NATO cu Geoana la conducere

Joi, 18 Iulie 2019, ora 17:23 8721 citiri
Foto: Facebook/Mircea Geoana

M. Geoana a devenit adjunctul secretarului general al NATO. Pe unii ii bucura accesul unui roman la inalta pozitie. Altii se intreaba: cum asa? Fiul unui general ceausist? Cine are dreptate? Si cum ramane cu NATO?

Mircea Geoana are calitati. Nu s-a pravalit definitiv atunci cand a pierdut in sir alegeri in fata lui Traian Basescu. Si nici nu s-a lasat zdrobit irevocabil de caracterizarea osandindu-l fara drept de apel, de prostanac, facuta de Ion Iliescu, ex-seful sau din rebotezatul PCR, care a devenit virala si l-a transformat in patria sa din om politic in paria si in bataia de joc a natiunii.

Altii in locul lui ar fi capotat. Geoana a rezistat. Mai mult decat atat. A rezistat si ispitei de a adera la diverse partide extremiste, antiamericane si antioccidentale, care apar legic ori de cate ori niste pesedisti frustrati incearca sa se razbune pe fostii lor sefi.

Cum i-a izbutit aceasta performanta? Omul crede, nestramutat, in capacitatile, sansa si calitatile sale. Mai nimeni nu reuseste in viata fara o asemenea credinta pe care a rasplatit-o recent norvegianul Jens Stoltenberg, actualul secretar general al Aliantei Nord-Atlantice, intr-un tweet confirmand stirea numirii lui Mircea Geoana in pozitia de sef-adjunct al Aliantei, in locul Rosei Gottermoeller.

Geoana - "om de stat"?

Declarandu-se "incantat" sa adevereasca informatia venita pe surse, Stoltenberg a tinut sa specifice si motivul principal al ascensiunii fostului demnitar PSD-ist. Potrivit secretarului general al NATO, "Geoana este un avocat devotat al legaturii transatlantice si va aduce experienta sa indelungata ca om de stat si diplomat acestui post".

Geoana, devotat legaturii transatlantice? Desigur, s-ar putea spune, stiindu-se ca esuatul candidat la alegerile prezidentiale din 2009 a fost ambasador in SUA. Iar apoi a fondat si a prezidat filiala romaneasca a Institului Aspen, un think tank american. Dar Geoana "om de stat"?

Serios? Geoana, e-adevarat, e fostul ministru de Externe al Romaniei. Dar e si fostul presedinte al Senatului celei dintai tari in care s-a inventat transformarea Parlamentului din institutie cheie a democratiei in platforma principala a puciurilor indreptate impotriva statului de drept.

Sa avem deci pardon. Sa ni se ierte nedumerirea. Si sa ni se permita sa ne indoim de fiabilitatea declaratiei norvegianului cu privire la calitatea lui Geoana de "om de stat". Dar avem oare dreptul de a ne indoi de afirmatiile unui demnitar aflat la butoanele organizatiei care apara libertatea si integritatea intregii lumi libere, de la malurile Pacificului pana la frontierele Moldovei? Avem, desigur, cat timp libertatea de gandire si de exprimare nu si-au pierdut inca validitatea.

Fapt e ca reactiile multor romani dotati si cu memorie si cu obiceiul de a gandi cu propriul cap ar trebui sa-i puna pe ganduri pe responsabili. Nu in ultimul rand pe cei ai NATO.

Se stie ca turcii le dau americanilor cu tifla si importa sisteme de rachete rusesti. SUA riposteaza, oprind exportul in Turcia, un stat NATO, al avioanelor de tip F-35. Ce-a mai ramas din alianta nordatlantica, se intreaba multi? Si ce mai e NATO cu Geoana la butoane, omul care se pregatea pentru alegerile prezidentiale din 2009 facand vizite private, unii au spus "de taina", in Rusia?

Sa ne-ntelegem. Nu se pune problema sa nu se salute cordial si principial accesul unui roman la o functie internationala mai inalta decat toate celelalte detinute vreodata de compatriotii sai. Apoi, nu se pune problema actualizarii jignirilor la adresa lui Mircea Geoana. In fine, ar fi nedreapta excluderea unui om de la demnitati din cauza tatalui sau, un general ceausist.

Ar fi un demers inchizitorial, totalitar, bazat pe ideea sinistra a "originii nesanatoase", care a constituit si esenta politicii de cadre a regimului comunist slujit cu abnegatie de partidul pe care l-a condus, ani la rand, Mircea Geoana.

In fine, reducerea lui Geoana la cariera sa de politruc pesedist ar simplifica excesiv o devenire un pic mai complexa. In fond, Geoana e si autorul mai multor carti si lucrari despre politica externa si alcatuirea sociala a Romaniei, ca si despre alianta nordatlantica.

Ca s-a vazut decorat si cu Steaua Romaniei in grad de Cavaler si cu Legiunea de Onoare a Frantei si cu Stella della Soliedarita a Italiei e alta chestiune.

Romania a incetat demult sa fie un stat de drept

Intr-o lume a imposturilor multiple, ordinele, medaliile si distinctiile au incetat demult sa garanteze, incontestabil, valori. Cu atat mai putin ar trebui sa se bizuie o eventuala aprobare a numirii lui Geoana in inalta pozitie pe faptul ca decizia propulsarii sale in functie s-a bucurat de sustinerea tuturor centrelor de putere executiva, a Guvernului Dancila, ca si a presedintelui Iohannis.

Pentru ca Romania a incetat demult sa fie un stat de drept, cu o justitie independenta, cu instante de control demne de incredere si institutii intacte, cu un executiv ireprosabil moral, politic, legal, constitutional si democratic. Din acest punct de vedere, sustinerea lui Geoana "de catre toate institutiile de decizie" din Romania nu e tocmai o recomandare credibila pentru noul secretar-general adjunct al NATO.

Si cu atat mai putin poate servi drept temei al disculparii unei hotarari a Aliantei pe drept contestabile, in conditiile in care NATO se lupta din greu sa-si prezerve si unitatea si ratiunea de a fi si ar avea, deci, mare nevoie, la conducere, nu doar de functionari pro-americani. Ci si de minti stralucite, dublate de experienta unor oameni de stat veritabili. Nu inchipuiti.

Petre M. Iancu

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News