Cîțu, un Sultan de mucava

Joi, 02 Septembrie 2021, ora 14:3110992 citiri
Cîțu, un Sultan de mucava

Cu „tupeul” zgâmboiului teribilist bazat pe frații mai mari din categoria spaima cartierului, premierul Cîțu a făcut praf toată agoniseala politică a președintelui Iohannis, dimpreună cu bruma de speranțe a segmentului progresist care n-a emigrat încă din România. Dintr-o singură mișcare.

Decapitarea ministrului Justiției, Stelian Ion, nu va avea aceleași consecințe cu cea a lui Vlad Voiculescu de la Sănătate, chiar dacă pare similară ca formă. Fără să fie vreun ministru providențial, Vlad Voiculescu doar deranja aranjamentele sistemului osificat de învârtire a banilor din Sănătate și mai era și perceput ca un rival politic pentru proprii colegi din conducerea USR Plus. Cu Stelian Ion, lucrurile nu stau așa. Nu și-a manifestat ambiții politice mai mari în partid, cel puțin deocamdată. Ce-i drept, se bucură de antipatia prezidențială pentru că a demarat șuntarea lui Iohannis la numirea șefilor Parchetelor și nici colegii de la PNL sau UDMR nu îi înghit demersurile de desființare a Secției Speciale. Însă aceste conflicte mocnite n-au decât o legătură cel mult conjuncturală cu motivul demiterii sale. E clar ca lumina zilei: PNDL3, pușculița primarilor, trebuia adoptat înainte de votul pentru șefia PNL, fiind arma lui cu care Cîțu vrea să-l răpună pe Orban la Congres.
Un Congres pentru care zarurile au fost aruncate, iar Iohannis nu mai are timp să-și schimbe iepurele. Pe termen scurt, Cîțu câștigă iar președintele poate să trăiască cu iluzia că va controla PNL pe mai departe. Pe termen mediu și lung, Iohannis se îmbată cu apă rece dacă nu remarcă comportamentul de vădană nevricoasă a omului Florin Cîțu, cu tot ce va decurge din crizuțele de personalitate ale premierului.

Iohannis, sultanul nisipului

În plus, mai contează și ce va controla președintele Iohannis. Adică ce potențial poate atinge PNL cu Cîțu în frunte. Iar perspectiva nu e veselă. Pentru că Florin Cîțu nu e vreun Băsescu. Nici măcar vreun Hrebenciuc. Nu are priză populară și nici vreun negociator abil nu este, dovadă stând chiar felul în care a acționat în situația Stelian Ion. Florin Cîțu dă ultimatumuri imediat ce careva nu-i ascultă comanda și execută pe loc. Probabil, în business funcționează metoda, dar politica se face cu parteneri, nu subordonați. Și dacă tot încerci metoda de leadership „sultanul atotputernic”, trebuie să fi și demonstrat vreodată că ai aceste calități, nu doar să ameninți cu Big Brother Klaus.
Nici electoral, îmbățoșarea lui Cîțu n-are cum să fie benefică. Activul de partid se va fi bucurat de noua pușculiță intitulată pompos Anghel Saligny, dar la vot mai vin și oameni normali. Sau, mă rog, au fost la scrutinele care au adus la putere coaliția PNL-USR Plus-UDMR. PNDL3 nu poate fi fardat la nesfârșit în vreun Plan Marschall. Nici inflația sau scumpirile nu pot fi escamotate în victorii ale liberalismului. Iar electoratul pe care se bazează PNL și USR Plus e de altă factură decât cel al PSD și AUR. E mai greu de aburit și uită mai greu.

Scopul scuză mijloacele, ar zice pragmaticii semidocți! Dar care-i scopul? Să fie Cîțu șef la PNL și Iohannis liniștit la Cotroceni până i se termină mandatul și, eventual, să-și negocieze un post călduț prin Europa? Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg, ar fi o replică tot din categoria cimilituri populare, pentru că politicienii fără voturi devin niște personaje marginale și, uneori, ridicole, așa cum o demonstrează foști semizei ca Ponta sau Tăriceanu.

Barna și Cioloș, sultans of swing

Situația e la fel de ingrată și dincolo, în curtea USR Plus, sacul de box al țâfnosului premier Cîțu. Dacă rămân la guvernare, dispar la următorul scrutin: n-au nici structuri în teritoriu și încrengături de afaceri la firul ierbii ca PSD și PNL iar electoratul lor e cel mai pretențios. Dacă ies, vor fi acuzați că au aruncat iar România în brațele Zmeului tradițional, PSD. Apoi, să nu uităm că USR Plus este și el alcătuit din oameni, între care s-or fi strecurat și câțiva mai vizionari și de bună-credință, dar foarte mulți animați de aceleași ”idealuri nobile” ca și găștile care se autointitulează pompos liberali sau social-democrați, după cum o cere momentul, ca să ajungă la singura doctrină robustă de pe Dâmbovița, Ciolanul. Dacă rămân, e lesne de anticipat eticheta: pajii baronilor tradiționali.

Beduinii suntem noi


Personal, recunosc că l-am simpatizat pe Cîțu, mai ales în antiteză cu alternativa Orban. Pentru că are o meserie și o educație respectabilă, nu-i doar un alt politruc plimbat prin funcții de stat. Pentru că-i mai tânăr și a lucrat în sectorul privat, deci are o dimensiune reală a economiei. În fine, pentru că nu era din gașca „veche”, deci erau șanse mai mari să fie decuplat de tovărășii istorice otrăvite. Însă apucăturile de dictator eșuat l-au împins la decizii pripite, fără orizont. Lipsa experienței politice, a empatiei și a artei de a negocia cu partenerii au aruncat PNL, USR Plus și pe Marele Înțelept de la Cotroceni (MIC, sic!), împreună cu toți care am avut speranțe de la ei, într-o nouă fundătură de tipul patentat de Convenția Democratică la sfârșitul anilor '90. Pe termen lung și cu consecințe greu previzibile.