Educația financiară începe din copilărie

Vineri, 23 Septembrie 2022, ora 19:46 3252 citiri

Sunt tata a trei copii. În calitate de părinte, fac greșeli zi de zi de peste 15 ani, deci sunt departe de a mă numi un părinte bun – mai degrabă un antiexemplu. Totuși, calibrându-mă cu cei din jur, aflu că fac și lucruri bune. Iar unul dintre acestea este încurajarea copiilor mei de a face alegeri pe banii lor.

Ca despre orice alt subiect, și despre educația financiară, găsești o cantitate uriașă de informații pe internet. O să las la final niște resurse pe care le-am întâlnit recent pe subiect și care iți pot fi folositoare. Ce vreau sa punctez în acest articol e mai degrabă ceva ce ține de mentalitatea noastră ca părinți, independent de instrumentele financiare.

Eu am fost crescut de bunici și dincolo de “cele ale copilăriei” îmi aduc aminte cât de mult îmi doream să fiu “om mare”. Asta și pentru că răspunsul celor din jur la orice curiozitate aveam despre lume (ce nu ținea de joaca) era: “o să afli când o să fii mare”. Dar asta e o alta temă.

Legat de subiectul “bani” îmi aduc aminte un moment din copilărie în care am preluat inițiativa. Era pe vremea lui Ceaușescu, în provincie pâinea se dădea pe cartelă, iar prin magazine bătea vântul. Fiind un oraș mic, mergeam singur la școală și la cumpărături, pe distanțe de 1-2 km.

Într-o zi, bunicii m-au trimis să cumpăr pâine și am găsit la alimentară și ceva murături. Aveam vreo 6-7 ani. Auzisem eu prin casă că era nevoie de așa ceva și am luat un borcan de sfeclă murată. A fost prima mea decizie la cumpărături, independentă de “misiunea” primită. Pe vremea aceea, „inițiativele” erau recompensate de multe ori cu „nuiaua”. Cumva de data aceasta mersesem la sigur cu intenția. Totuși, m-am bucurat să fac un gest de „om mare” și să preiau inițiativa. Momentul a fost primit cu entuziasm de bunici (“ai știut tu să cumperi după mintea ta?!”) și mai mult decât atât, vecinii și neamurile au fost informate rapid despre fapta măreață a nepotului lor. M-am simțit tare bine c-am reușit să-i impresionez.

Tu ce-ți aduci aminte despre tine din copilărie, ce știai despre bani? Care a fost prima cumpărătură pe care ai făcut-o? Cum te-ai simțit atunci? Ce gânduri aveai despre bani? Și acum o întrebare mai grea: ce ți-ar zice copilul care ai fost, că i-ar fi util copilului pe care îl ai tu acum ca părinte?

Această amintire, de însemnătate majoră pentru mine, m-a ajutat să îl încurajez pe fiul meu de 5 ani să meargă singur, la magazinul din ansamblul rezidențial în care locuiesc în București, să-și cumpere „suc cu pai”. Îmi este greu să exprim modul în care radia fața lui când a revenit de la magazin. Apropo, și-a cumpărat sucul cu pai din banii lui de pușculiță (a primit și rest, era fericit și legat de acest aspect). Și asta a fost doar începutul. În prezent e prieten cu vânzătoarele de la magazin, deci tocmai ce și-a creat și o interacțiune socială cu niște oameni din afara cercului familiei/școlii.

Și mai am o poveste tot cu el de când avea 4 ani. I-am promis ca merg cu el într-un mare magazin de jucării să-i fac o plăcere și să-i cumpăr o mașină. Pentru că știu că, deși are acasă o colecție impresionantă de mașini, îi place să o împrospăteze cu exemplare noi. Magazinul cu pricina are probabil un milion de mașinuțe, de la mașinuțe mici de 5-10 lei, până la mașini ultra complexe cu telecomandă, unele în care te poți chiar urca; tot magazinul se întinde pe o suprafață mai mare decât “complexul” alimentar la care mergeam eu în copilărie la Dej. Când am intrat, m-am surprins întrebându-mă “oare ce mă fac, dacă-mi cere mașina de 1000 de lei”. Nu-i impusesem un buget, nici nu-l încurajasem neapărat să-și iar orice, dar îi lăsasem destul de multa libertate; aveam o oarecare neliniște. A început căutarea mașinuței... Copilul meu, a trecut pe lângă multiplele rafturi, a analizat, s-a uitat la unele mai mari și la unele mai mici… i-am dat tot timpul din lume (alt aspect important – copiii mici au nevoie de mai mult timp de gândire, bine... și noi cei mari, uneori, zâmbet). După un proces îndelung de deliberare, a ales o mașinuță mică, roșie care a costat 10 lei. N-am îndrăznit să-l întreb de ce a făcut acea alegere, ci doar m-am bucurat că am scăpat ieftin.

