Fără Gazprom nu se poate în Europa

În criza ucraineană, Kremlinul folosește livrările de gaz ca armă politică. Ce putere are concernul energetic rusesc Gazprom în Europa? Bernd Riegert relatează din Bruxelles.

Concernului Gazprom îi merge bine, chiar foarte bine. Șeful companiei Alexei Miller a anunțat la începutul lunii ianuarie că 2021 a fost un an-record pentru Gazprom, atât în producerea de energie, cât și în ceea ce privește profiturile din vânzări.

Cererea în creștere și prețurile tot mai mari la gaz și țiței înseamnă că rublele curg în vistieria gigantului energetic rus. Acționarii Gazprom au aşadar motive să se bucure.

Statul rus controlează majoritatea acțiunilor Gazprom și decide cursul urmat de concern. Acționari Gazprom sunt însă și firme germane, de exemplu furnizorul de energie E.ON și mulți alți investitori mai mici.

Între Gazprom și Kremlin există o legătură deosebit de strânsă. Președintele de durată al Gazprom Alexei Miller este un prieten vechi al președintelui rus Vladimir Putin, ceea ce înseamnă că Putin se află practic mereu în consiliul de supraveghere și în cel de administrație al Gazprom. Compania este cel mai mare producător de gaze naturale din lume, are aproape 500.000 de angajați și susține că deține și cele mai mari rezerve de gaz din lume în Rusia.

Gazprom domină exportul

Puterea de piață a Gazprom în Europa rezultă din monopolul deținut de concernul rus. Potrivit legilor rusești, doar Gazprom are voie să utilizeze conductele pentru export. Ceea ce face ca această firmă să fie de decenii cel mai mare furnizor de gaz din Uniunea Europeană.

Aproximativ 43% din gazul natural folosit în UE vine din Rusia. Restul vine din Norvegia, din livrări de gaz lichefiat din Orientul Apropiat și SUA, precum și din Algeria și Libia, conform autorității europene de statistică Eurostat.

Cota de piață a gazului rusesc diferă însă masiv de la țară la țară în interiorul blocului comunitar. Regula generală sună cam așa: cu cât sunt mai îndepărtate de est, cu atât mai dependente sunt țările europene de gazul rusesc. Germania, de exemplu, cel mai mare consumator din UE, primește aproximativ 55% din gazul necesar de la concernul Gazprom.

UE vrea să creeze o piață comună

"Gazprom se folosește de puterea sa de piață, influențând prețurile prin cantitățile de gaz livrate în Europa", susține expertul energetic Georg Zachmann, de la think-tank-ul politico-economic "Bruegel" din Bruxelles.

În ultimii 10 ani, UE a încercat să adopte reglementări prin care să creeze o piață a gazului relativ unitară în Europa. Potrivit acestor prevederi, Gazprom livrează până la punctele de preluare de la granițele externe ale UE, după care gazul este comercializat în interiorul statelor membre.

Astfel, Germania poate cumpăra gaz din Rusia, pe care poate să-l redirecționeze apoi spre Polonia sau chiar Ucraina. Interesul Gazprom este dimpotrivă să încheie contracte de vânzare-cumpărare direct cu țările beneficiare, pentru a menține dependența acestora de livrările sale.

"Este un fel de competiție între regulatorii europeni, care încearcă să creeze o piață comună, cu prețuri unitare, și Gazprom, care încearcă să impună prețuri diferite în diversele țări în care livrează", explică expertul Georg Zachmann pentru DW.

Îndoieli în ceea ce privește credibilitatea

În timp ce Gazprom insistă că își onorează și în această iarnă toate contractele pe termen lung, expertul Georg Zachmann observă că Gazprom, de fapt, livrează în piață mai puțin gaz, prin contracte pe termen scurt.

"Gazprom își onorează contractele, e adevărat, însă doar la cel mai redus nivel asumat", a precizat recent președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Alți furnizori și-ar fi majorat deja semnificativ livrările, în contextul cererii în creștere și a prețurilor-record.

În ultimii ani, piața contractelor pe termen scurt a devenit tot mai importantă, explică Zachmann, pentru că beneficiarii ar fi încercat astfel să reducă din dependența lor de Gazprom.

