Planul pentru Romania (II). Pilonii

Traim cele mai importante momente ale ultimelor decenii. Avem sansa sa facem parte dintr-o generatie privilegiata, pentru ca ceea ce facem acum va schimba soarta Romaniei - intr-o directie sau in alta. Suntem asadar chemati de timpuri si condamnati sa reusim.

Pe termen scurt, trebuie sa salvam vieti si standarde de viata. Vital, dar insuficient. Urmeaza ziua de maine, iar Romania trebuie sa plece din bloc-start in noua economie post-coronavirus.

Pentru asta are nevoie de un Plan.

In primul episod am pus temelia acestui Plan, care sta pe trei principii nenegociabile: democratie, deschidere, responsabilitate.

Dincolo de tentatiile de moment, Romania trebuie sa aleaga calea dreapta a democratiei liberale, cu stat de drept, presa libera, o societate civila puternica. Si trebuie sa ramana deschisa spre Europa, acolo unde ii este locul, si spre parteneriatul strategic cu SUA.

In plus de asta, Romania va razbi doar daca fiecare roman isi va asuma responsabilitatea individuala pentru un viitor colectiv mai bun. Aici, acasa.

Ce punem peste temelia asta? Ajungem si acolo, dar pana atunci o intrebare fundamentala, care isi cere un raspuns, inainte de toate.

Care (mai) este rolul statului in economie?

Eu unul am crezut intotdeauna ca cel mai destept stat este cel care se da la o parte din calea oamenilor care misca lucruri. Evident, in limitele legii. In 12 ani de SUA, cu 4 in Silicon Valley, m-am convins ca nu exista model mai bun.

Si, totusi, in lumea post-COVID-19, nu e loc pentru dezbateri ideologice. Cel putin nu pe termen scurt sau mediu.

Mana invizibila a lui Adam Smith a fost paralizata de o criza fara precedent, care a blocat peste noapte economia globala. Egoismul individual nu mai poate optimiza pentru bunastarea colectiva, cata vreme viata fiecaruia depinde de actiunile celor din jur. Mai mult, asistam cu totii la esecul sistemic al pietei (market failure), ceea ce impune interventia corectiva a statului.

Sunt nenumarate exemple de afaceri care erau profitabile si stabile, raspundeau tuturor cerintelor pietei si generau valoare adaugata. Azi sunt esuate. Nu din vina actionarilor, nu din vina managementului, ci ca urmare a lebedei negre numita coronavirus.

Mai mult, este vital sa aruncam o privire in jurul nostru, la piata unica europeana, din care facem parte, pentru a vedea ca interventionismul este singura solutie. In urma cu o luna, Comisia Europeana a activat in premiera general escape clause, prin care statele membre au primit unda verde sa depaseasca tinta de deficit de 3%, respectiv ponderea datoriei externe de 60% din PIB, fara riscul declansarii procedurii de deficit excesiv.

Rezultatul? Ungaria aloca 27,5 miliarde de euro in cel mai amplu pachet de salvare a economiei din istoria tarii, planificand recuperarea tuturor locurilor de munca pierdute in timpul pandemiei, de ordinul zecilor de mii. Si Polonia a aprobat, in Parlament, un pachet de sprijin economic de 46 miliarde de euro, cu scopul a sustine companiile, angajatii, dar si de a injecta fonduri in sistemul de sanatate.

Si Italia aloca, cel putin deocamdata, 25 de miliarde de euro, iar Suedia arunca in joc circa 27 de miliarde. Iar recordul in Europa vine de la Germania, care a anuntat ca aloca 750 de miliarde de euro pentru salvarea economiei.

E simplu: intr-o piata libera, daca Romania nu aloca la randul ei fonduri masive pentru redresarea economica, isi condamna companiile la disparitie. De ce? Pentru ca acestea vor fi necompetitive in raport cu alte firme care beneficiaza de ajutoare de stat, in orice forma ar veni acestea de la guvernele respective (imprumuturi subventionate, granturi etc.).

Statul poate si trebuie sa intervina, in acest caz. Dar nu oricum. Pe de-o parte, statul trebuie sa dea antreprenorilor undite, nu pesti. Si asta numai in anumite conditii, prin care sa se asigure ca unditele ajung la pescarii priceputi si cinstiti.

