Pentru ce votam la 26 mai? (III) - Un altfel de CAP...

Duminica, 12 Mai 2019, ora 11:25 18548 citiri

Uniunea Europeana este divizata, de zeci de ani, de o controversa imensa numita "Politica Agricola Comuna" (in engleza un acronim urat de romani, CAP): o parte (majoritara) a statelor membre doreste cheltuirea unor bugete comunitare imense, iar cealalta parte doreste eliminarea acestei practici, considerand-o daunatoare competitivitatii Uniunii pe piata globala.

Nu exista, astazi, subiect mai important, ca semnificatie financiara si politica, decat politica agricola a celor 27 (sau 28?) de state membre. Tratatul de la Roma (1957) prin care s-a fondat Comunitatea Economica Europeana s-a realizat in baza compromisului cinic franco-german: industria germana capata acces nelimitat la piata franceza, in schimb banii comuni europeni vor subventiona agricultura franceza, facand din Franta "fabrica de mancare" a vestului Europei. Lucrurile au evoluat si birocratia comunitara si-a insusit in vocabularul specific sintagma "politica agricola comuna" pentru a desemna politica de subventionare a agriculturii unor state europene, cu doua obiective anuntate: pastrarea unei populatii importante in zona rurala europeana si asigurarea unei alimentatii abundente si ieftine.

In baza acestor obiective, francezii reusesc performanta de a obtine ca, in 1984, bugetul alocat subventiilor agricole sa atinga incredibila pondere de 75% din bugetul Uniunii. Astazi, aceasta pondere s-a redus la 42%, din care 31% reprezinta subventiile directe (o plata unica pe hectar, indiferent de ce se cultiva acolo sau daca se cultiva acele hectar) si "masurile de piata" (o denumire care mascheaza subventiile tintite pe anumite produse) si 11% pentru "dezvoltare rurala". Adica 42% din banii comunitari se duc catre ceea ce birocratii bruxellezi numesc pompos "zonele preponderent rurale". Mai precis, 97 de milioane de cetateni europeni (18% din totalul de 511 milioane de locuitori ai UE) primesc aproape jumatate din banii europeni (42%) . Cel putin asta este naratiunea oficiala:

(Sursa: AICI.)

Unde se gasesc fericitii europeni destinatari ai acestor sume imense? O cincime dintre ei traiesc in Franta (21,2%), cate o septime in Germania si Polonia (13,3 si 13,6%), 11% in Romania, 6% in Italia si cate peste 3% in Grecia, Portugalia si Austria. In aceste 8 tari se regasesc asadar trei sferturi dintre "fermierii" din UE.

Oare cat o fi de eficienta aceasta alocare? Pai, cei 18% dintre europenii fermieri produc doar 13% din valoarea adaugata bruta a Uniunii, desi primesc 42% din fondurile comunitare:

Ia hai sa vedem si unde se produc cele 13% din valoarea adaugata bruta din agricultura europeana:

Cam 17% in Franta, cate 12% in Italia, Germania si Spania, cate 6-7% in Olanda, Polonia si Marea Britanie si 4% in Romania. Aproape 90% din valoarea produsa in agricultura europeana provine din aceste 9 tari.

Pentru buna regula, sa precizam ca Uniunea Europeana plateste aproximativ 60 miliarde de euro anual pentru subventionarea agriculturii continentale. Cea mai mare parte din acesti bani ajunge la francezi (17%), apoi cate 11% la nemti si la spanioli, 10% la italieni, 8% la polonezi, 5% la romani si 6,6% la britanici. Cam proportional cu valoarea produsa, cu mici dezavantaje pentru italieni si olandezi si cu plusuri pentru polonezi si romani:

Numai ca surpriza apare la capitolul "plati directe", adica la subventia pe hectar: Franta primeste si aici partea leului, cu 7,4 miliarde de euro/an dintr-un total de 41,5 miliarde Euro/an (18%), urmeaza Spania (peste 12% din total), Germania (aproape 12% din total), Italia si Polonia (cu cate 9% din totalul subventiilor la hectar), apoi Grecia! (cu 2 miliarde euro, cam 5% din total), mult peste Romania (1,7 miliarde euro/an, 4% din total) si vecinii nostri unguri (3% din total, ca si irlandezii) . Dupa cum se vede, ungurii, grecii si irlandezii au gasit o cale de a lua mai mult decat ar fi impus regulile si decat ar fi fost proportional cu marimea agriculturii lor.

Dar acum sa te tii: unde credeti ca ajung aceste subventii de zeci de miliarde de euro? La sarmanii fermieri care isi duc traiul de azi pe maine si care se chinuie sa tina in viata traditiile taranesti ale continentului? La fermele de familie care se chinuie sa se descurce cu cheltuielile mult prea mari ale carburantilor, semintelor, etc? Nu, stimati contribuabili europeni, nu! Aceste subventii ajung preponderent la marile ferme, cele care au industrializat agriculutura, la marii propietari sau arendasi care oricum au costuri foarte mici la hectar (avand suprafete de sute, mii de hectare): jumatate din fermele europene, adica fermele mici (la care subventia anuala este mai mica de 1.250 de euro) abia de culeg 1,5 miliarde de euro din totalul de 41,5 miliarde de euro/anual. In schimb, 58% din subventii (25 miliarde de euro) se duc catre doar 800.000 de ferme mari (la care subventia este intre 10.000 si 100.000 euro/hectar)! Iar 1,2 miliarde de euro (3% din total) merg catre cele mai mari 1.000 ferme!!!

