Alegerea politică dintre subvenționarea energiei regenerabile și taxarea combustibililor fosili. Care este prețul real al tranziției verzi

În cadrul Summitul Mondial pentru Acțiuni Climatice COP28, guvernele lumii s-au reunit din nou în acest an pentru a avansa planurile ambițioase de transformare a politicilor energetice în următoarele decenii.

Potrivit unei analize realizate recent de Bloomberg, cea mai stringentă problemă a eforturilor globale depuse pentru reducerile emisiunilor de carbon este ignorată însă de lideri. La nivel mondial, argumentează economistul Clive Crook, atenția este acordată subvenționării prețurilor energiei curate și înclinarea balanței către resurse regenerabile atractive din punct de vedere politic, însă factorii de decizie preferă să nu folosească taxe pentru a scumpi combustibilii fosili, deoarece asta creează pierzători în mediul economic și scad din capitalul de imagine al decidenților politici.

Potrivit analistului Bloomberg, utilizarea subvențiilor pentru a reduce prețul energiei curate face ca toată lumea să se simtă câștigătoare, cel puțin pentru o vreme. Cu toate acestea, bazându-se pe subvenții în loc de taxe, guvernele lasă multe dintre stimulentele pentru emisiile ridicate de carbon netulburate, ceea ce încetinește tranziția. La fel de important, sunt ignorate consecințele fiscale — o greșeală care probabil va prinde din urmă guvernele lumii.

Unele țări au început să folosească taxe explicite sau implicite pe emisiile de carbon pentru a alinia prețul combustibililor cu costurile pe care acest tip de poluare le impune asupra mediului. Dar această schimbare esențială se desfășoară lent. Chiar și în prezent, explică Bloomberg, aproximativ 15% din emisiile globale sunt de fapt subvenționate. Alte 65% nu sunt nici subvenționate, nici taxate. Doar celelalte 20% sunt taxate, de obicei la rate mult mai mici decât costurile de mediu asociate.

Costul energiilor regenerabile a scăzut dramatic în ultimii ani, dar atât timp cât combustibilii fosili rămân la prețuri scăzute, vor continua să fie utilizați preferențial. La nivel global, preţul mediu global pentru dioxidul de carbon este de aproximativ 5 dolari pe tonă metrică. Conform unor calcule plauzibile, pentru a aduce emisiile pe calea spre zero net până în 2050, acesta ar trebui să fie de aproximativ 75 de dolari pe tonă metrică (și până la 130 de dolari în economiile avansate) până în 2030 și apoi să crească ulterior.

Gestionarea fiscală a emisiilor de dioxid de carbon în SUA și Europa

SUA conduce cursa în ceea ce privește ignorarea prețului emisiilor de CO2. Așa-numitul Inflation Reduction Act (n.r. Act de Reducere a Inflației) al administrației Biden este axat predominant pe subvenții: sunt alocați aproximativ 400 de miliarde de dolari pe 10 ani pentru programe speciale care includ sprijin pentru energia verde și vehiculele electrice. În condițiile în care orice alte constrângeri legate de infrastructura rețelei electrice a țării nu ar întârzia procesul, sistemul robust de subvenții se estimează că va accelera adoptarea tehnologiilor cu emisii reduse de carbon.

Cu toate acestea, spre deosebire de Uniunea Europeană, SUA nu dispune de un sistem cuprinzător de taxare a emisiilor de carbon. Prin urmare, americanii pot și vor continua să-și conducă fabricile, să încălzească clădirile și să-și alimenteze vehiculele folosind combustibili fosili la prețuri care nu reușesc să înglobeze costul emisiilor. Potrivit analiștilor, o reglementare mai strictă ar putea închide o parte din acest decalaj, însă în contextul unor limite stabilite de ceea ce este realist din punct de vedere politic. Consecințele fiscale drastice ale persistenței acestei strategii axate pe subvenții sunt deseori trecute cu vederea.

Cele trei scenarii ale Fondului Monetar Internațional

Economiiștii de la Fondul Monetar Internațional au conceput scenarii care cuprind diferite politici pentru o „economie avansată reprezentativă" pentru a atinge ținta de emisii zero până în 2050. Una dintre strategii se bazează exclusiv pe taxarea carbonului. A doua presupune un „pachet bine secvențiat" care combină cheltuielile mai mari și veniturile mai mari prin taxarea carbonului, subvenții și transferuri țintite către gospodăriile afectate de costul mai mare al energiei. A treia — numită „politică obișnuită" — presupune că prețurile carbonului nu vor crește în următoarele câteva decenii, lăsând subvențiile pentru energie verde să rezolve problema.

Abordarea taxării carbonului pentru obținerea emisiilor zero net reduce datoria publică globală cu aproximativ 3% din PIB între 2023 și 2050. (Dacă această scădere pare modestă, analiștii Bloomberg îndeamnă cititorii să țină cont de faptul că taxarea carbonului aduce venituri mai mici pe măsură ce timpul trece pentru că funcționează așa cum este intenționat: pe măsură ce economia trece de la combustibilii fosili, baza fiscală se micșorează.) Pachetul echilibrat include mai multe cheltuieli di bugetele de stat, crescând datoria publică cu puțin peste 10% din PIB. Cu toate acestea politica obișnuită — bazată exclusiv pe subvenții — crește datoria publică cu aproximativ 50% din PIB.

Cum va arăta anul 2050, în termeni realiști

Presupunând că nu există noi programe de subvenții pentru energie, traiectoria datoriei publice este deja nesustenabilă în foarte multe țări, arată analiștii. Cel mai plauzibil pronostic, date fiind aceste calcule, ar putea fi că ținta de emisii zero net pur și simplu nu va fi atinsă până în 2050. Dacă guvernele doresc sincer să atingă acest obiectiv, va trebui să regândească prioritizarea subvențiilor pentru energie regenerabilă și să fie onești cu alegătorii în legătură cu cea mai viabilă soluție pe termen lung.

Practic, potrivit estimărilor Bloomberg, împrumuturile guvernamentale doar amână inevitabilul. Utilizarea subvențiilor în loc de taxe pe carbon va aduce cu sine și creșteri inevitabile ale altor impozite și/sau reduceri ale altor cheltuieli guvernamentale. Chiar și în scenariul în care taxele pe carbon vor crește, va fi nevoie de anumite creșteri de taxe, chiar dacă în termeni mai modești. Va fi nevoie de alocarea unor subvenții bine proiectate (cum ar fi cele pentru cercetare și dezvoltare a energiei curate) alături de fonduri destinate amortizării cheltuielilor gospodăriilor cu venituri mai mici afectate de noul stres financiar, arată Bloomberg.

Petrom va testa la Petrobrazi o instalație de captare și utilizare a carbonului. Care sunt mizele pentru reducerea emisiilor de carbon

OMV Petrom va testa la rafinăria Petrobrazi o nouă tehnologie de captare și utilizare a carbonului, începând cu luna iunie, arată un comunicat de presă al companiei. Testele sunt parte...

Sonos și-a actualizat complet aplicația. Cu ce funcții noi vine

Sonos a dezvăluit recent cea mai nouă restructurare a aplicației sale, cu scopul de a optimiza experiența de streaming audio. Noua versiune a aplicației Sonos le permite utilizatorilor să...