Daca o firma era pe butuci inainte de criza cauzata de coronavirus, banii statului nu o vor putea ajuta decat cel mult pe termen scurt.

Interventia statului in economie trebuie astfel sa respecte trei principii fundamentale: (1) sa se bazeze pe investitii cu potential mare de multiplicare (gen IMMInvest, cu imprumuturi garantate), nu pe bani gratis (gen StartUp Nation, cu firme vandute ulterior pe OLX);

(2) sa tinteasca afacerile care merita sa fie salvate si sprijinite, nu gaurile negre;

(3) sa fie limitate ca timp pe perioada necesara depasirii socului, fara a transforma statul in planificator sau micro-manager.

Masurile luate pana acum respecta, in linii mari, aceste principii. Ele acopera orizontul de timp imediat. La fel de mare grija trebuie sa avem si la planul pe termen mediu si lung.

Am stabilit asadar ca statul roman este condamnat sa intervina in economie, dar nu trebuie sa o faca oricum. De unde fondurile? Dintr-o combinatie de instrumente disponibile Romaniei de azi. Nu suntem inca in zona euro, ceea ce inseamna ca inca avem acces la o politica monetara proprie.

Putem fi prudenti si inteligenti. De altfel, Banca Nationala a anuntat deja mai multe masuri menite sa relaxeze politica monetara si sa introduca lichiditate in economie. In linie cu celelalte banci din regiune, Banca Nationala a redus in luna martie rata dobanzii de referinta de la 2,5 la 2%. Ratele dobanzilor de pe piata monetara (inclusiv fixingul ROBOR) au scazut cu mai mult de 50 de puncte de baza dupa aceasta decizie.

Putem totodata sa crestem ponderea datoriei publice in PIB, de la 35% pana spre 50% din PIB. Polonia este la 46%, Ungaria este la 66%, Slovacia este la 48% - doar cateva exemple din regiune, fara a face o comparatie cu vestul sau sudul Europei, unde avem state membre la peste 100% din PIB.

Evident, noi inca ne imprumutam destul de scump (si trebuie sa avem grija si la evaluarea riscurilor de tara de catre agentiile de risc), deci trebuie sa avem grija sa nu ne intindem mai mult decat ne este plapuma.

Raportat la PIB-ul din 2019, o crestere de 15% a datoriei ar insemna aproape 35 de miliarde de euro disponibilizati, bani care pot fi pompati in investitii pentru a genera crestere economica. E timpul sa marim placinta, nu sa impartim aceeasi portie in tot mai multe bucati.

Sigur ca orice datorie inseamna, pana la un punct, sacrificarea binelui generatiilor urmatoare pentru binele generatiei actuale. Dar sunt situatii in care acest lucru se impune.

Astazi, peste jumatate de miliard de oameni din intreaga lume risca sa fie aruncati in saracie de acest virus si de tot ceea ce lasa in urma, arata o ampla analiza facuta de expertii World Economic Forum. A se vedea si experienta lumii cu marea criza economica (1929-1933), din care s-a iesit doar prin interventii publice masive.

Daca nu pompam acesti bani in economie acum pentru a salva si reconstrui, dezastrul va fi resimtit cu atat mai mult de cei care vin dupa noi.

Avem o casa de (re) construit. Avem si temelia. Dar care sa fie pilonii?

Despre reforme si restart vorbim de ani buni. La fel despre "proiecte de tara", o sintagma care nu mai impresioneaza pe nimeni, fiind abuzata in fel si chip. Uneori doar teoretic, doar ideologic, de multe ori fara un plan clar. Am bajbait trei decenii prin ceata unei tranzitii care s-a dovedit a fi mult mai lunga decat era nevoie. E timpul sa ne clarificam orizonturile si sa actionam cu precizie, fara balbe si fara ocolisuri. Voi trasa in cele ce urmeaza principalii piloni de sustinere ai acestei constructii, asa cum ii vad eu, iar in episoadele urmatoare voi detalia fiecare tema in parte.

