Femeile agresate: ”Trebuie să merg cu capul plecat”

Politicienii români evită declarații asumate pentru că voturile sunt mai de preț decât dreptatea. Prin urmare, legile pe care le dau sunt ignorate de executanți. Nota de plată o achită victimele.

Deasupra scenei improvizate în somptuoasa sală Bălcescu tronează un panou pe care stă înscris mesajul ”Grijă pentru democrație. Reprezentarea intereselor politice ale femeilor în alegerile din 2024”. În fața afișajului, patru domni în sobre costume negre încearcă să abandoneze morga bățoasă de șefi de partide parlamentare autoasumat democrate. La marginea podiumului, o doamnă mărunțică în rochie mov contrastează, ca o pată de culoare cu iz de defect din fabricație, cu soborul politic.

E greu să ilustrezi mai bine reprezentarea intereselor politice ale femeilor din România. Dar nu imposibil: urcați la microfon, cei patru domnii șefi de partide s-au lansat, unul după celălalt, în discursuri abstracte, pigmentate cu angajamente electorale rupte de realitate. O realitate mult mai efervescentă - dar cine dintre bărbații politici să aibă curajul să o înfrunte?

Violență ascunsă

Cu doar câteva zile înaintea acestui podium de discuții dedicat femeilor, desfășurat în Palatul Parlamentului din București, o melodie cu versuri mai puțin academice dar cu mesaj strident a tulburat patriarhatul tradițional și a pus un reflector puternic pe condiția femeii din România anului 2024. Întâmplător, an electoral.

În România, 52% dintre votanți sunt femei. Femei care, în funcție de vârstă sau nivelul de educație, văd în mod diferit prioritățile țării, după cum relevă un studiu sociologic comandat de Centrul Filia și prezentat la evenimentul de la Palatul Parlamentului, organizat în contextul Zilei Internaționale a Femeii. Dacă tinerele sub 30 de ani cred că bugetul public ar trebui să se concentreze pe crearea de locuri de muncă și susținerea sistemului de educație, ”pe măsură ce vârsta este mai înaintată”, prioritatea se îndreaptă spre finanțarea sistemului public de sănătate și accesul la medicamente.

Același studiu - realizat pe un eșantion eminamente feminin reprezentativ la nivel național - arată că una din trei românce nu crede că poliția protejează victimele violenței de agresori. În plus, ”35% dintre femeile din România cunosc cel puțin o femeie care a întreținut relații sexuale fără voia ei”, ceea ce, remarcă Andreea Bragă, de la Centrul Filia, înseamnă că ”nivelul de violență este extrem de extins însă aceasta rămâne în continuare ascunsă”.

Anul trecut, peste 100.000 de cazuri de violență domestică au fost raportate la poliție. Iar una din trei femei afirmă că a fost victima unei forme de abuz emoțional în familie sau în spațiul public. Pe 19 decembrie 2023, în forfota pregătirilor dinaintea sărbătorilor de iarnă, o bucureșteancă a fost agresată verbal în plină stradă, în fața unui supermarket, de un bărbat însoțit de un copil. În scurt timp, agresiunea verbală s-a transformat în violență fizică. ”A vrut să dea, m-a amenințat, în cele din urmă doar m-a scuipat. Mai bine de o lună și jumătate nu am mai purtat hainele alea. Am zis să le las pentru orice eventualitate nespălate. Pentru probe. După un timp m-am vopsit. Am stat și stau cu frică. Omul ăla poate fi vecin de bloc, de scară”.

În aceeași zi, femeia s-a dus la secția de poliție de care aparține. ”Am plâns și tremurat prin birouri. Am detaliat ora, loc, tot. Mai puțin fața omului. Nu am reținut-o. A încercat o doamnă să mă linisteasca și să îmi spună că nu o sa pățesc nimic. Nu știu pe ce s-a bazat. Până acum e cum zice ea”.

