O armată de furnici a atacat Europa acum 35 de milioane de ani

Când îți imaginezi o armată, probabil că nu te gândești la furnici. Greșit. Oamenii de știință susțin că aceste insecte au fost printre primii soldați din lume, formându-și propriile forțe cu milioane de ani în urmă.

Potrivit unui articol publicat în Biology Letters și difuzat de Discover Magazine, cercetătorii au descoperit recent prima fosilă de furnică războinică din Europa, datând de aproximativ 35 de milioane de ani.

Exemplarul a stat latent într-unul dintre numeroasele sertare ale Muzeului de Zoologie Comparată de la Universitatea Harvard timp de aproape un secol. Descoperită în regiunea baltică în anii 1930 și apoi etichetată ca o specie comună de furnică, fosila nu trezise până atunci nici cea mai mică suspiciune cu privire la originea sa.

A trebuit să vină ochiul expert al lui Christine Sosiak, co-autor al studiului, ca să înțeleagă amploarea acestei descoperiri. „Am dat peste acest specimen minuscul în timp ce colectam date pentru un alt proiect. Odată ce m-am uitat la furnică la microscop, mi-am dat seama imediat că eticheta era inexactă. Era o specie cu adevărat diferită ”, explică ea.

Insecta, probabil trăind în subteran ca majoritatea suratelor ei, a trebuit să se îndepărteze de armata sa și să treacă din neatenție în rășina copacilor. Aceasta din urmă ar fi solidificat și încapsulat furnica pentru a forma această fosilă. Aceasta este teoria expusă de oamenii de știință.

Redenumit „Dissimulodorylus perseus”, specimenul se crede că este un strămoș apropiat al unui tip de furnică războinică modernă din Africa și Asia, cunoscută sub numele de „Dorylus”. A fost un raid vorace care ar fi permis acestor insecte să se răspândească în mai multe părți ale planetei. În timp ce Africa, Asia și Australia listează nu mai puțin de 270 de specii și America în jur de 150, Europa s-a gândit de-a lungul istoriei sale că a scăpat de o astfel de invazie. Dar, se pare că nu.

Potrivit oamenilor de știință, această filiație oferă primele dovezi că aceste insecte prădătoare au cutreierat cândva continentul nostru, înainte de a dispărea în ultimii 35 de milioane de ani. Dar epoca lor de dominație a fost suficientă pentru a-și arăta potențialul ca dăunători.

Într-o singură zi, armatele de furnici ar putea consuma peste 500.000 de alte creaturi, inclusiv vertebrate.

Inteligenţa colectivă a furnicilor, ingeniozitatea de care dau dovadă şi asemănarea societăţii lor cu cea a oamenilor reprezintă o sursă constantă de fascinaţie pentru oamenii de ştiinţă. Acest lucru se întâmplă în special în cazul furnicilor Matabele, numite după un trib de războinici din Africa de Sud datorită stilului în care se organizează contra termitelor. Atunci când acestea atacă termitele, bătăliile acerbe care urmează lasă în urmă mulţi răniţi, iar ''furnicile-medic'' le tratează cu saliva lor. 90% dintre intervenţii sunt încununate de succes, după cum notează L'Express citând un studiu publicat în această săptămână în jurnalul Proceedings of the Royal Society B.

Aceste furnici care măsoară până la doi centimetri organizează până la patru raiduri pe zi în coloniile de termite. După ce le masacrează, victimele sunt transportate în muşuroi pentru a fi devorate. Soldaţii-termite, dotaţi cu mandibule puternice (aşa cum se poate vedea în înregistrarea video) opun o rezistenţă feroce. Numărul exemplarelor care pier în luptă este numeros, de ambele părţi, la fel şi cel al răniţilor.

Salivă probabil antibacteriană

În acest război nimicitor, se pare că furnicile au găsit o cale de a-şi limita pierderile. Potrivit specialiştilor în mirmecologie de la Universitatea din Würzburg din Germania, răniţii nu sunt lăsaţi pe câmpul de luptă. Ei sunt trataţi de "furnicile medic" care "ling" rănile, în special extremităţile membrelor secţionate de termite.

