Despre energie electrică și gaze. Economia de piață aplicată balcanic, pe justificări de context european

Un articol publicat cu câteva zile în urmă, prin care AFEER, asociația care înglobează, după afirmațiile sale, 90% din furnizorii de energie din piață, încearcă să se scuze față de consumatori pentru facturile “mărite”(cum zic dânșii) din noiembrie și decembrie 2021, dând vina pe Ministerul Energiei, pe cei care trebuiau să emită Normele de aplicare ale Legii 259/2021 (emise de abia în 29.11.20212), pe vicii de exprimare în textul OUG 118/2021, care i-a împiedicat să poată aprecia corect valoarea pe care ar trebui s-o factureze consumatorilor.

Și încheie, apotetic, cu pateticul “Furnizorii nu sunt hoți”. Redau citat:

”Asociaţia Furnizorilor de Energie din România – AFEER, cu 34 de membri, furnizori şi traderi licenţiaţi şi activi pe piaţa de energie electrică şi/sau de gaze naturale, cu o cotă de piaţă de circa 90% din consumul final de electricitate şi 65% din consumul final de gaze naturale, respinge cu fermitate alegaţiile apărute în spaţiul public, prin care furnizorii sunt acuzaţi de practici incorecte! Furnizorii NU sunt hoţi!”, anunţă AFEER, citat de PSnews.ro.

Necazul meu cel mai mare este că, deși am citit Biblia (nu toată) am înțeles bine fraza “Fericiți cei săraci cu duhul“.

Curiozitatea m-a făcut să caut, să citesc și să experimentez teorii și metode de marketing și comunicare, când în România nu existau aceste noțiuni în societate și în economie - păcatele tinereții. Și mi-am însușit cunoștințele cu brio, lucrând într-un domeniu în care aveam nevoie de cunoștințe de marketing, să pot vinde ce produceau primele opt întreprinderi din țară. Am avut și fericita ocazie să le aplic vreo 25 de ani și după 1990, dar unele dintre noțiunile de bază s-au dovedit neaplicabile local.

Din această cauză, când am citit finalul scuzelor d-lui Președinte al AFEER (sper că am înțeles bine din articol), am considerat de datoria mea să-mi exprim punctul meu de vedere, pentru că, din start, în orice campanie de comunicare, dacă respecți entitatea pe care o reprezinți și pe cei cărora li te adresezi, nu emiți fraze dubitative – “Nu suntem hoți” – îndoiala în acest caz fiind un procent de partea celor care invocă calitatea atribuită, restul fiind al guvernului, al celor care acuză prețul mare al facturilor, etc.

Nici o entitate, care se respectă, nu emite asemenea aserțiuni (pot fi și altfel numite, dar de asta învățăm, să fim inteligenți), scuzele putând fi pur și simplu … scuze, fără dubii. Cineva spunea ca o gresală recunoscuta este pe jumătate iertată...

Însă, acțiunile membrilor AFEER ca actori în piața de energie, merită dezbateri mai aplicate decât trecerea într-un registru de cartier. Construirea structurii scuzelor pentru facturile, afirmă dânșii - greșite datorită neclaritătii legislației, neapariţia la timp, pentru conformare, a normelor de aplicare, etc. -încearcă să inducă în mentalul colectiv, o încercare timidă de scuze - altcineva n-a făcut, sistemul informatic nu s-a modificat singur, și tot așa. Având în vedere că relația comercială furnizor -client nu era una conjuncturală, de moment, supusă variațiilor diverse, chiar nu era așa ceva, prima reacție a unui partener de contract, care, până atunci a primit banii pentru ce a livrat, în termenele stabilite în facturi, nu a avut probleme de plată cu clientul, era să trimită o scrisoare de prevenire către client că, din cauze independente de el, furnizorul, facturarea consumului pe luna…. nu poate fi făcută, urmând ca, după clarificarea aspectelor dispuse de autoritățile cu atribuții în materie, să fie emisă o factură comercială în conformitate cu ultimele decizii legislative. Asta ca primă variantă.

