Mărturia care îl înfundă pe securistul Marin Pîrvulescu. Martor: „Am văzut semnătura lui pe ordin. După anchetă, Gheorghe Ursu era roșu la față și se clătina”

Maiorul Marin Pîrvulescu era ofițerul de Securitate care îl scotea la anchetă pe disidentul Gheorghe Ursu, iar acesta din urmă prezenta apoi semne de violență pe corp, a declarat marți, 7 iunie, un fost milițian de la Arestul Central. Depoziția lui Florinel Palamariu este printre puținele mărturii - dacă nu singura - care îl leagă pe Marin Pîrvulescu direct de maltratarea disidentului în timpul anchetei.

Foștii securiști Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș sunt judecați în apel la Înalta Curte pentru infracțiuni contra umanității, fiind ultimii doi inculpați pe care procurorii de la Parchetul General vor să îi tragă la răspundere cu privire la uciderea lui Gheorghe Ursu în perioada arestului, în toamna anului 1985. Pe fond, cei doi au fost achitați la Curtea de Apel București.

Până acum, pentru rolul lor în asasinarea inginerului au răspuns doar cei care l-au ucis în bătaie – pușcăriașii Marian Clită și Gheorghe Radu – precum și șeful Miliției, Mihail Creangă. Deși a fost condamnat și Tudor Stănică, acesta a reușit să își amâne de 18 ori executarea pedepsei, invocând că este bolnav în stadiu terminal încă din 2004.

Mărturia lui Florinel Palamariu este printre puținele – dacă nu singura – care îl indică pe maiorul de Securitate Marin Pîrvulescu ca fiind al treilea inculpat care a exercitat acte de violență împotriva lui Gheorghe Ursu, după Clită și Radu.

Dată fiind natura funcției pe care o avea Marin Pîrvulescu, este dificil pentru martori să spună cu certitidine că acesta l-a maltratat în timpul anchetei pe disident.

Martorul Palamariu, subofițer de Miliție fiind, a văzut semnătura, numele și gradul lui Marin Pîrvulescu pe ordinul de scoatere la anchetă emis pentru Gheorghe Ursu, apoi a observat că disidentul era „roșu la față” și „se clătina” după ancheta lui Pîrvulescu.

Mărtiuria care l-ar putea băga în pușcărie pe Marin Pîrvulescu

Martor: În 1985, în toamna când a avut loc neorocitul ăsta de caz cu domnul inginer Gheorghe Ursu, eu eram șef de schimb în Arestul Cercetări Penale al Inspectoratului General al Miliției. Șeful de arest era maiorul Mihail Creangă.

Judecător: Când a fost adus inginerul Ursu în arest și cine făcea repartizarea pe camere?

Martor: Nu mai țin minte exact când a fost adus. Cam o lună și jumătatea-două a stat în arest. Nu pot spune dată cu exactitate. Dar asta mi-a rămas în minte, că omul ăsta a fost adus pentru scurt timp și a murit acolo, la noi. Repartizarea pe camere o făcea șeful de arest, aducă maiorul Creangă. El, după ce stabilea, se ducea la Direcția de Cercetări Penale și lua aprobare de acolo.

Judecător: Și cine era la conducerea Direcției Cercetări Penale?

Martor: Colonelul Scarlet Gheorghe. Dar de majoritatea cazurilor se ocupa colonelul Tudor Stănică, el era locțiitorul lui Scarlet. Domnul Ursu a fost în postul 1-17, apoi în postul 18-23. Și mi se pare că a fost și la camera 23. Și pe urmă a fost dus în postul 24-35. Acest post era cunoscut drept „Katanga” care înseamnă „moarte”. Provine de la o sabie din evul mediu, Asia, cu care erau executați arestații. (N.r. - martorul se poate afla într-o eroare, termenul Katanga desemnând o provincie din Congo și omonimul unei săbii scurte africane). Am primit un bon de la un subofițer de Securitate de la Direcția a 6-a pentru a-l scoate pe Ursu la anchetă. M-am dus la Creangă și i-am spus: dom' maior, Securitea îl vrea pe ăsta la anchetă. Ce fac, îl dau sau nu îl dau? A spus dă-l, dă-l!

L-am luat din arest și l-am predat și ofițerului de la Direcția a 6-a. Tot eu l-am preluat și la întoarcere, după o oră și jumătate, de la același subofițer. Atunci când l-am luat (n.r. - din celulă) nu avea nimic, era normal. La întoarcere, am observat că era roșu la față și prezenta instabilitate în timpul mersului. Am observat asta când îl escortam, avea un fel de legănat în timpul mersului.

Nu aveam voie să discutăm cu arestații. Discutam cu ei strict probleme care priveau arestul. Am mai interacționat cu el (n.r. - cu Gheorghe Ursu), tot pe tura mea. A mai fost scos la anchetă, la maiorul Popescu (n.r. - de la Miliție). La întoarcere nu am constatat că prezenta simptome, să fie ceva în neregulă cu el.