În studiul recent, cercetătorii explică faptul că această metodă de intervenţie ''medicală'', ce poate dura chiar şi o oră, este extrem de eficientă. Potrivit acestora, 90% dintre furnicile rănite se recuperează cu succes după ce au fost tratate. Exemplarele rănite care nu beneficiază de tratament mor în 80% dintre cazuri.

''Presupunem că furnicile curăţă rănile cu salivă şi chiar aplică substanţe antimicrobiene pentru a reduce riscul de infecţii bacteriene sau fungice'', explică pe site-ul universităţii germane principalul autor al studiului, Erik Thomas Frank. Potrivit spuselor sale, acest tip de ''pansament'' ar fi unic în regnul animal.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, cercetătorii au monitorizat timp de trei ani colonii de furnici Matabele din Coasta de Fildeş dar astfel de exemplare ţinute în laborator şi au analizat peste două sute de raiduri - în care au fost implicate până la circa 600 de furnici - organizate contra muşuroaielor de termite.

Furnicile condamnate nu cer ajutor

Erik Thomas Frank a demonstrat anterior, într-un studiu publicat în aprilie 2012, că în urma conflictelor contra termitelor, furnicile Matabele - Megaponera analis - rănite sunt aduse înapoi în muşuroi de ''furnicile-medic''. Specialiştii au observat, de asemenea, că răniţii au secretat o substanţă chimică, un fel de SOS olfactiv, care i-a atras pe salvatori, însă numai dacă nu erau grav răniţi.

Cercetătorii au explicat că furnicile care aveau şanse mici de supravieţuire - de obicei cele care îşi pierduseră cinci din cele şase picioare - nu au secretat această substanţă şi chiar au părut să respingă ajutorul camarazilor lor.

Autosacrificiu în favoarea coloniei

"În cazul oamenilor, în situaţiile în care este necesar un sistem de triaj al răniţilor, decizia privind prioritatea în acordarea îngrijirii îi revine medicului. Este vorba despre un sistem reglementat în ordine ierarhică. Însă, la furnici situaţia se prezintă exact invers'', după cum a subliniat cercetătorul, intervievat de National Geographic. Pe scurt, indivizii care ştiu că au şanse mici de supravieţuire evită să risipească timpul şi energia restului coloniei. Crud, dar eficace.

Conform lui Erik Thomas Frank, aceste două studii demonstrează modul în care coloniile de funici Matabele limitează pierderile în timpul luptelor şi menţin populaţia cât mai numeroasă posibil, fapt ce le conferă un avantaj strategic clar în faţa termitelor.

"Unul dintre cele mai fascinante lucruri despre furnici este că societăţile lor pot fi foarte complexe fără ca indivizii lor să deţină abilităţi cognitive dezvoltate sau cunoştinţe despre ceea ce fac", a concluzionat Erik Thomas Frank, conform The Guardian.

Specialiştii în mirmecologie din Germania intenţionează să continue studiul pentru a încerca să răspundă la mai multe întrebări rămase fără răspuns: cum reuşesc furnicile să identifice exemplarele rănite? Cum estimează ele timpul necesar pentru vindecarea rănilor? Tratamentul aplicat are rol preventiv, împotriva infectării rănilor, sau este utilizat şi în scop curativ?

Charles Michel a respins acuzaţiile lui Trump, care susţine că Europa nu ajută suficient Ucraina. „Să restabilim adevărul”

Charles Michel, preşedintele Consiliului European a respins acuzaţiile fostului preşedinte american Donald Trump, care susţine că Europa nu ajută suficient Ucraina, transmite vineri, 19...

Prima țară europeană care a legalizat schimbarea sexului reduce vârsta de la care se poate face intervenția la 16 ani

Parlamentul Suediei a adoptat o lege care reduce vârsta minimă pentru schimbarea legală a sexului de la 18 la 16 ani şi facilitează accesul la intervenţii chirurgicale. Legea a fost...