Cu aceste mici povestioare, mi-am dorit să aduc în atenția ta, dragă părinte, educația financiară în relația cu copilul tău, asta dacă n-o faci deja. Pe cei mici îi ajută să înțeleagă ce sunt banii, la ce folosesc, cum se câștigă, cum se cheltuie. Ca și noi, cel mai bine învață atunci când avem încredere în ei și îi expunem la contexte practice și sigure, potrivite vârstei lor.

Oferă-i libertatea de a decide în mod independent cum dispune de banii proprii de „pușculiță”, alocație, etc.. Ai mei copii continuă să mă surprindă cu alegerile lor: fata mea cea mare strânge banii de alocație pentru cărți și pentru haine, iar mijlocia pentru un telefon.

Cum zice „The Motans” – „Setea de lumină îmi agită pulsul/ Caut întrebările corecte, nu răspunsul” îmi place să închei cu o întrebare: Care e pasul pe care vrei sa-l faci azi pentru copilul tău vizavi de bani și educație financiară?

Totodată, așa cum promisesem anterior, las câteva resurse pe care eu le-am considerat utile pe subiect:

Produse pentru copii – Adrian Asoltanie

APPE

Educatia financiara a copilului tau | Scoala de bani | BCR

Nou joc isteț de educație financiară. (ing.ro)

„La ora închiderii”

Inspirat de cursurile de comunicare ale lui Andrei Dunuta am învățat că e bine ca un mesaj să fie calibrat, în funcție de nevoie, cu un prieten (care te va încuraja), cu cineva de specialitate (care te va verifica pe conținut) și cu cineva cat mai apropiat de populația ținta a mesajului (pentru a te valida că ce te-ai gândit să transmiți se înțelege). Astfel că am folosit această metodă pe toate articolele publicate aici.

Prin urmare simt nevoia să mulțumesc celor care m-au încurajat în demers și care au alocat timp (cea mai prețioasă resursă din zilele noastre) și energie în a mă ajuta să fac articolele cât mai utile și cât mai inteligibile.

În ordine aleatorie le mulțumesc: Ralucăi, Gabrielei, Danielei, Danei, Alinei, Dianei, Roxanei, Andrei, lui Mihai, Laurențiu, George, Ionuț și lui Iulian.

E și un motiv anume pentru care am decis să transmit aceste mulțumiri acum. Motivul este că pe acest articol în particular, dincolo de feedbackul pe conținut, Diana – mămică a trei copii și ea, mi-a transmis un ecou pe care l-am considerat util și pe care cu permisiunea ei, am decis să-l redau ca atare:

Ce mai funcționează foarte bine la noi, ca educație financiară pentru copii, sunt borcanele de economii după principiile lui Harv Eker.

Copiii își împart economiile în 4 borcane astfel: 10% contribuție/ donații, 50% educație, 20% joacă, 20% investiții. Cu banii de la investiții tocmai ce le-am cumpărat fiecăruia câte un NFT la EduKiwi School, tranzacție care în câteva săptămâni le-a adus un profit de 200%, căci NFT-ul l-am achiziționat cu 300€ si acum valorează 1000€. Așa învață că există metode prin care pot pune banii la treabă și aceștia pot “munci” pentru ei, în timp ce ei dorm.

După cum spunea Kiyosaki, educația financiară ar trebui studiată nu doar în școală, ci și la grădiniță, sau de când sunt capabili să înțeleagă noțiunile de resurse, schimb/ troc, ce presupune cererea, oferta și gestionarea resurselor. Monopoly, Catan și jocurile precum World of Empires mai pot ajuta la înțelegerea acestor concepte și dezvoltarea acestor abilități.

Linkedin autor: linkedin.com/claudiubud

Site autor: multiplealternative.com

Claudiu Bud este absolvent al Facultatii de Studii Economice in Limbi Straine, sectiunea "Gestiunea afacerii" - limba engleza, Bucuresti. Si-a inceput activitatea profesionala in 2003. De-atunci genereaza valoare in zona de relatii clienti si consultanta financiara. Pasionat de oameni si de comunicare, in ultimii ani, a acumulat o noua competenta - coach sistemic.

Cu toate acestea, sufletul "baietelului cu chibrituri", crescut de bunici in peisajul mirific al Dejului (orasel situat la confluenta dintre raurile Somesul Mare si Somesul Mic) a fost cucerit pentru totdeauna de mirajul cinematografiei. Suplimentar, muzica, dansul si natura ii hranesc fiinta launtrica.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com