Cât costă fericirea? Puterea nu se scrie pe cruce!

Timpul nu ne așteaptă!

De ce fugim prin viață?

Să fie întâmplător când se spune că "dacă îndrăznești să visezi, visele devin realitate"?

Invidioșii trăiesc printre noi!

De ce plecăm urechea la unii sau la alții?

Ce cred alții despre noi chiar nu mai contează!

Noi aducem schimbarea!

Dar să nu uităm niciodată că schimbarea trebuie să înceapă cu noi!

Să facem ce nu îndrăznim să facem!

Să trăim și să nu mai cerem permisiunea nimănui să privim către soare!

Să învățăm să iubim și să nu mai așteptăm aprobarea să zâmbim!

Casa părintească este locul unde sufletul nu îmbătrânește niciodată!

Dar nu cumva ne aducem aminte de cei dragi când deja nu mai sunt printre noi?

Ce înseamnă fericirea?

Într-o zi de toamnă, ascuns după o tufă de vie, așteptam cu emoție trenul de seara care îmi aducea speranță pentru ziua de mâine! Sora mai mare, Măriuța ajungea acasă!

După un drum greu, aproape imposibil, Măriuța a reușit să îmi schimbe destinul! Ani de liceu, bănuți de buzunar și un mult dorit costum de absolvent al clasei a XII - a, costum pe care nu mi l-aș fi permis niciodată!

Învăluit de siguranța oferită de tufa de vie, în așteptarea trenului, am avut curajul să încep să visez la lucruri mărețe!

îmi doream să-mi înalț aripile cât mai sus, dar puțini erau cei care îmi dădeau, în acele vremuri, o șansă!

Unii chiar îmi spuneau că "alerg degeaba" sau că alerg după iepuri!

Trenul a ajuns, iar anii au început să curgă!

Drumurile nu au fost simple!

Casa părintească, părinții, orașul București și nu în ultimul rând tramvaiul 11 însoțesc parcursul poveștilor mele de viață!

Am călătorit de multe ori pe jos, când nu aveam bănuți pentru bilet, dar și cu tramvaiul 11! Am așteptat soarele pe liniile înghețate de ger! Așteptările nu au fost, însă, în zadar!

Drumul de la liceu către casă, cu trenul, era un prilej de cunoaștere! Stadionul Giulești, Teatrul Giulești invitau la sport și la imaginație!

Cu privirea lipită de fereastra tramvaiului, căutam propriul zâmbet și mă gândeam la ziua de mâine, uneori cu viteza informației transmisă astăzi de contemporanul "Gooagle"!

Visam și visez, cu atât mai mult cu cât un distins confrate încă îmi mai spune ca sunt un optimist incurabil!

Să fie întâmplător când se spune "dacă îndrăznești să visezi, visele devin realitate"?

În fața incertitudinii și a indiferenței unora, nu am fost niciodată singur!

Surorile mi-au fost mereu alături! Părinții au fost și sunt adevărate "icoane pentru suflet"!

Viața mi-a adus bucurie și nemăsurate împliniri, misiuni văzute și nevăzute, pași îndreptați cu grijă printre bombe, elefanți și crocodili!

Indiferent de anotimp, am întâlnit oameni cu suflet frumos!, precum confratele Dănuț, care alături de fiul meu Georgică, mi-au adus curajul să cred că visul se poate transforma în realitate!

Am întâlnit și oameni cocoșați de stele, tulburați de putere și de nevoia de a fi și de a avea cât mai mult!

Omenia nu costă, așa cum nu costă nici prietenia!

Unii dintre prieteni au apărut în viața mea ca o a lecție crudă, în timp ce alții au adus "Binecuvântare"!

Pe toți ii port în suflet, cu recunoștință!

După ani mulți, am reîntâlnit linia tramvaiului 11!

Bucurii, împliniri și mai ales nenumărate amintiri, alături de o imensă emoție!

În zgomotul aglomerației, vedeam atunci ceea ce azi văd tot mai puțin! Oamenii zâmbeau mai mult și se ajutau fără nicio rezervă!

Copiii lăsați acasă cu cheia de gât de părinții aflați la lucru în schimbul doi, mâncam la vecinii de la etajul 6, fără sa existe guvernante angajate!

Deși vremurile erau grele, frig și cozi la lapte și pâine, oamenii se gândeau cu speranță la ziua de mâine!

Viața invita la clipe frumoase!

Auzeam atunci interminabile discuții despre biletele la mare prin sindicate! Fiecare om avea o șansă! Astăzi, facturile îngheață sufletul românilor!

După 35 de ani, tot în tramvaiul 11, aud interminabilele discuții despre preturile promoționale din piețe și despre datoriile care se adună la bancă în urma creditelor cu buletinul, românii fiind îndemnați sub privirea complice sau poate mult prea îngăduitoare a autorităților să se împrumute!

Cine își mai aduce aminte de sloganul: 'Dormi liniștit! Noi veghem la somnul tău!'?

În acele timpuri, tableta nu înghițea privirile! Căștile audio nu alungau speranțele și nu acopereau durerea oamenilor care se sting în singurătate, încercați de nedrepte boli!