Președinta CE von der Leyen crede că modul în care se comportă în prezent concernul rus este "ciudat", deoarece, în pofida creșterii ridicate, refuză să livreze mai mult gaz. În acest fel, compania care aparține statului rus "creează îndoieli privind propria sa credibilitate", a declarat von der Leyen cotidianului "Handelsblatt".

Interconectați cu multe firme

Gazprom nu este doar cel mai important furnizor din piața de gaz europeană, ci joacă un rol și în provizii și distribuție, aspecte importante în securitatea aprovizionării cu gaz. În aproape toate țările din UE, Gazprom deține acțiuni la furnizorii locali și regionali de energie.

În Germania, firma Astora, care aparține Gazprom, deține la Rehden, în Saxonia Inferioară, cel mai mare depozit subteran de gaz din vestul Europei, care joacă rolul de tampon în oscilațiile consumului de gaz generate de cerere și livrări.

Cantitatea de gaz din acest depozit se află în mod tradițional la un nivel scăzut, astfel încât, dacă Gazprom primește de la Kremlin, în contextul unei crize politice, comanda de a opri livrările de gaz, aprovizionarea Europei ar putea deveni rapid problematică.

Doamna von der Leyen nu se așteaptă ca așa ceva să se întâmple. Până la urmă, economia Rusiei, orientată total unidimensional pe exporturile de energie, ar depinde la rândul ei de Europa - care este principalul ei client și investitor.

Totuși, UE se străduiește împreună cu SUA să sporească livrările de gaz lichefiat din Qatar sau din SUA, a declarat von der Leyen pentru "Handelsblatt". Luni au loc negocieri la Washington pe această temă.

Eroare strategică?

Economista Claudia Kemfert de la Institutul German de Cercetare Economică (DIW) crede că Germania ar deveni și mai dependentă de livrările directe din Rusia prin proiectul Nordstream 2, care ar fi alimentat cu gaz tot de Gazprom.

"Europa are o strategie de diversificare a surselor de gaz, doar Germania a ales calea opusă, ceea ce sporește dependența. Situația se răzbună în prezent", a arătat Kemfert pentru DW.

Ea este de părere că nu ar fi trebuit acceptată vânzarea depozitului de gaz din Rehden sau măcar ar fi trebuit reglementată mai bine folosirea acestuia. La fel ca în cazul țițeiului, și la gaz ar fi nevoie de o rezervă strategică de gaz.

UE ar viza acum crearea de rezerve strategice și ar urmări să cumpere gaz ca entitate unitară pentru piața europeană. Gazprom încearcă să submineze această strategie iar unele țări membre cad în plasa concernului rus. Ungaria tocmai a încheiat un contract exclusiv cu Gazprom, primind astfel prețuri mai bune.

Expertul energetic Georg Zachmann de la Institutul "Bruegel" nu este prea optimist în ceea ce privește capacitatea UE de a reduce puterea Gazprom: "Poți să negociezi cât vrei cu cei care dețin toate pârghiile. Dar atunci când Moscova poate închide robinetul de gaz, noi suntem pur și simplu în poziția mai slabă la negocieri".

Clienți nu doar în Europa

Pentru Alexei Miller, șeful Gazprom, afacerile cu Europa ar fi doar o parte din succesul concernului. Gigantul rus susține că urmărește să devină cel mai mare concern energetic mondial. Gazprom nu produce și vinde doar gaz, ci și țiței și curent electric.

Recent, la deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Beijing, președintele Putin tocmai a pus bazele unei mari afaceri de livrare de gaz cu conducerea Chinei. Până și SUA se numără printre clienții Gazprom. În 2020, 8% din importurile SUA de țiței proveneau, în continuare, din Rusia. Adică mai mult decât primesc SUA de la aliatul lor Arabia Saudită.

Deutsche Welle

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Aliații lui Putin și amenințarea serioasă asupra democrațiilor occidentale. Cristian Felea: China și Rusia sunt interesate de dominație, un „neo-sclavagism” cu altă față VIDEO

Într-un prezent marcat de tensiuni politice și economice ajunse într-un punct critic, Organizația de cooperare economică internațională BRICS ocupă 40% din PIB-ul global, unde Rusia este...

România, al treilea mare producător de petrol din UE. Țările care o întrec

Cei mai mari producători de petrol din Uniunea Europeană au fost, în 2022, Italia (4,5 milioane de tone), Danemarca (3,2 milioane de tone) şi România (3 milioane de tone), conform datelor...