Se fac în curând trei luni de la incident. Poliția nu a fost să ceară înregistrările de pe camerele de supraveghere video ale acelui supermarket. ”Am vorbit cu o șefa de la magazinul cu pricina. A zis că nu au avut mandat sau cerere de verificare a imaginilor, că nu au fost polițiștii pe acolo. Mi se pare că mi se ia dreptul de a mă apăra. Se ia de tine și tu trebuie să mergi cu capul plecat”, a povestit femeia pentru DW.

Prejudecățile societății, prezente și în poliție

Practica descurajării victimelor nu este străină autorităților din România, confirmă Andreea Bragă, advocacy coordinator la Centrul Filia, organizație non-guvernamentală specializată în programe pentru apărarea drepturilor femeilor. Subiectul a fost evidențiat și într-un raport al Departamentului american de Stat, publicat în 2022.

”Avem această experiență mai ales în comunitățile rurale. Multe femei ne-au semnalat că au fost descurajate să înregistreze o plângere - în ideea în care de multe ori victima și agresorul se împacă, că ce sens mai are dacă în cele din urmă va fi retrasă. Se practică o minimalizare a faptelor de violență împotriva femeilor, cu atât mai mult când sunt comise în spațiul public, de persoane necunoscute, cum sunt hărțuirea sau violența verbală stradală. Urmează un timp destul de lung până când o victimă ajunge să fie audiată. Chiar eu am depus o plângere pentru o amenințare pe care am primit-o telefonic la locul de muncă anul trecut și nu am primit încă nici un semn cu privire la această plângere”, a explicat, pentru DW, Andreea Bragă.

Între infracțiunile cu care se confruntă zilnic, polițiștii nu consideră mereu hărțuirea ca fiind printre cele mai urgente și nici că presupune un nivel ridicat de risc, adaugă reprezentanta Centrului Filia: ”Se gândesc că poate este un eveniment singular, că nu presupune o amenințare la siguranța ulterioară a persoanei. Cred că și în rândul polițiștilor, ca la nivelul întregii societăți, sunt o grămadă de prejudecăți cu privire la victime și agresori: doar nu se întâmpla degeaba, sigur a făcut ea ceva, haideți, de unde să-l mai luăm acum. Nu aș vrea să generalizez: există diferențe mari între unitățile de poliție, între polițiști”.

Preocupare, dar doar pentru fotografie

La nivel declarativ, politicienii sunt campioni ai apărării drepturilor femeilor. Președintele Senatului României, fostul premier liberal Nicolae Ciucă, spunea, la dezbaterea despre reprezentarea intereselor politice ale femeilor, organizată la Parlament, că ”tolerarea violențelor și incriminarea victimelor nu au ce căuta în societate”. De 8 martie, punctează Andreea Bragă, de la Filia, ”o să auzim multe discursuri despre cât de frumoase și importante sunt femeile în viața noastră dar sunt convinsă că autoritățile statului pot face mai mult și mai bine, pot să trateze cu mai multă seriozitate cazurile de violență, să se uite unde sunt practici care descurajează victimele și cum să facă în așa fel încât violența împotriva femeilor să nu mai fie tratată ca o cutumă națională. Nu avem timp să așteptăm o sută de ani să ajungem la ceea ce ar trebui să fie firesc, să ne creștem copiii într-o lume în care suntem în siguranță, să nu ne fie teamă să ieșim pe stradă”.

Legislația vine încet din urmă dar, observă și Oana Țoiu, deputată USR, printre normele în vigoare unele sunt aberante. ”În datele recensământului apare această exprimare complet nefericită: 521 de femei între 11 și 14 ani trăiesc în România în uniune consensuală. Nici termenul femei pentru 11 ani nu este potrivit și cu siguranță nici uniune consensuală, care presupune un consimțământ - pe care o copilă la 11 ani nu poate să îl dea”.

Cântecul care fură voturi

”Macarena”, melodia muzicienei trap Erika Isac, care a aprins spiritele, în urmă cu o lună, în special în România virtuală, vorbește - într-un limbaj mai neortodox, de cultură underground - despre agresivitatea la care sunt expuse femeile în spațiul privat și public. S-a vorbit mult despre fondul subiectului dar parcă mai intens despre forma în care a fost el expus. În cele din urmă, ”oameni care nu s-ar fi gândit niciodată la subiect au ajuns să se concentreze asupra lui”, observă sociologul Barbu Mateescu, co-autor al studiului comandat de Centrul Filia. ”Impactul a fost foarte puternic și vine pe un fond în creștere în mod obiectiv în societate. Nu cântecul crează discuția, el a venit în contextul unor ciocniri din ce în ce mai puternice de valori. Dezbaterea trebuia să aibă loc”.