A două variantă. Nu o dată, când uitam să transmit index-ul online, primeam o factură estimativă cam cu 150kw mai mare decât consumul lunar obișnuit, nu mă deranja prea tare – 100-130 lei în plus – dar era compensată în luna următoare când nu mai uităm să dau index-ul. Totdeauna mă uităm la tariful per kwh să nu fie vreo greşală ortografică. Nu vreau să dezvolt teorii despre ce istoric al clienților dețin furnizorii de energie, despre valorile pe fiecare an (cu grafice cu tot). Nu e nimic de ascuns, și cred că toată lumea a înțeles, când nu reușeai să dai index-ul, că furnizorul își lua o marjă de siguranță pentru consum, nu baga mâna în buzunarul clientului, dacă respectă contractul inițial, cum pretinde acum dl. Președinte al AFEER, că s-ar interpreta. Ce l-a împiedicat pe orice furnizor să factureze în aceste 2 luni neclare, la valori din 2020 sau 2019, specificând că, după clarificarea legislativă, își rezervă dreptul să facă corecturile de rigoare. Avea cineva impresia că vreun consumator o să fugă cu contorul în luna ianuarie și n-o să mai fie de găsit?

Din păcate, acum trebuie să parcurgem un pic de istorie despre așa-zisă liberalizare a pieței de energie și gaze. De circa 3 ani au apărut oferte pe diverse canale media sau la porțile caselor, prin care, companii legal înregistrate, ofereau servicii de furnizare energie electrică sau gaze, prețurile, în general fiind mai mici decât cele practicate de furnizorii mari din zonă. Nimic ilegal sau incorect până aici. Serviciul era unul de prestație, se încasa un comision pentru fiecare client și toată lumea trăia (nu mulțumită). Problema gravă, zic eu, a fost că acești distribuitori de apartament, cum zic unii, peiorativ, trebuiau să aibă un statut bine delimitat de reglementările pieței caracteristice, având că obligație și contractarea de linii de credit pentru situația în care trebuie să cumpere în avans curent sau gaz (la aceste mărfuri se întâmplă foarte des să trebuiască plăti la producători în avans), care se fac cu anumite costuri, care bineînțeles că n-au fost cuprinse în comisionul perceput consumatorilor. Și de aici a început dansul, presupun eu.

În prima analiză, rezultă că cine a autorizat pe piață statutul de distribuitor acestor firme, nu s-a asigurat că bonitatea lor este acoperitoare pentru clienții pe care vor să-i servească. Sfera de interese a fost prioritară în față argumentelor care îl calificau pe unul sau altul pentru a primi licență de distribuitor. Nu am dovezi, singurul argument logic al afirmațiilor de mai sus este că, după ce a apărut necesitatea plăților în avans a cantităților de energie sau gaze pentru clienții proprii, o serie întreagă de firme au depus licență, renunțând la calitatea de distribuitor de energie sau gaze. De aici concluzia că nu erau pregătiți pentru această piață și autorizarea nu a ținut cont de solvabilitatea lor în raport de numărul de clienți și volumele contractate.

Deci liberalizarea pieței de energie și gaze a pornit, după părerea mea, fără o pregătire temeinică a documentelor și implicit a calificării specialiștilor ce trebuiau, în final, să autorizeze pe cei care doreau să devină distribuitori de asemenea produse sensibile, să efectueze acte de comerț în această piață, care poate fi considerată chiar de siguranță națională.

Și aici nu e vină furnizorilor din asociația AFEER, e vină reglementatorului piețelor de energie și de gaze, care, probabil, pentru asta are salariile de zeci de mii de euro, căci răspunderea este foarte mare.

Clasa politică, care are dreptul de a numi în funcții ale autorităților de reglementare, control din statul român, a fost conștientă și responsabilă de numirile făcute la aceste autorități, unele dintre deciziile responsabililor numiți, spărgându-li-se drept în capul celor care i-au susținut. Face parte din jocul politic. Dar nu se poate duce în derizoriu acest joc, să faci din asta o bătaie de joc, din care să sufere toți concetățenii – unii zic un milion cu facturi greșite, alții zic două milioane – poate unii din ei sunt vecinii celor care au decis “neclar”.

Bucuria de a acționa într-o piață liberă, probabil, a făcut că noțiuni gen preț de achiziție, preț de producție, să fie ignorate, rațiuni, greu de înțeles logic, au generat acele facturi, unele imense pentru locul de consum destinat, dar înainte de toate, deciziile asupra tarifelor de facturare au fost luate de oameni, români și nu numai, care se presupune că sunt conectați la existența cotidiană a compatrioților lor, știu nivelul și puterea de cumpărare a rudelor, prietenilor lor, vecinilor. Nu există scuză plauzibilă pentru facturi “greșite” cu diferențe de 50-300% față de perioade similare, din anii anteriori.

