și un om de la care mulți au ce învăța.

Fostul mare internațional s-a spovedit într-un podcast realizat de Andi Moisescu, în care a dezvăluit lucruri neștiute din viața sa.

„Cred că te naști cu un har. După, te perfecționezi. Te duci de la zero la infinit. Muncind foarte mult și repetând, la un moment dat ajungi la instinct și la automatism. Tehnica se învață, restul îți dau mămica și tăticul. Părinții reprezintă baza unui copil, ei îl influențează de la început. Părinții mei aveau o structură foarte bună. Mama era foarte bună, disciplinată. Vorbea puțin, dar când trebuia. Tata era un om al familiei, care și-a asumat noțiunea de lider. I-a plăcut mereu să fie mândru de el. Totdeauna a vrut să performeze și să conducă. Era un conducător. Cred că de acolo mi se trage și mie. Părinții mei mi-au dat în ADN, e înăuntru”

„Toți plecăm de undeva, iar performanțele te trag. Era România anilor 70, cu Dobrin, România care se calificase la Campionatul Mondial. Pe la cinci ani, văzând toate acestea și vorbindu-se înainte de calificare, m-am luat. Nu aveam televizor, dar știam. Credeam că Dobrin e mai mare ca Pele. Atunci am început să înțeleg fotbalul. Jucam pe stradă, în picioarele goale. Tata era iubitor de fotbal și avea o calitate pe care eu nu pot să o am: după fiecare meci al meu, niciodată nu mi-a vorbit despre cum am jucat. El avea o încredere oarbă, nebună în mine, de cum fac lucrurile. Deși nu a jucat niciodată fotbal (fratele lui a făcut-o), se pricepea. El era un lider și de la el am luat personalitatea, să ieși în față. Să-ți asumi lucrurile. Era un tip foarte puternic, lua decizii. Avea o prezență. Când intra în casă, se simțea. «Mamă, vine tata...»”

„La școală, când nu luam note bune, nu îmi semna. Dacă nu aveam peste 7, el nu semna. Pe timpul nostru, ne trimiteau de la școală cu carnetul acasă să-l semneze părinții, ca aceștia să vadă ce note ai. Tata scria pe carnet: «Nu semnez», mă duceam cu el așa la școală”

„Fratele mamei era cel mai bun la matematică, a făcut facultatea la Iași, avea zece pe linie. Pe toți i-a determinat să facă matematică. A încercat și cu mine, dar, după o lună, s-a lăsat. S-a dus la mama și i-a spus: «Ia-ți-l de aici, că eu nu stau». Îmi spunea, dar pe o ureche îmi intra și pe cealaltă îmi ieșea. Eu eram cu fotbalul. Și-a dat seama. Eram la 14 ani, să intrăm la liceu și să facem meditație. Tata îmi spunea mereu să am patalamaua la mână. De aceea am și mers la facultate, îndemnat de părinți. După mine, eu voiam să joc doar fotbal. Ei m-au îndrumat însă și în această direcție, să ai o diplomă, că, Doamne ferește, nu știi ce se întâmplă. Pe atunci nu ne gândeam că meseria fotbalului va continua și după ce te lași ca jucător, că se trăiește bine și după și poți fi director, președinte, director sportiv, la marketing, să conduci. Fotbalul e acum o firmă importantă, în care poți să lucrezi, e o multinațională. E o industrie, dar și o meserie”

„Eram un jucător foarte talentat, iute, care iubea fotbalul, avea ambiție, mult entuziasm și curaj. Aceasta am avut eu în mine, în structura mea, acea încredere mare în ce pot să fac. Aveam tupeu în teren și riscam mult, deși colegilor mei nu le convenea uneori, că trăgeam mult la poartă. Dar îmi plăcea să pasez și să marchez goluri. Orice persoană devine mare în timp dacă se dedică unei profesii. Eu am iubit de mic fotbalul și mingea. Am încercat să mă joc cu balonul și să ajung la nivelul cel mai înalt. Mi-a plăcut să câștig. Ca să fii mare, trebuie să faci performanță. În viață, am luat decizii 80% foarte bune. Am crescut în fiecare zi și învăț în fiecare zi. Nu-mi plac persoanele care cred că le știu pe toate, sunt pline și nu mai lasă loc de a înmagazina ceva, un cuvânt, un sfat, o vorbă, un motto. Trebuie să iei mereu de la fiecare tot ce e bun”

„Legea atracției se cheamă. Voiam să fac ce nu făceau alții. Ce era mai greu. Ce face numărul 10, care e și creativ, și imprevizibil: mai multe lucruri deodată. Dintotdeauna mi-a plăcut să decid. Numărul 10 face diferența și decide. Decarul joacă pentru public, pentru suporteri. Se uită într-o parte și pasează în alta. Aduce pasiune și adrenalină. Face câteodată ceva la care nu se gândește nimeni. Trebuie să ai o încredere nebună în tine, să încerci, să încerci... Totul vine de la curaj. Eu în carte am scris: convingere, încredere și curaj. Acestea te poartă la victorie”

Sursa: ziuadeconstanta.ro

Dezvăluirile care atârnă greu în procesul lui Trump, cu vedeta porno Stormy Daniels. Cum era ajutat de patronul unui tabloid să evite scandalurile

Primul martor chemat la bară în procesul lui Donald Trump, David Pecker, în vârstă de 72 de ani, patronul unui fost tabloid american, a detaliat marţi, la tribunalul din New York, cum s-a pus...

Prințul Louis a împlinit 6 ani. De ziua lui, Kate și William l-au prezentat lumii pe rețelele sociale FOTO

Este sărbătoare în familia regală a Marii Britanii. Prințul Louis, fiul Prințului și Prințesei de Wales, a împlinit marți, 23 aprilie 2024, vârsta de 6 ani. Deși s-a crezut că...