1. Romania inovatoare

Primul si cel mai important pilon este inovarea. In tot si in toate, Romania trebuie sa adopte o atitudine bazata pe identificarea solutiilor noi, creative si transformative, cu impact de 10x. Pana la urma, istoria ne-a invatat sa fim inventivi si sa ne descurcam cu resurse putine. E timpul sa punem in miscare aceste energii.

Mai intai, pentru ca inovarea este esentiala pentru dezvoltare. Cresterea economica se bazeaza pe cresterea populatiei si cresterea productivitatii individuale. Sub aspect demografic, Romania a pierdut lupta, cel putin pe termen mediu (ca urmare a migratiei si a numarului tot mai mic de nou-nascuti), dar poate puncta decisiv la capitolul productivitate. Cum? Prin inovare.

Modelul lui Paul Romer, pentru care a fost distins cu premiul Nobel, arata ca investitiile in capital uman, inovatie si stiinta sunt factorii cheie care asigura cresterea economica pe termen mediu si lung. Astfel, nicio cheltuiala nu este prea mare cand vorbim de educatia copiilor nostri, de programe de formare continua, de invatamant dual, de centre de inovare de ultima generatie.

Aici trebuie sa ne uitam la Statele Unite si la Israel - ambele genereaza inovatii care schimba nu doar societatile respective, ci lumea intreaga. Un posibil punct de plecare este sistemul de securitate nationala, care poate fi gazda unor centre de inovare de top. De pilda, in ultimii 50 de ani, sub umbrela Pentagonului a functionat Defense Advanced Research Projects Agency (DARPA). Cel mai consistent istoric de inventii majore din istoria omenirii, fara indoiala. Aveti 10 exemple aici, printre care: internetul, hartile digitale, asistentii virtuali, cloud-urile, tehnologia GPS etc.

Cum ar arata Agentia Romana de Proiecte Avansate de Cercetare (ARPAC)? Cu un buget de cateva sute de milioane de euro pe an, reunind cele mai luminate minti pe cateva prioritati cheie (inteligenta artificiala, biotehnologie, realitate virtuala etc.)? Putem construi pe o traditie, putem scrie istorie si putem aduce o reala valoare adaugata economiei romanesti si chiar mondiale. Avem resursa umana? Fara indoiala. Sunt romani de geniu in toate marile universitati si laboratoare de cercetare ale lumii, iar o parte dintre ei sunt chiar aici, in Romania.

Tot in materie de minti luminate, avem o resursa extraordinara in IT, pe care nu o folosim la potentialul maxim. Nu exista acel sistem de suport pentru start-up-uri, incepand cu formarea unei mentalitati de tipul "este OK sa esuezi, conteaza sa te ridici si sa o iei de la capat" si terminand cu accesarea finantarii.

O idee curajoasa, pe modelul din Singapore, ar fi un sistem public-privat de fund matching cu o serie de venture capital funds, cu reputatie impecabila la nivel global. Fondurile ar alege start-up-urile in care investesc, iar statul ar contribui cu 1 euro pentru fiecare euro alocat de respectivele fonduri. Selectia companiilor care ar primi finantare ar apartine partenerilor privati internationali, fiind astfel dincolo de orice posibile influente. Ar putea fi cooptati in acest mecanism romani cu experienta in Silicon Valley (si nu numai), dar si reprezentanti ai marilor succese romanesti (unicornul UiPath, de ex.).

Nu in ultimul rand, atitudinea axata pe inovare trebuie sa se manifeste si in sectorul public, mai ales prin apropierea de cetatean si digitalizare. Deja avem cateva modele in tara. La Oradea, acum ani de zile, prefectul si apoi primarul Ilie Bolojan a spart peretii dintre contribuabili si functionari, aducand intr-un singur spatiu modern toate serviciile publice. La nivel central, in ultimele luni Guvernul Romaniei a accelerat la maxim procesele de digitalizare: avem ghiseul.ro extins pentru persoanele juridice si pentru plata majoritatii taxelor si impozitelor, dar si site-ul aici.gov.ro, care raspunde la toate nelamuririle cetatenilor privind masurile adoptate de guvern in contextul actual si permite depunerea de documente online.