Faptele rămân în memoria istoriei, așa cum România jefuită așteaptă revenirea la "România normală"!

Timpul zboară, asa cum zboară și viața noastră!

La ceas de seară, mă aflu din nou, după ani, în tramvaiul 11!

Privesc pe fereastră și încerc să rămân ancorat în realitate!

Privesc în timp și mă plec cu recunoștință în fața celor care mi-au fost mereu aproape! Mulțumesc părinților mei și surorilor mele! Mulțumesc distinșilor mei profesori, oamenilor deosebiți, prietenilor văzuți și nevăzuți! Mulțumesc confratelui Dănuț și iubitului Georgică!

Tramvaiul se oprește numai pentru o clipă! Stația Brâncoveanu!

Amintirile urcă și coboară la fiecare stație!

Îmi aduc aminte de cei dragi care au plâns pentru mine, care au zâmbit, încurajat și care m-au ridicat de câte ori m-am împiedicat, dar care m-au și tras de urechi când mă ascundeam după casă pentru a scăpa de școală!

Îmi amintesc de Rodica Brânzoi, un OM cu suflet nobil, care m-a scos de sub greutatea apei învolburate când, la numai 6 ani, doream sa fac pe scafandrul, deși nu știam să înnot!

Tramvaiul 11 se apropie de capăt!

Amintirile vin!

Ce am învățat?

Am învățat...

Vreau să cred că am învățat să nu-i uit pe toți cei dragi!

Înainte de toate, am învățat că drumul către casa părintească nu este niciodată un drum lung!

Când părinții pleacă dintre noi, cine ne mai deschide poarta?

Am învățat ca o călătorie cu tramvaiul 11 înseamnă regăsire și "liniște sufletească"!

Am învățat ca trebuie să ne bucurăm de părinți, de frați și de surori și să împărtășim zilele frumoase!

Am învățat că o clipă frumoasă aduce eternitate pentru trup și suflet!

Înconjurat de toți cei dragi, am învățat că "un prieten adevărat te prinde de mână și îți atinge inima"!

Am învățat că tramvaiul 11 nu se oprește niciodată!

Povestea mea de viață este o poveste simplă!

Dar poveștile dumneavoastră de viață, distinși prieteni, întăresc încrederea și luminează mintea și sufletul!

Cine mai are nevoie de povești de viață când avem tot mai mulți atotștiutori printre noi?

Cine mai are nevoie de adevăr? Privim către cer și ne gândim la Dumnezeu!

Ne închinăm și mergem mai departe!

Ce am înțeles după 35 de ani?

Am înțeles că orice călătorie, fie cu tramvaiul 11, cu tramvaiul 41 sau tramvaiul 44, ne ajută să devenim mai buni!

Simplitatea ne păstrează mintea și sufletul!

Am înțeles că zilele frumoase nu ne însoțesc mereu!

Ce nu am înțeles?

Nu am înțeles și nu înțeleg nici acum de ce oamenii cu suflet curat sunt împinși sub norii aducători de ploaie acidă, în timp ce fariseii, dracii care lovesc cu capul Sfântul Altar, fanfaronii, trubadurii de la Curțile Domnești trecute și prezente, se calcă în picioare pentru a fi mereu în rândul din față!

Nu am înțeles de ce oamenii obișnuiți, cu dragoste de țară, sunt împinși tot mai mult în spate!

Nu am înțeles atunci și nu înțeleg nici acum ce face ca un om să dorească răzbunarea!

Dacă neajunsurile, greutățile vieții, apropiau, în trecut, sufletele și șlefuia răbdarea, astăzi, aglomerația amplifică zgomotul de claxon și dezvelește de cele mai multe ori agresivitatea!

Să fie înjurăturile, indiferența, egoismul dovada celor 7 ani de acasă?!

Să fie nevoia de a avea cât mai multi bani biletul spre tinerețea veșnică?

Oare, "cine își dorește să fie cel mai bogat om din cimitir"?

România încotro?

Nicolae Radu a ocupat functii importante in sistemul national de securitate precum: Sef Centru de Expertiza Psihologica in cadrul SPP, Director Imputernicit la Centrul de Psihosociologie al MAI, consilier secretar de stat MAI, consilier CSAT, Administratia Prezidentiala si purtator de cuvant al Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza".

Radu Nicolae este profesor universitar dr. in cadrul Universitatii "Spiru Haret" din Bucuresti. Din anul 2018, in calitate de profesor asociat, a predat cursuri de Ledership, Laborator de specialitate - Servicii de informatii si Psihopatologie militara in cadrul Universitatii Bucuresti.

Din anul 2015, Nicolae Radu este abilitat conducator de doctorat pentru Informatii si securitate nationala in cadrul Universitatii Nationale de Aparare "Carol I".

In prezent, Nicolae Radu are preocupari operationale in spatiul intelligence, de prevenire si combatere a terorismului, dar si in zona psihologiei aplicate pentru personalul destinat misiunilor speciale tip Sayeret Matkal din cadrul Israel Elite Special Forces Unit si General Staff Reconnaissance Unit 269.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...