De ce Hollande si nu Geoana? (Opinii)

Duminica, 13 Mai 2012, ora 13:455302 citiri
De ce Hollande si nu Geoana? (Opinii)
Foto: Arhiva

De saptamana viitoare, Franta va avea in mod oficial un nou presedinte, in urma unui scenariu electoral care, cu exceptia finalului, imi pare foarte cunoscut.

Asadar, mai 2012, Franta, alegeri prezidentiale. Am avut un presedinte de dreapta, nonconformist, jucator, carismatic si candva foarte popular, ajuns insa intr-un picaj destul de abrupt, atat din cauza propriilor erori si excese, cat si din cauza unei conjuncturi internationale nefavorabile, in special din cauza crizei care a lovit din plin mai toate economiile.

Contracandiatul lui Nicholas Sarkozy, socialistul Francois Hollande, este un personaj la popul opus: palid, fara cine stie ce vigoare politica, cam necarismatic, cu un program care mai degraba ar trebui sa puna pe ganduri nu numai Franta, ci si Europa. Adica un tip care in conditii normale nu ar fi avut nici macar sansa de a intra in turul al doilea, dar care a fost propulsat spre scoruri uriase de votul negativ, antiSarkozy.

Marea spaima a lui Francois Hollande au fost infruntarile directe cu Nicholas Sarkozy si tocmai de aceea nu a acceptat decat una si doar pentru ca traditia franceza facea de neconceput o campanie prezidentiala fara acest meci unu la unu pe tot terenul. Intre cele doua tururi, Nicholas Sarkozy a recuperat o mare parte din diferenta de aproximativ 5 puncte ce-l desparteau de contracandidatul sau, finalul fiind unul la mustata.

Cat de cunocut va suna? As zice ca aceste date esentiale reiau uimitor povestea alegerilor prezidentiale dn Romania 2009. Finalurile au fost insa, dupa cum stim, diferite. Ce a facut diferenta? De ce doua scenarii aproape identice au produs rezultate complet diferite?

Frauda electroal, vor fi raspuns instantaneu cei mai multi dintre sustinatorii lui Mircea Geaona. Suspiciunea aceasta care insoteste toate alegerile din Romania de 22 de ani incoace este, intr-adevar, una dintre diferente. Desi in Franta rezultatul a fost atat de strans, la fel de strans ca in Romania, nu am auzit pe nimeni invocand frauda. Schimbarea de putere, desi la limita, s-a produs democratic, firesc, cu o eleganta recunoastere a infrangerii si o decenta desavarsita a victoriei.

Fara ciuruieli, fara topaieli, fara febrile numaratori paralele, fara exit-poll-uri cu rezultate servite in plic de la partid, fara contestatii si renumarari. Este diferenta dintre o democratie consolidata, puternica si una inca fragila, instabila, macinata de reflexe si traume vechi.

Dar mai ales, as zice ca in Franta au lipsit SOV si al sau SPA din miez de noapte, dar si pixelul albastru. Adica a lipsit implicarea toxica si totala a intereselor obscure ale unor afaceristi penali in batalia prezidentiala. In Franta a lipsit fanatismul cu care niste marginali imbogatiti in mod mai mult decat discutabil au incercat sa manipuleze alegerile in interes propriu, manipulare atat de gosiera incat li s-a intors in plina figura si a produs un rezultat invers celui urmarit.

Fara SOV, fara isteria de presa, fara pixeli si SPA, fara incercari de manipulare de toate felurile, este posibil ca scenariile francez si romanesc sa nu fi avut finaluri diametral opuse. N-am fi avut in Romania un final in care Traian Basescu sa fi fost salvat de ceea ce ar fi trebuit sa-l distruga, iar Mircea Geona sa nu fie distrus de ceea ce ar fi trebuit sa-l salveze.

Ar fi trebuit sa fie o tema de meditatie profunda pentru clasa politica romaneasca. Lasate sa functioneze normal, nepoluate de interventii murdare, mecanismele democratice sanatoase isi fac foarte bine treaba si orice interventie asupra lor are, pana la urma, efecte contrare celor urmarite.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News