De asemena l-am escortat la medicul arestului. Eu îi duceam marțea și joia pe arestatii care se înscriau la medic. În acest sens vreau să vă declar că domnul Ursu era rău. De la camera de arest până la cabinet am văzut că dânsul era foarte roșu la față, avea spume la colțul gurii, o spumă albicioasă și se clatină rău, nu era stabil pe picioare. Era rău de dată asta. Și atunci l-am întrebat ce-i cu el. A spus: știți ce îmi fac ăia doi din cameră? Nu l-am mai întrebat nimic.

A stat 2 minute cu medicul Damian, care a spus că în timpul zilei va primi medicamentele necesare. Ca șef de post, eu trebuia să controlez toate camerele. Pe la fiecare camera treceam și mă uităm pe vizor la ce fac deținuții și care e starea lor de spirit. La domnul Ursu am auzit niște zgomote înfundate și pe cei doi care erau cu el, care îl jigneau. Am intervenit, am ridicat vocea la cei doi nenorociți și am mers la maiorul Creangă.

Pentru a treia oară i-am raportat la ce tratament îl supun cei doi nenorociți pe Ursu, adică Clită Marian și Radu Gheorghe. Răspunsul maiorului Creangă a fost că sunt tâmpit, prost, nebun, tăietor de lemne. Mi-a zis în toate felurile. Mi-a spus că situată e cunoscută și m-a dat afară din birou. Subofițerii care făceau de pază pe Katanga știau că Clită și Gheorghe îl loveau (pe Gheorghe Ursu) cu papucul de plastic, cu șlapii ăia pe care îi aveau. Noi interveneam, jumătate de oră era liniște, apoi începeau iară. Vreau să va declar că cei doi erau informatori.

Judecător: Știți dvs.?

Martor: Sigur că știu!

Judecător: Ai cui?

Martor: Ai Miliției, ai Direcției de Cercetări Penale. Eu eram cel care îi scoteam pentru rapoarte, în anumire încăperi ale arestului. Când domnul Ursu a fost dus la spital, eu nu eram de serviciu și nu știu ce s-a întâmplat, dar am aflat ulterior, a două zi, când am venit la serviciu: Că a fost dus la spitalul penitenciar jilava, că au fost probleme cu mașina. Și la vreo 4 - 5 zile am aflat că a decedat.

Judecător: Inculpații Hodiș sau Pîrvulescu l-au scos la anchetă?

Martor: Ordinul de scoatere la anchetă era semnat de maiorul Pîrvulescu. Biletul de scoatere la anchetă al Securității era diferit de cel al Miliției. Cel al Securității avea o dungă roșie. era primul pe care l-am văzut atunci.

Judecător: Dar Hodiș?

Martor: Pe Hodiș nu îl cunosc, nu știu.

Procuror: De ce se purtau rău cei din celulă cu Gheorghe Ursu?

Martor: Cei doi au fost băgați în camera și am surprins o discuție. Cei doi se dădeau ofițeri anchetatori.

Judecător: Păi și erau?

Martor: Ei, cum să fie! Eu erau jegurile pușcăriilor. Îl întrebau pe Ursu: Cum trimiteai tu la Șopârlica (adică la Europe liberă) scrisori despre tăticu, (adică Ceaușescu)?! Așa îi spuneau lui Ceaușescu, „tăticu”. Tot atunci am auzit că l-au întrebat de jurnal. Adică unde e jurnalul lui personal. La care Gheorghe Ursu i-a intrebat: păi nu v-am declarat la anchetă?

Ultimii torționari trimiși în judecată de Parchetul General

În august 2016, Parchetul General i-a trimis în judecată pentru crime împotriva umanității pe Marin Pîrvulescu (maior în rezervă), Vasile Hodiş (colonel în rezervă), ambii fiind foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului. Alături de ei au fost deferiți justitiției și George Homoştean (fost ministru de interne), precum și Tudor Postelnicu (șef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceaușescu). Numai că ultimii doi au murit înainte ca dezbaterile pe fond să înceapă la Curtea de Apel București. La sfârșitul procesului pe fond, Marin Pîrvulescu și Vasile Hodiș au fost achitați.

Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii '80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.

Procurorii susţin că, în perioada ianuarie - noiembrie 1985, inginerul disident Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist, fiind arestat la 21 septembrie 1985. A murit pe 17 noiembrie 1985, în Spitalul Penitenciar Jilava.

Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă”.

Vasile Hodiș și Marin Pîrvulescu au fost ultimii doi torționari trimiși în judecată de Parchetul General. Procurorii au obținut condamnarea lui Alexandru Vișinescu și Ioan Ficior la câte 20 de ani pentru infracțiuni contra umanității. Atât primul, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, cât și al doilea, fost șef al coloniei de muncă Periprava, au murit în pușcărie.

Strada surpată la Slănic s-a construit peste o mină. Ciolacu: ”Ce vreţi să fac? Să ştiu unde s-au făcut drumurile peste mine?”

Prim-ministrul Marcel Ciolacu a afirmat, întrebat despre situaţia de la Slănic, Prahova, unde o stradă s-a surpat, formându-se un crater de doi metri, că a fost făcut un drum peste o mină....

Ciolacu anunță că implementarea salariului minim european va începe de la 1 iulie: ”Am dat și ordonanța”

Şeful Guvernului Marcel Ciolacu a precizat că mecanismul de implementare a salariului minim european va începe de la 1 iulie. El a amintit că, în acest sens, a fost emisă ordonanţa....