Liderul mercenarilor Wagner refuză la recrutare deținuții violați anal în închisorile rusești. "Vom crea o „unitate de cocoși” separată"

Joi, 17 Noiembrie 2022, ora 14:14 9410 citiri
Evgheni Prigojin descrie condițiile de recrutare a deținuților din închisori FOTO Twitter

Evgheni Prigojin, șeful grupului de mercenari Wagner, spune că în prezent nu recrutează deținuți violați anal, dar că dorește să creeze o „unitate de cocoși” separată pentru a se asigura că alți soldați-pușcăriași din formațiunea armată privată nu trebuie să servească cu astfel de „proscriși de neatins”.

Prigojin însuși este un fost pușcăriaș – a fost condamnat la 13 ani după gratii în 1981 pentru fraudă și jaf, inclusiv pentru atacarea violentă a femeilor singure pentru a le fura obiectele de valoare. Contactele sale din închisoare au fost de neprețuit pentru a avansa ierarhic în lumea post-sovietică dominată de gangsteri.

Astăzi, este considerat unul dintre cei mai influenți oameni de la Kremlin, iar armata sa privată îi asigură un avantaj tactic în luptele subterane pentru accederea la cea mai înaltă poziție în statul rus după dispariția lui Putin.

Într-un răspuns remis unei agenții de știri ruse, care l-a întrebat de ce anumiți condamnați din închisorile unde recrutează soldați nu sunt acceptați în gruparea de mercenari Wagner, Prigojin a spus:

„Toate societățile au anumite reguli după care trăiesc. De exemplu, în America se obișnuiește ca bărbații să facă sex anal.

În unele triburi africane, bărbații își țin mădularele în teci făcute din coji de fasole uscată, iar în Japonia se obișnuiește ca oamenii să se aplece în semn de respect. Fiecare cultură are propriile reguli.

Regulile închisorii, pe de altă parte, stabilesc că nimeni nu trebuie să dea mâna cu persoane cu statut social scăzut (în jargonul lagărului - „cocoș”, „ofensat”, „coborât”, „forțat”, „creste”), să primească orice articole de la ei pe care să le folosească sau doarmă cu ei în apropiere sau în același pat.

Cu alte cuvinte, toate faptele mai sus menționate sunt „murdare”, este rușinos să le faci. Restul deținuților socializează cu toții împreună și trăiesc într-o singură societate, în timp ce „cocoșii” sunt separați.

În timpul operațiunilor de luptă este extrem de dificil să separi aceste categorii de cetățeni și, de exemplu, să faci o „baterie de obuziere a băieților”, o „companie de țărani pentru recunoaștere” sau o „echipă de mitraliori cocoși”.

Viața în război are condiții speciale și devine neclar dacă nu cumva este prea josnic să înarmezi un „cocoș” cu o centură de gloanțe pentru mitralieră sau să bandajezi un rănit „coborât”. Pentru a evita aceste neplăceri, nu luăm „cocoși” în Wagner PMC.

Am recomandat formarea unei „unități de cocoși” separate, care, fără îndoială, va arăta un moral ridicat.

Pe scurt, nu există „cocoși” printre luptătorii PMC „Wagner” și nu dețin informații despre alte unități”, a declarat Prigojin agenției ruse de informații care i-a solicitat un punct de vedere.

Istoricul britanic Chris Owen, cel care a abordat subiectul pe Twitter, încearcă să pună declarațiile cinice ale lui Prigojin în contextul social al închisorilor rusești.

"Termenii pe care Prigojin îi menționează mai sus fac cu toții parte din argoul închisorii rusești, se referă la sistemul de caste strict și brutal aplicat în rândul deținuților ruși încă din timpul perioadei sovietice. „Cocoșii” ("петухами" în rusă, traduși în engleză cu termenul "cock") sunt chiar în partea de jos a scării sociale.

Cocoșii (петухами) sunt văzuți ca ultimele scursuri, la propriu. Sunt obligați să doarmă pe podea lângă toaleta turcească (deschisă, probabil murdară). Un cocoș poate fi violat în mod liber de către oricine. Ceilalți termeni folosiți de Prigojin sunt într-o oarecare măsură sinonimi.

(Rețineți, apropo, că termenul „cock” nu are nimic de-a face cu argoul englezesc pentru penis. Înseamnă, literal, cocoș în limba rusă).

„Crestele” (гребнями), „ofensații” (обиженными), „coborâții” (опущенными) și „forțații” (форшманутыми) sunt toți termeni folosiți pentru a se referi la cei care au fost încadrați permanent în casta inferioară a deținuților, de obicei ca urmare a conduitei sau a tipului de infracțiuni comise.

Există diferențe: de exemplu, un „coborât” poate fi cineva care a avut relații homosexuale, în timp ce un „ofensat” este un membru al castei inferioare care nu a avut relații homosexuale. Aceste două categorii mai pot fi, de asemenea, descrise prin „perforate” și, respectiv, „neperforate”.

Cocoșii și alți membri ai castei inferioare fac muncile cele mai murdare: spălă toaleta, scot găleata de toaletă pe culoar sau muncesc la gropile de gunoi. Ei nu trebuie atinși (cu excepția situației în care sunt violați).

A lua orice obiect de la ei este tabu, la fel și a bea sau a mânca cu ei din același fel de mâncare sau a împărți țigările cu ei. Au chiuvete speciale si linguri speciale, cu o gaură în mijloc. Dorm în „colțul cocoșului” de lângă toaletă.

Nu au voie să atingă nimic. Dacă un cocoș primește un pachet de mâncare, alți prizonieri nu au voie să-l atingă. Trebuie să facă loc prizonierilor din alte caste și să rămână aproape de zid când aceștia trec. Nu trebuie abordați și a vorbi cu ei este un comportament descurajat.

După cum sugerează Prigojin, astfel de tabuuri nu sunt compatibile cu cerințele vieții militare. De asemenea, menţionează alte două categorii de prizonieri din caste superioare.

„Băieții” sunt cel mai mare grup de prizonieri – oameni care au fost închiși pentru infracțiuni relativ banale. „Țăranii” sau mujicii sunt similare – oameni care nu sunt criminali profesioniști și doar își ispășesc timpul până când pot fi eliberați condiționat.

Se pare că Prigojin importă ierarhiile închisorii direct în unitățile de condamnați ale companiei Wagner, cu tot ceea ce înseamnă pentru coeziune și disciplină. Cu toate acestea, există o ironie – intangibilitatea cocoșilor le-a mărit acestora șansele de a supraviețui acestui război", explică istoricul britanic Chris Owen.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News