Nevoile sunt mari, iar lista de asteptare e lunga. Dar o mentalitate axata pe inovare, pe ruperi de ritm, este vitala pentru a duce Romania inainte. Nu vom putea face totul peste noapte, dar trebuie sa incepem.

2. Romania verde

Romania verde raspunde la o asteptare imensa din partea romanilor (tema protejarii padurilor noastre) si este perfect aliniata parcursului european, dar si nevoilor actuale globale, in contextul crizei ecologice si climatice persistente. Pactul ecologic european (European Green Deal) este cheia de bolta a viitoarei dezvoltari a Uniunii si implica actiuni majore pentru trecerea la o economie circulara, reducerea poluarii si promovarea biodiversitatii.

In contextul crizei generate de pandemia de coronavirus, 18 state membre s-au pronuntat deja pentru pastrarea Green Deal in centrul planului de relansare economica europeana. Acum cateva zile, Romania s-a alaturat inspirat acestei initiative, facand nota discordanta fata de alte state membre din Europa de Est, dar demonstrand curaj si viziune.

De altfel, lucrurile se leaga, iar angajamentul pentru o Romanie verde nu trebuie sa vina la pachet cu compromiterea sanselor de dezvoltare a tarii. Din contra. Prin inovare, Romania are suficiente resurse pentru a raspunde prezent la apelul european de atingere a neutralitatii climatice pana in 2050. Investitiile verzi pot insemna astfel locuri de munca si noi oportunitati de afaceri, iar Romania are toate atuurile pentru a muta prima in aceasta directie - ca first mover, vom fi un exemplu pentru altii, dar vom si putea sa exportam in Europa si in lume produsele si serviciile noastre verzi.

Un sector de maxim interes, in care Romania are deja o traditie si poate sa o ia serios in fata, este cel de automotive. Pe partea de productie, guvernul poate da producatorilor locali acel imbold necesar pentru a accelera la maxim trecerea la vehicule electrice, dar poate totodata sa depuna un efort special pentru a aduce aici cele mai avansate tehnologii de la nivel mondial. De ce nu o uzina Tesla in viitorul apropiat? Romania are cu ce sa-l convinga pe Elon. De altfel, fondatorul Tesla a premiat deja un roman extraordinar, Denis Tudor, care continua mostenirea lui Henri Coanda si dezvolta tehnologia hyperloop (deocamdata in Elvetia, dar nu exista niciun motiv pentru care nu ar putea face asta la el acasa). Pe partea de cerere, Romania poate extinde programe de tipul Rabla Plus, care vizeaza tocmai incurajarea achizitionarii de vehicule electrice.

Romania poate domina noua piata a vehiculelor verzi, care are nevoie de inovare pentru a reduce costurile si pentru a creste accesibilitatea unui transport ecologic pentru toti romanii...si nu numai. O privire aruncata aici, pe MIT Observatory of Economic Complexity, e suficienta pentru a confirma importanta vitala a sectorului automotive pentru economia romaneasca (pre si post-coronavirus).

3. Romania conectata

O tara nu se poate dezvolta decat daca isi conecteaza oamenii la oportunitati. Oamenii, capitalul si ideile lor trebuie sa circule cat mai rapid, fara piedici. Pentru argumentatia completa, va recomand o carte-monument, din pacate inca prea putin cunoscuta la noi (Das Book - aparuta anul trecut la Curtea Veche, scrisa sub pseudonimul Dan Silva). Sau, in context, trei rapoarte fundamentale ale Bancii Mondiale: World Development Report 2009, Orase competitive (la care am contribuit in 2013, alaturi de Marcel Heroiu, Dumitru Sandu si altii) si Orase magnet, ultimele doua cu accent pe Romania.

Avem asadar nevoie de investitii masive in infrastructura conectiva. Fondurile publice trebuie directionate in aceasta zona, mergand pana la ideea unui nou Plan Marshall - daca nu la nivel european, macar pentru spatiul romanesc. Dar nu oricum. Romania conectata are nevoie de doua elemente cheie: prioritizare si managementul investitiilor publice.