Iata o intrebare pentru sarmanii alegatori care vor intra cu stampila in cabina pe 26 mai: cum de s-a ajuns ca subventiile proiectate sa ajute micii fermieri, pastratori ai traditiilor milenare, sa ajunga, de fapt la marile ferme, unde exploatarea este deja de tip industrial? Adica, mai pe romaneste, Uniunea pe care Macron o vrea a "tuturor ", Uniunea bazata pe "valori si principii" ia de la toti sarmanii (bugetul UE provine din taxele pe consum, adica din TVA, in primul rand) si da la marii feudali cam un sfert din bugetul comunitar. "Curat murdar, coane Fanica!".

(Sursa: AICI)

Ca tot veni vorba despre destinatarii subventiilor agricole, ia sa vedem cine sunt acestia la noi:

85% dintre ferme (710.000 ferme, cele mici cu subventia de sub 1.250 euro) incaseaza doar 18% din totalul subventiei, dublu decat cei 7% care ajung la cele mai mari 120 ferme (fiecare cu subventie de peste 500.000 euro) . 15% din bani ajung la 10.000 de ferme mari (cu subventii intre 20.000 si 100.000 Euro) . Pai mi se pare mie sau ferma traditionala nu se alege cu mai mult de 20% din banii europeni, iar alea 120 de ferme mari, privatizate cu scandaluri cat casa si detinute de urmasii lui Culita Tarata si de arabul Jihad, iau caimacul? Stimati contribuabili la bugetele Romaniei si al UE, ia mai priviti o data tabelul de mai sus, poate va dumiriti!

Ei, si acum sa ajungem si la boierii pesedisti care ne conduc de vreo 7 anisori neintrerupt, sa vedem ce fac ei cu banii europeni pentru agricultura. Si ca sa fim rigurosi pana la capat, sa ne comparam tot cu ungurii si polonezii, colegii nostri de Estul Europei.

Pe ce cheltuie ungurii banii europeni pentru agricultura: 70% pentru subventii directe (media europeana), 27% pentru dezvoltare rurala (podete si drumuri de tara) si 3% pentru subventii tintite (jumatate din acestea se duc la producatorii de vin si restul la cei de lapte si de fructe) - (Sursa: AICI).

Polonezii, la randul lor baga 72% din bani in subventiile la hectar, 25 in dezvoltare rurala si restul in subventii tintite (70% din acestea pentru fructe, 20% pentru lapte si restul pentru crescatorii de vite) - (Sursa: AICI).

Iara noi? Doar 58% in subventii directe si, tineti-va bine, peste 40% in "dezvoltare rurala" si un infim 1,5% la subventii tintite (pentru lapte, vin si porci) . Ati inteles, dragi votanti? D-aia e bine sa citim tot ce se scrie in subsolul paginii, cu litere foarte mici. Pentru ca baronimea noastra a mutat vreun sfert din subventiile directe si jumatate din subventiile tintite tocmai catre "dezvoltare rurala", adica banii la dispozitia lor insile, banii pe care ii pot cheltui linistiti primarii din curtile lor bizantine pe te miri ce: ici un drumeag care duce nicaieri, colo un joc de lumini, dincolo o fantana artizanala. Ca doar nu erau prosti sa cheltuie banii astia pentru alimentare cu apa, canalizare sau, Doamne fereste!- vorba marxistului, pentru alimentarea cu gaze naturale... (Sursa: AICI).

Rezultatul? Simplu. Iata cum arata structura productiei agricole pentru cele trei tari:

Ungaria:

Polonia:

Si Romania:

Putina analiza nu strica nici la rezultatul acesta - structura agriculturii noastre adica in comparatie cu cea a ungurilor si polonezilor:

Noi avem 25% cereale, plante industriale 10%, fructe sub 7%, porci sub 6%, pui 3,3%, vite 2,1%, vin 1,7%, oi-capre 1,4%, lapte 7%.

Ungurii: 28% cereale, plante industriale 15%, porci peste 9%, pui peste 11%, lapte 7%, vite 2%, fructe 5,4%.

Polonezii: doar 17% cereale, 16% lapte!, cate 12% pui si porci, 6,5% vite!

Adica, sa traducem: noi avem o pondere de trei ori mai mica a carnii de pasare fata de unguri si polonezi, cu 50% mai mica fata de unguri si de doua ori mai mica fata de polonezi la carne de porc, de doua ori ponderea mai mica fata de polonezi la lapte si de trei ori mai mica la carne de vita! Pai de-aia avem deficit de doua miliarde de dolari la comertul agroalimentar: pentru ca importam carne de pui, porc si vita si lapte din Polonia si Ungaria! V-ati prins? Noi cu sarmanul Daia desprins de prin filmele anilor 70 si ei cu excedentul.

Dupa atat de multe cifre, tabele si grafice, hai sa si concluzionam simplu si direct: cetatenii europeni (cu romanii printre ei) cotizeaza la bugetul Uniunii cam 1% din TVA-ul pe care-l platesc morti-copti pentru tot ce consuma; din banii astia, niste baieti destepti de la Paris si Bruxelles au extras cam 40% si ne tipa galagiosi cum salveaza ei satul traditional european si cum ne vor da papa ieftin si bun, in loc sa facem niscavai autostrazi sau cai ferate de banii astia. Numai ca, sa vezi dracie! Banii nu prea ajung la fermierii deplansi de politicienii cu Lamborghini, ci exact la colegii de cluburi de golf ale acelorasi politcieni, apropitari de ferme mari si foarte mari. Dupa ce regula europeana este sa luam banii de TVA de la saraci si sa ii donam latifundiarilor agricoli, mai vine si politicianul roman si adauga o nota mioritica, luand din banii si asa putini pentru subventii si mutandu-i in varful pixului baronasilor de la primarii si consilii judetene. Sa tot votezi cu ochelari de cal de-acum inainte!

Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com