Românca pasionată de drumeții care a dat numele vârfului Bucura din Bucegi. Doctrina masonică i-a adus sfârșitul

Autor: N.G.
Luni, 29 August 2022, ora 03:01 11814 citiri
Bucura Dumbravă și vârful din Bucegi care îi poartă numele

Prima asociație de turism din România datează de mai bine de 100 de ani și i se datorează Bucurei Dumbravă, fostă scriitoare, lideră feministă, alpinistă și exploratoare a Munților Carpați.

S-a născut la Bratislava în 1868, având numele real Fany Seculici, iar familia ei s-a mutat la București în 1873.

Pe când se afla într-o vacanță la Sinaia, tânăra de 14 ani i-a citit câteva poezii proprii în limba germană reginei Elisabeta a României, care a încurajat-o să continue, a invitat-o de mai multe ori la Castelul Peleș și a sprijinit-o din punct de vedere material. A învățat apoi la un pension german din București, unde a studiat și limba română.

Sub influența lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta), tânăra a devenit interesată de natura României, de literatura și folclorul românesc. În 1905 a înființat societatea ”Chindia”, care își propunea să cultive gustul pentru jocurile naționale și portul popular. Societatea a funcționat până la primul război mondial.

Pasionată de munte, pleca în fiecare primăvară la Sinaia, făcând excursii lungi în Bucegi, în Parâng, în Retezat și în Făgăraș, alături de prieteni și prietene și călăuzită de cei mai buni cunoscători ai Bucegilor. În lunile de toamnă și de iarnă studia colecția de manuscrise a Academiei Române. În anul 1921, împreună cu geograful Mihai Haret, scriitorul Emanoil Bucuța și alți prieteni, a înființat ”Hanul Drumeților”.

A murit de malarie, în timp ce se întorcea din India

Sub influența drumețiilor montane, Bucura Dumbravă a scris prima carte în limba română, ”Cartea munților” (București, 1920), care este un amestec poetic de îndrumări pentru organizarea și efectuarea de drumeții și de note de călătorie. Cartea a fost carecterizată astfel de către Emanoil Bucuța: ”Cartea munților e cea mai frumoasă floare sădită în grădina literaturii românești, pe care Bucura a adus-o din drumuri de treizeci de ani. Cu ea, scriitoarea ne însoțește de acum neîntrerupt și va mai însoți multe rânduri de oameni, după noi, atât în cățărările pe piatră, cât și în citirile din ceasurile de odihnă”.

În ultimii ani de viață a început să se preocupe de studiul teosofiei, iar în anul 1925 a înființat loja teozofică din România, pe care a condus-o până la moarte. A fost, de asemenea membră a lojei masonice ”Steaua Orientului”. Teosofia este doctrina care declară înțelepciunea divină un obiect al cunoașterii umane.

A participat la mai multe congrese teosofice, printre care două în India. S-a îmbolnăvit de malarie pe vaporul cu care se întorcea din India și a murit în ianuarie 1926 într-un spital din Port Said. Înainte de a muri, a spus îngrijitoarelor ei că numai vederea munților ar mai putea-o însănătoși.

În anul 1927 a apărut lucrarea postumă ”Pe drumurile Indiei. Cele din urmă pagini. Scrisori”. După pseudonimul ei a fost denumit vârful Ocolit (vârful Bucura Dumbravă) din Munții Bucegi.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com