Și cu toate astea, au procedat la emiterea facturilor, după părerea mea, într-o acțiune de kamikaze, pentru că nu poți crede că cineva poate suportă majorările chiar și plafonate, fără să simtă o criză majoră în bugetul familiei, și să se ducă să plătească mii de lei numai de frică condiției de titlu executoriu al facturilor. Nu era mai simplu și mai corect comercial, să facturezi estimat consumul, pe baza istoricului înregistrat în sistemul informatic, iar după ce decizia autorităților era clară și publicată, să treci la regularizarea consumului în raport de acele decizii. Repet, consumatorii nu plecau nicăieri, nu era necesar să-i îngropăm în datorii, că apoi să ne cerem scuze cu frază “noi nu suntem hoți”.

Să nu apară scuză că nu existau resurse financiare pentru plata producătorilor, pentru că producătorii n-au cerut majorările introduse în facturile consumatorilor finali. Și pentru plata producătorilor, există linii de credit, sunt provizioane în BVC-ul companiilor de furnizare, deci nu sunt motive care să se susțină.

Nu așa funcționează o piață liberă

În orice act de comerț, dacă rațiunea este trecută în plan secund, dispare sensul realizării acelei acțiuni. Nu poți merge la piață și când vrei să cumperi cartofi, aliment esențial pentru multe familii, să vezi că vânzătorul îți vinde dar numai cu 50 lei ceea ce ieri îți dădea cu 2,50 lei. Nu așa funcționează o piață liberă. Dacă principiile și corelările între ce cumperi și ce vinzi nu sunt respectate, se crează distorsiuni cu efecte dureroase asupra participanților. Legea cererii și ofertei nu are în conținutul ei exemple ca cele de mai sus.

Nu s-a exprimat pe canalele media nici un producător de energie electrică sau gaze, care să susțină că prețul pentru producția unui kwh sau metru cub de gaz s-a scumpit cu valorile înscrise de furnizorii de servicii în facturi. Dacă vreodată veți află cât costă să produci 1 MWH pe partea de hidro, cred că mai toată lumea și-ar construi o centrală, cât de mică. Nu de mult s-a încercat ceva pe zona asta, noroc că cei de la mediu s-au ținut pe poziții, și proiectul a căzut.

Pot spune că nu am avut surpriza să primesc facturi de genul celor pe care le-am văzut în media. Dacă e să discutăm economic – cum încearcă dl. Florin Câțu, din postura de economist – am sesizat că din luna octombrie, la aceleași consumuri de gaze și energie electrică, am avut pe total o creștere de cca 23%. Cu trei luni înaintea majorării pensiei în 2022, eu am dat mai mult decât mi-a fost majorată pensia lunar, deci de grijă banilor primiți la majorare, am scăpat, înainte să-i încasez. Chiar și în avans. Avantaj eu.

În anii trecuți, am observat că există un tarif și cantitate de energie rezervată, care era la un preț de 0.12-0.15 lei/kwh dar cantitatea era de numai 20 kwh. S-a scos din 2020 cred.

Cum ar fi fost să fie facturată, nu toată cantitatea de energie dar jumătate din ea, lunar, pe tariful de rezervare (pentru că eu locuiesc aici, unde scriu, de 20 de ani și consumul este cam același pentru lunile din an).

De energia verde, nu mai vorbesc, plătim tot felul de cote de energie verde, suma pentru certificate de carbon este în jur de 65-80 de lei în fiecare luna dintr-un total de 260 lei. În schimb, nu văd vreun tarif micșorat datorită energiei verzi, care există și este în rețea. Cine s-o bucură de ea, greu de spus.

