Cât de sigură este energia nucleară. ”Nicio industrie nu este imună la accidente, dar toate învață din ele”

Criza energetică îi face pe experți să caute noi metode de furnizare a energiei electrice. În prezent centralele nucleare sunt soluțiile luate în considerare tot mai mult. Au fost însă câteva accidente grave care pun sub semnul întrebării siguranța energiei nucleare

”De la începutul construcției centralelor nucleare a existat o conștientizare puternică a pericolului potențial atât al criticității nucleare, cât și al eliberării de materiale radioactive din generarea de electricitate cu energie nucleară.

Ca și în alte industrii, proiectarea și exploatarea centralelor nucleare urmăresc să minimizeze probabilitatea accidentelor și să evite consecințele umane majore atunci când acestea apar”, a explicat expertul în energie Dumitru Chisăliță pe platforma Asociației Energie Inteligentă.

Dovezile de peste șapte decenii arată că energia nucleară este un mijloc sigur de generare a energiei electrice. Riscul de accidente în centralele nucleare este scăzut și în scădere. Consecințele unui accident sau atac terorist sunt minime în comparație cu alte riscuri acceptate în mod obișnuit. Efectele radiologice asupra oamenilor ale oricăror emisii radioactive pot fi evitate.

Însă ”nicio industrie nu este imună la accidente, dar toate industriile învață din ele. În aviația civilă se produc accidente în fiecare an și fiecare este atent analizat. Lecțiile de la aproape o sută de ani de experiență înseamnă că companiile aeriene de renume sunt extrem de sigure. În industria chimică și industria petrolului și gazelor, accidentele majore duc, de asemenea, la îmbunătățirea siguranței”, a precizat Dumitru Chisăliță.

Factorii de care depind siguranța nucleară

Există o acceptare largă a publicului că riscurile asociate acestor industrii reprezintă un compromis acceptabil pentru dependența noastră de produsele și serviciile lor.

”Cu energia nucleară, densitatea mare de energie face evident pericolul potențial, iar acest lucru a fost întotdeauna luat în considerare în proiectarea centralelor nucleare. Puținele accidente din sectorul energetic au fost prezentate la știri, dar toate au avut puține consecințe în ceea ce privește decesele umane.

În anii 1950 atenția s-a îndreptat spre valorificarea puterii atomului într-un mod controlat, așa cum s-a demonstrat la Chicago în 1942 și ulterior pentru cercetarea militară, și aplicarea producției constante de căldură pentru a genera electricitate.

Acest lucru a dat naștere în mod firesc la îngrijorări cu privire la accidente și posibilele efecte ale acestora. Cu toate acestea, cu energia nucleară, siguranța depinde de aceiași factori ca în orice industrie comparabilă: planificare inteligentă, proiectare adecvată cu marje conservatoare și sisteme de rezervă, componente de înaltă calitate și o cultură de siguranță bine dezvoltată în operațiuni”, a mai precizat expertul.

Trei mari dezastre nucleare

Un scenariu nuclear special a fost pierderea răcirii, care a dus la topirea miezului reactorului nuclear, iar acest lucru a motivat studii atât asupra posibilităților fizice și chimice, cât și asupra efectelor biologice ale oricărei radioactivități dispersate.

Responsabilii de tehnologia nucleară din Occident au depus eforturi extraordinare pentru a se asigura că nu va avea loc o topire a miezului reactorului, deoarece se presupunea că o topire a miezului ar crea un pericol public major, dacă nu ar fi controlat.

În evitarea unor astfel de accidente industria a avut un mare succes, deoarece în 72 de ani de producție de energie nucleară civilă în lume, au existat doar trei accidente semnificative la centralele nucleare:

- Three Mile Island (SUA 1979) unde reactorul a fost grav avariat, dar radiațiile au fost limitate și nu au existat consecințe negative asupra sănătății sau mediului.

- Cernobîl (Ucraina 1986), unde distrugerea reactorului prin explozie de abur și incendiu a ucis inițial două persoane plus alte 28 de otrăvite cu radiații în decurs de trei luni și a avut consecințe semnificative asupra sănătății și mediului.

- Fukushima Daiichi (Japonia 2011), unde trei reactoare vechi (împreună cu un al patrulea) au fost anulate după ce efectele pierderii răcirii din cauza unui tsunami imens au fost limitate în mod inadecvat. Nu au existat morți sau răni grave din cauza radioactivității, deși aproximativ 19.500 de persoane au fost ucise de tsunami.

