Nu Estul Uniunii ii impiedica consolidarea

Luni, 13 Martie 2017, ora 15:444510 citiri
Nu Estul Uniunii ii impiedica consolidarea

Judecarea starii Uniunii, ca preconditie a imaginarii unor viitori posibili, impune o constatare: necazurile economice mari din Uniune au originea in dificultati ale zonei euro (ZE), in suprafinancializarea economiilor.

Citeste toate textele scrise de Daniel Daianu pentru Ziare.com

Fractura de performanta economica, de productivitate, intre Nord si Sud (numita periferie a ZE) s-a concretizat in deficite externe nesustenabile pentru Spania, Grecia, Portugalia, Italia, ce au reclamat corectii extrem de dureroase - prin taieri de salarii/venituri drastice, ce au avut reverberatii in viata politica.

Iar situatia economica este tinuta sub control in prezent cu ajutorul operatiunilor neconventionale ale Bancii Central Europene, cu credite foarte ieftine, achizitii de obligatiuni suverane si alte hartii de valoare (corporatiste) pe scara larga.

Fractura intre Nord si Sud se vede in rate de somaj foarte diferite (sub 6% in Germania fata de doua cifre in periferie).

Cele mai multe tari din centrul si Estul Uniunii au trecut si ele prin momente foarte dificile dupa eruptia crizei financiare; au intreprins corectii severe si au iesit la liman. Tari mici ca dimensiune si populatie, precum cele baltice, sunt acum in zona euro nu in cele din urma deoarece au fost legate de moneda unica prin "consilii monetare" (curs fix intre moneda locala si euro). De remarcat ca nivele de indatorare publica si privata (cumulate), ca pondere in PIB, sunt considerabil mai mari in Vestul Uniunii decat in Est.

Am facut comentariul de mai sus avand in vedere scenarile evocate de Cartea Alba a Comisiei Europene privind Uniunea. Fie deja o geometrie variabila in UE (ansamblul Uniunii, zona euro, spatiul Schengen), sa evoci mai multe viteze ca proiect de viitor da apa la moara fragmentarii.

Potrivit tratatelor de aderare la Uniune, statele care au intrat in doua valuri (2004 si 2007) au obligatia sa se alature zonei euro cand conditiile vor fi permis. Aceasta prevedere din Tratate arata ca viziunea unui viitor comun a dominat. Este de subliniat insa ca aderarea la ZE cere o masa critica de compatibilitte structurala.

Periferia sufera in ZE si pentru ca au prevalat alte considerente decat cele economice cand tari cu decalaje structurale mari au fost admise prematur din punct de vedere economic.

Este adevarat ca diversitatea, eterogenitatea Uniunii au crescut foarte mult in ultimele doua decenii si de aici si ingreunarea pana la blocaj, uneori, a mecanismelor de guvernanta. Dar "buba" economica majora este in interiorul ZE, care are institutii si aranjamente de politici (policies) incomplete.

Intr-o uniune economica si monetara solida aranjamente fiscale sunt inevitabile (s-a intamplat in Germania dupa reunficare si cum este acum ca stat federal) ; asa se intampla in SUA, unde bugetul federal preia o mare parte a ajutorului de somaj. Si nu este intamplator ca in Raportul celor Cinci Presedinti din 2015 se evoca o "capacitate fiscala" comuna la nivelul ZE (ce ar finanta o schema colectiva de garantare a somajului), o schema colectiva de garantare a depozitelor bancare.

Altfel spus, este vorba de aranjamente fiscale semnificative, care ar insemna un buget al ZE, care sa permita raspunsuri la ceea ce economistii numesc "socuri asimetrice" - ce lovesc economiile nu in mod uniform. De ce nu s-au realizat aceste mecanisme/dispozitive noi in ZE pana acum? Raspunsul este legat, in esenta, de o chestiune prin excelenta politica; fiindca nu poate exista un buget comun in ZE fara contributii directe de la statele membre, fie impozite comune.

Economiile emergente mai mari din UE, care sunt in Est, nu fac parte din ZE. Aceste tari au o marja de manevra importanta in a raspunde autonom la socuri adverse. Si nefiind in ZE inca, nu creeaza probleme in dialogul complicat intre Nord si Sud (periferie). Nu Estul Uniunii este deci vinovat pentru necazurile din ZE si nici pentru interminabilitatea unor intalniri la nivel inalt legate de rezolvarea unor situatii de criza - vezi situatia Greciei, a altor state din Periferie.

Unde un dialog parca al surzilor a existat (exista) intre grupuri de state este problema imigrantilor/refugiatilor. Dar aici analiza este de nuantat. Sa incerci sa rezolvi o mare slabiciune de ordin demografic a Europei prin acceptare masiva de imigranti induce multe riscuri. Trebuie gasita o formula de compromis care sa concilieze ratiuni umanitare cu cele legate de securitate si de istoria mai veche sau recenta.

Derapajele politice din unele state reprezinta o problema foarte delicata cand inseamna abdicare de la valorile ce sustin filosofia politica a Uniunii, pun in discutie sistemul de controale reciproce institutionalizate ce impiedica concentrarea de putere, puterea absoluta.

Si exista disonante majore intre capitale, intre Bruxelles (CE) si unele state membre. Dar trebuie sa vedem si padurea, dincolo de copaci; curente extremiste prolifereaza in Europa, in democratii mai vechi de asemenea. Este bine de aceea sa fie evitate excomunicari.

Exista domenii in care Berlinul si Parisul, alte state, doresc cooperare consolidata (enhanced cooperation) si nu vad de ce "Estul" Uniunii nu ar fi eligibil, nedoritor sa fie angrenat; protectia frontierelor, intelligence si combaterea terorismului, capacitate de aparare sunt domenii pentru mers inainte impreuna. In ce priveste apararea militara, relatia cu NATO, cu SUA in special, ramane vitala.

Sa ne imaginam, de exemplu, cum ar fi decurs interventia franco/britanica in Libia lipsita fiind de sprijin logistic american. Iar pentru Estul Uniunii, o fractura intre aceasta si SUA in materie de aparare militara si securitate nu este acceptabila.

Este complicat un demers comun in fiscalitate (nivel de impozitare) in masura in care s-ar cere "Estului" sa renunte la impozite atractive pentru mediul de afaceri. Dar nu uniformizarea fiscalizarii ar fi definitorie pentru noua proiectie a Uniunii daca "cercuri concentrice" ar reprezenta "refluxul" dupa valurile de extindere din ultimele decenii.

A existat in Uniune o dezbatere intensa adancire vs extindere cu ani in urma. Nu era lipsita de noima, dar mersul lucrurilor nu a dat dreptate celor care recuzau extinderea. Subestimarea problemelor din ZE, autismul in intelegerea unor probleme de ansamblu ale Uniunii, inclusiv privind functionarea Pietei Unice, au putere explicativa pentru dificultatile de acum.

Iar o gandire de genul "sauve qui peut" ar transmite un mesaj deprimant pentru cei care au mizat pe principiile, valorile ce au animat Parintii Fondatori - intre acestea Solidaritatea si sentimentul unui viitor comun pornind de la lectiile istoriei si adversitatile cu care se confrunta Uniunea intr-o lume tot mai complicata, incerta, instabila.

Daniel Daianu este membru in consiliul de administratie al BNR, fost prim-vicepresedinte al Autoritatii de Supraveghere Financiara (ASF) si fost ministru al Finantelor.

Comentarii
Caliman Eugen
rank 4