Ce este trist, cu consecințe imposibil de cuantificat, vedem ce s-a întâmplat zilele acestea cu situația de la STB. Nu greva spontană, nu aglomerația de la metrou, ci gândirea, zic eu, periculoasă a taximetriştilor, care, în contextul lipsurilor de mijloace de transport STB, au mărit și de trei ori prețul tarifelor practicate (conform știrilor din media, nu am dovezi). Dar dacă e așa, e foarte grav, pentru că arată că, în fibra națiunii noastre, este o zonă bolnavă, dornică de îmbogățire, rapid, fără scrupule, ceilalți să se “descurce” cum or știi. Ce contează că poate unii care apelează la taxi, trebuie să ajungă la un spital sau la o rudă bolnavă, să aline o suferință, în cazul medicilor, sau să aibă grijă de nepoți. Nu așa progresăm în bunăstare, suindu-ne pe umerii celorlalți, calcându-i pe cap, dacă putem. Nimeni nu a văzut până acum o economie de piață autarhică, în care unii au de toate, pentru știu să ceară, fără scrupule, și ceilalți plătesc și așteaptă să-și încheie viață plină de chinuri, fără a reclamă măcar demnitatea umană, care în secolul nostru nu poate fi subiect de troc. Și aici nu vorbim de dictaturi, căci astea le-am consumat la micul dejun, înainte de 1989.

Acest fenomen poate fi translatat și în domeniul vital despre care discutăm. Poți acuza pe cei care fac această similitudine? ... Unde se uitau operatorii acelor facturi când vedeau ce tipăresc imprimantele…?

Dacă piața liberă nu este suficient de matură, ca prin concurență participanților, să scadă cotațiile la energie electrică și gaze, va trebui să ne întoarcem la piață reglementată (dar să fie reglementată, nu protejați unii în detrimentul celorlalți). Și când se vor crea condiții de liberalizare, cu firme solide, parteneri loiali ai consumatorilor, să încercăm încă o dată. Pe legislația actuală, avem posibilitatea că șase luni să revenim la prețuri reglementate pentru consumatorii casnici. Dar va trebui să construim solid, cu fundație, parter, etaj, pentru că nici o presiune externă să nu influenţeze economia noastră. Să nu uităm că primele sonde de foraj petrol, s-au făcut în România, putem dovedi legea aceea a offshore-urilor în acest an, să putem demara exploatarea gazelor din Marea Neagră și nu numai. Majoritatea parlamentară, așa cum e ea, poate asigura, pentru probleme de interes național, o majoritate confortabilă pentru orice inițiativa legislativă.

Deciziile pe care le vor lua cei din coaliția de guvernare formată, vor influența major viață noastră, economia, piețele de consum, pentru că la majorări artificiale de tarife, făcute numai pentru creșterea marjei de profit, trebuie răspuns ferm, cu sancțiuni dure, exemplare, că precedentul să fie exemplu pentru viitor.

Echilibrul care asigura stabilitatea economiei țării nu trebuie pierdut pentru nici un motiv, dar că să realizezi acest echilibru trebuie să ai înțelepciunea să ridici constant, când există condiții prielnice, nivelul de trai și bunăstarea populației. Ați văzut vreo plângere sau nemulțumire a vreunui cetățean din Liechtenstein? Eu nu. Și nici nu cred că o să văd. Sunt convins că dumneavoastră, cititorii mei, știți de ce.

Cum spuneam, de ce nu aplicăm ce vedem și trebuie să inventăm (cu apă caldă e desuet, acum se poartă metavers-ul).

Cred că, de acum încolo, domnilor de la AFEER, partenerii noștri din piața de energie și de gaze, începe reconstrucția încrederii care trebuie să stea la baza oricărui contract de lungă durată. Aveți grijă, odată pierdută, încrederea nu prea mai poate fi recuperată. Și noi consumatorii suntem mulți și așa vom fi totdeauna. Deci opinia noastră trebuie luată în considerare, căci fără noi, nu există piață.

Doru Sinca este de profesie inginer, absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, in prezent pensionar

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

O nouă vamă cu Ungaria: Unde ar putea fi făcut punctul de trecere a frontierei spre țara vecină

Guvernanții lansează în consultare publică un proiect de hotărâre care vizează deschiderea unui nou punct de trecere a frontierei, la Beba Veche, în județul Timiș. Trecerea în Ungaria...

Semn de criză? A doua lună consecutivă cu prăbușire a lucrărilor de construcții rezidențiale

Volumul lucrărilor de construcții a scăzut semnificativ pentru a doua lună consecutiv în România. Dacă pe parte de construcții inginerești prăbușirea începută în ianuarie a fost...