Nici unul dintre liderii politici români nu a folosit emoția creată de acea melodie - dacă nu pentru a provoca o schimbare socială, măcar pentru a capitaliza electoral. ”În clipa asta, politicienii sunt supraîncărcați”, spune Mateescu, și enumeră: ”În timpul în care acest cântec a făcut vâlvă s-a renunțat la comasarea alegerilor după s-a redecis comasarea. S-a creat o alianță politică fără multe precedente în istoria României. Partidele care au forța mediatică cea mai mare, PSD și PNL, au pe mână un buget care crapă și asta în ciuda unor măsuri de austeritate. Până la urmă, indiferent de poziționare, rezultatul ar fi același: pierzi voturi”.

Impactul la tineri - deopotrivă femei și bărbați - ”a fost colosal” dar tinerii nu sunt foarte prezenți în calculele electorale ale multor partide: ”Un mesaj pe care îl dai oamenilor de 50 de ani este mult mai relevant, îți aduce mult mai multe procente decât să vorbești cu tineri și despre tineri”, punctează sociologul Mateescu.

”Cred că melodia, care a fost expresia artistică a unei furii prezente în societate, a stârnit și dezbateri politice. Sunt câțiva politicieni care au luat poziție publică - nu atât față de melodie cât față de legitimitatea problemelor pe care femeile le-au semnalat, când vine vorba de siguranța lor, de teama justificată de violență fizică”. E drept, recunoaște Oana Țoiu, este vorba despre aceleași femei parlamentar care s-au implicat până acum în cele câteva inițiative legislative menite să actualizeze cadrul normativ referitor la violențe și abuzuri.

”Mai buni împreună”

”De ce este în Parlament doar o minoritate care se ocupă de drepturile femeilor? Răspunsul este că Parlamentul României are o scădere a reprezentării femeilor, așa cum are și delegația română la Parlamentul European”, remarcă Oana Țoiu.

În vreme ce un grup redus și transpartinic de parlamentari - deopotrivă femei și bărbați - reușește să propună și să treacă inițiative legislative, contribuția majorității decidenților politici lasă de dorit, ”în condițiile în care noi nu avem centre specializate care să funcționeze cum ar trebui, orientate către victime, cu personal specializat, cu o coordonare în intervenția față de victimă și consiliere psihologică pentru trauma suferită. Toate acestea presupun resurse, presupun bani - și acolo se vede interesul decidenților, indiferent de guvern”, conchide Andreea Bragă.

Printre partenerii Centrului Filia la dezbaterea de la București s-a aflat și Ambasada Germaniei, și a făcut-o din convingerea exprimată chiar de șeful misiunii diplomatice federale, dr. Peer Gebauer, că ”femeile puternice fac și societatea puternică. Societățile în care fetele sunt capacitate iar femeile reprezentate în mod egal sunt mai de succes (...) Egalitate nu înseamnă că bărbații ar fi mai buni decât femeile sau femeile mai bune decât bărbații. Înseamnă că toți suntem mai buni împreună”.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Bărbat de 45 de ani reținut după ce a încălcat ordinul de protecție emis pentru că-și agresase fosta soție

Un bărbat de 45 de ani din Craiova a fost reţinut pentru 24 de ore după ce a încălcat ordinul de protecţie care fusese emis pentru că îşi agresase fosta soţie. Reprezentanţii...

Sudanul cere o reuniune de urgență a Consiliului de Securitate al ONU și acuză Emiratele Arabe Unite de ”agresiune”

Sudanul a solicitat o reuniune de urgenţă a Consiliului de Securitate pentru a examina ceea ce consideră drept "agresiunea" Emiratelor Arabe Unite (EAU) "împotriva poporului sudanez", prin...