Mai intai, procesul de prioritizare este fundamental, pentru ca asigura eficienta cheltuirii banului public in contextul unor resurse (tot mai) limitate, mai ales post-COVID-19. Vorbim aici despre renuntarea la modelul de finantare "cu taraita" (drip funding), in care fondurile se impart in cat mai multe directii, sa fie toata lumea multumita. Dupa 30 de ani in aceasta paradigma, toata lumea este nemultumita si pe buna dreptate: Romania nu termina proiecte cap-coada, deci nu genereaza impact in dezvoltare, in schimb iroseste miliarde pe studii de fezabilitate, proiecte tehnice sau santiere lasate in paragina.

Prioritizarea proiectelor in Planul pentru Romania trebuie sa fie obiectiva, transparenta si transpartinica, asigurand astfel continuitatea de care proiectele majore de infrastructura au nevoie ca de aer. In context, e nevoie sa trecem si la bugetare multianuala pe bune, securizand de la an la an resursele necesare finalizarii investitiilor publice. Un posibil model de prioritizare, inca valabil astazi, il regasiti in raportul Romania in 3D, publicat de Fundatia CAESAR la final de 2015. Acesta tine cont si de Master Planul General de Transport al Romaniei.

La fel de important este procesul de management al investitiilor - principala cauza a lipsei proiectelor de infrastructura in Romania ultimilor 30 de ani nu este lipsa banilor, ci managementul foarte slab. Am explicat asta pe larg aici. Fiecare investitie publica are un ciclu bine definit, de la idee pana la proiectare, executie si operare si mentenanta. Din varii motive, in guvernarile anterioare acest ciclu a fost viciat: ba s-a accelerat proiectarea, intrand in santier cu un studiu de fezabilitate/proiect tehnic de foarte proasta calitate, ceea ce a dus apoi la blocaje in executie; ba s-au amanat la nesfarsit procedurile de achizitii publice; ba s-au finalizat achizitiile cu selectia unor antreprenori neseriosi (in general, pe baza blestematului de criteriu "pretul cel mai mic", fara a lua in considerare calitatea).

Partea buna este ca Romania poate deveni conectata in decursul unei generatii. Intarzierile repetate ale marilor proiecte pot fi si o binecuvantare deghizata in blestem, vorba americanilor. De ce? Pentru ca putem acum trece direct la cele mai noi tehnologii si materiale, cu economii de cost si cu impact de dezvoltare mai mare. Asta ca sa privim partea plina a paharului.

4. Romania sigura

Am vazut in ultimele luni ce inseamna un stat dependent de importuri. In sanatate, in alimentatie si in toate cele necesare unui trai decent pentru oameni. Tot ultimele luni ne-au aratat si ca nu este imposibil sa ne reinventam. Zeci, poate sute de companii romanesti au inceput sa produca masti, viziere, combinezoane, dezinfectant etc. Romania sigura este Romania prin noi insine, in Europa.

Atentie: nu militez nicio secunda pentru o Romanie inchisa in sine, izolationista si protectionista. Dar este limpede pentru toata lumea, mai ales dupa ultimele evolutii, ca avem nevoie de o economie puternica, autonoma la nevoie, o economie care protejeaza si sustine cateva sectoare strategice: sanatate, agricultura, energie, industrie. Prin noi insine in Europa inseamna sa ne jucam inteligent cartile pe piata unica, avand constiinta ca de competitivitatea companiilor noastre depinde bunastarea cetatenilor nostri.

In sanatate avem resursa umana - in tara si in diaspora, pe care o putem aduce inapoi. Ne mai trebuie investitiile masive in modernizarea infrastructurii. Spitalele regionale sunt un mare pas inainte pe acest drum, dar lista poate continua. De exemplu, spitalul de la Brasov, care se doreste a fi - si poate sa devina - un prim model de parteneriat public-privat (PPP) de succes in Romania. Putem deveni un pol magnetic pentru tratarea bolnavilor din intreaga regiune, asa cum Turcia a reusit deja de ani buni de zile.

In agricultura avem o traditie de secole. Si aici e nevoie de fonduri pentru infrastructura de irigatii, iar costurile nu sunt deloc mici. Dar schimbarile climatice si seceta din acest an ne avertizeaza ca putem ramane granarul Europei numai daca suntem dispusi sa facem aceste investitii. E valabil si pentru sectorul energetic, unde am ajuns dependenti de importuri, desi avem unele dintre cele mai consistente resurse dintre toate statele europene. Vine la pachet si dezvoltarea sectorului petrochimic, unde inregistram in continuare cele mai mari gauri, ca pondere din deficitul comercial al Romaniei (analiza completa in acest excelent articol de Marin Pana).