”Dintre toate accidentele și incidentele, doar accidentele de la Cernobîl și Fukushima au dus la doze de radiații pentru public mai mari decât cele rezultate din expunerea la surse naturale. Accidentul de la Fukushima a dus la o anumită expunere la radiații a lucrătorilor din fabrică, dar nu de așa natură încât să le amenințe sănătatea, spre deosebire de Cernobîl.

În afară de Cernobîl, niciun lucrător nuclear sau membri ai publicului nu au murit vreodată ca urmare a expunerii la radiații din cauza unui incident cu reactor nuclear comercial. Cele mai multe dintre leziunile și decesele radiologice grave care apar în fiecare an (2-4 decese și mult mai multe expuneri peste limitele de reglementare) sunt rezultatul unor surse mari de radiații necontrolate, cum ar fi echipamentele medicale sau industriale abandonate. (Au existat, de asemenea, o serie de accidente în reactoare experimentale și într-o bază militară producătoare de plutoniu – la Windscale, Marea Britanie, în 1957 – dar niciunul dintre acestea nu a dus la pierderi de vieți omenești în afara centralei reale sau la contaminarea mediului pe termen lung.)

Trebuie subliniat faptul că un reactor de putere de tip comercial nu poate, în nicio circumstanță, să explodeze ca o bombă nucleară - combustibilul nu este îmbogățit peste aproximativ 5%, așa cum ar fi necesar în cazul bombelor”, se mai arată pe site-ul AEI.

Sute de oameni mor anual în minele de cărbune

POtrivit lui Dumitru Chisășiță, ”utilizarea energiei nucleare pentru generarea de energie electrică poate fi considerată extrem de sigură. În fiecare an, câteva sute de oameni mor în minele de cărbune pentru a furniza acest combustibil utilizat pe scară largă pentru energie electrică. Există, de asemenea, efecte semnificative asupra sănătății și mediului care decurg din utilizarea combustibililor fosili. Contrar credinței populare, energia nucleară salvează vieți prin înlocuirea combustibililor fosili din mixul de electricitate”.

În ceea ce privește posibilele accidente, până la începutul anilor 1970, s-au făcut câteva ipoteze extreme cu privire la posibilul lanț de consecințe. Acestea au dat naștere unui gen de ficțiune dramatică (de exemplu, Sindromul Chinei) în domeniul public și, de asemenea, o inginerie conservatoare solidă, inclusiv structuri de izolare în industria însăși. Reglementările de licențiere au fost încadrate în consecință.

Abia la sfârșitul anilor 1970, analizele detaliate și testele pe scară largă, urmate de prăbușirea din 1979 a reactorului Three Mile Island, au început să demonstreze că nici cel mai grav accident posibil într-o centrală nucleară convențională din vest sau combustibilul acesteia nu va avea loc. poate provoca un prejudiciu public dramatic. Industria încă lucrează din greu pentru a minimiza probabilitatea unui accident de topire, dar acum este clar că nimeni nu trebuie să se teamă de o potențială catastrofă de sănătate publică doar pentru că are loc o topire a combustibilului.

Fukushima Daiichi a clarificat acest lucru, o criză triplă care nu a cauzat nimănui decese sau doze grave de radiații, în timp ce peste două sute de oameni au continuat să lucreze la fața locului pentru a atenua efectele accidentului.

Un principiu fundamental al funcționării centralei nucleare la nivel mondial este acela că operatorul este responsabil pentru siguranță. Autoritatea națională de reglementare este responsabilă pentru a se asigura că instalațiile sunt operate în siguranță de către titularul licenței și că proiectarea este aprobată. Un al doilea concept important este că misiunea unui organism de reglementare este de a proteja oamenii și mediul.

Rezultatele testelor de stres au subliniat, în special, că centralele nucleare europene ofereau un nivel de siguranță suficient pentru a nu necesita oprirea niciunuia dintre ele. În același timp, au fost necesare îmbunătățiri pentru a le spori robustețea în situații extreme. În Franța, de exemplu, acestea au fost impuse de cerințele ASN, care țineau cont de schimburile cu omologii săi europeni.

România va colabora cu Coreea de Sud în sectorul energiei nucleare. Ce prevede documentul semnat în timpul vizitei lui Klaus Iohannis

România şi Coreea de Sud au semnat un Memorandum de Înţelegere privind cooperarea bilaterală în domeniul energiei nucleare, care vizează inclusiv îmbunătăţirea echipamentelor nucleare,...

Tinerii români au câștigat Campionatul Mondial de robotică FIRST Tech Challenge

Echipa AICitizens de la Colegiul Național „Alexandru Ioan Cuza” din Focșani, Vrancea, a obținut titlul de campioană mondială la Campionatul Mondial de robotică FIRST Tech Challenge, care...