Procesul de decuplare de China a fost deja anuntat de SUA, iar Uniunea Europeana va urma exemplul, cel mai probabil. Romania are tot ceea ce ii trebuie pentru a (re) construi aici parte din lanturile de aprovizionare pentru Europa.

Mai nou, are si peste un milion de romani repatriati in ultimele luni. In buna masura, sunt oameni talentati si muncitori, care isi doresc sa ramana acasa, intr-o Romanie sigura. Planul pentru Romania nu poate reusi fara a valorifica aceasta resursa strategica, capacitand la maxim mentalitatea, ideile, capitalul si puterea de munca a romanilor care si-au castigat painea ani la randul - sau inca si-o castiga - departe de tara.

Se vorbeste mult la nivel european si global despre conceptul de resilience, mai ales dupa socul sistemic numit coronavirus. Termenul nu se traduce intocmai, dar sensul e undeva intre rezistenta, adaptabilitate, elasticitate. Trebuie sa fim pregatiti pentru orice situatie si trebuie sa sustinem un upgrade al economiei catre o productie cu valoare adaugata inalta. Trebuie sa incepem sa exportam faina, nu grau. Mobila, nu busteni. Paste de tomate, nu rosii. Ati inteles ideea.

Cert este ca Romania sigura nu este doar o alegere inteleapta, menita sa ne dea incredere in fortele proprii si sa ne protejeze in eventualitatea unor crize precum cea pe care o traversam astazi. Este si o alegere la indemana, care construieste pe baza a ceea ce deja avem ca resurse umane si materiale, ca traditie si reputatie, ca avantaje comparative probate in timp.

Va urma

In fata acestui drum care ni se deschide in mijlocul celei mai dure crize ale ultimelor decenii, sunt sigur ca vor fi destule voci care ne vor explica ce, cum si de ce nu se poate. Le raspund prin cuvintele lui Brancusi: "Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face". Intr-adevar, nimic din ceea ce am scris mai sus nu este imposibil. Majoritatea sunt lucruri de bun simt care se pot realiza cu un dram de bunavointa si de perseverenta. Si inca repede, in orizontul a 5-10 ani.

Asadar, avem acum temelia Planului pentru Romania si avem si pilonii de dezvoltare: Romania inovatoare, verde, conectata si sigura. Toate aceste dimensiuni sunt posibile si se sustin reciproc, in noua paradigma a economiei romanesti post-coronavirus. Va urma.

Sebastian Burduja este doctor in economie si antreprenor. Secretar de stat in Ministerul Finantelor Publice, Vicepresedinte PNL si Presedinte PNL Sector 1. A lucrat ca expert in dezvoltare la Banca Mondiala in Washington D.C. si a fost consultant al Dalberg, companie specializata in proiecte de tara.

Co-fondator si presedinte de onoare al Ligii Studentilor Romani din Strainatate si membru fondator al Fundatiei CAESAR. Autorul cartii "Intre speranta si deziluzie. Democratie si anticoruptie in Romania postcomunista" (Curtea Veche, 2016).

Doctor in economie (summa cum laude, ASE Bucuresti), dublu masterat Harvard Business School si Harvard Kennedy School of Government, licentiat cu onoruri si merite deosebite al universitatii Stanford.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

AMD a dezvăluit noua sa gamă de procesoare. Cu ce specificații tehnice vin

AMD a dezvăluit noua sa gamă de procesoare, AMD Ryzen PRO Seria 8000 pentru desktop-uri și Seria 8040 pentru laptopuri. Noile procesoare sunt proiectate pentru a îmbunătăți semnificativ...

Razer se pregătește să lanseze primul mousepad de gaming cu LED-uri

Compania Razer a anunțat lansarea noului mousepad de gaming Razer Firefly V2 Pro, promovat ca fiind primul din lume iluminat cu LED-uri, un accesoriu care transformă radical aspectul oricărui...