Marea incercare despre care nu vorbeste nimeni. Repornirea

Sa inchizi e cel mai usor. Am mai spus-o, noi avem exercitiul acesta de la fiecare viscol. Si pentru ca el exista, partea aceasta a functionat si in criza COVID. Tara a fost, in buna masura, inchisa.

Dar marea incercare nu aceasta este. Marea incercare este cea pe care o testeaza deja multe tari europene si despre care noi nici macar nu vorbim.

De fapt, ca sa fim foarte corecti, inchiderea a fost necesara pentru a compensa incapacitatea sistemului sanitar de a raspunde unui varf de cazuri grave. Ceea ce nu e specific numai Romaniei, desigur.

La fel de adevarat e ca, avand in vedere accesul traditional precar al ruralui mic la sistemul sanitar, este foarte probabil sa existe multe imbolnaviri sau chiar decese sub nivelul radarului si despre care sa nu stie nimeni.

Deci statul roman, la fel ca multe alte state, a preferat sa inchida economia pentru a compensa propria sa incapacitate, o incapacitate obiectiva, ca in Lombardia, sau una lamentabila, ca in Romania, unde spitalele-feude ale baronilor de toate culorile politice au devenit principalele focare de boala.

Fara aceasta inchidere, lipsa noastra de proceduri, echipamente, capacitate de testare, institutiile noastre mustind de clienti politici incompetenti mosteniti de la PSD si ALDE sau pusi de PNL, cu sistemul nostru sanitar, care a fost pentru toti doar o vaca de muls si o sursa de fraudare, puteau genera efecte apocaliptice.

Dar aceasta inchidere este extrem de scumpa.

1 milion de contracte de munca au fost suspendate. Alte 200 de mii au disparut cu totul. La asta se adauga cine stie cate mici afaceri de tip PFA maturate, cine stie cate IMM-uri fara sanse de redresare.

Fiecare zi de inchidere accentueaza aceasta evolutie, ceea ce pe multi incepe sa ii sperie mai mult decat virusul insusi. Si eu cred ca au dreptate.

Ajutorul pentru cei loviti de criza este esential, dar el nu poate functiona la infinit. Pentru ca un buget care nu incaseaza mare lucru nu are de unde plati multa vreme, oricat ar impinge deficitul. Deja ministrul Finantelor vorbeste de 6-8%, Gabriel Biris a calculat minimum 10%.

Iar deficitul nu e o cifra pusa pe hartie pur si simplu, deficit inseamna a consuma ce nu ai si trebuie sa platesti mai incolo cu dobanzile aferente.

Cele mai multe state au folosit inchiderea nu pentru a numara morti si a se vaieta, ci pentru a-si intari in pas alergator sistemele sanitare si pentru a gasi solutii pentru redeschiderea treptata a economiilor.

Fiecare incepe sa apese pedala pe zonele pe care le considera strategice. Austria a facut deja primul pas, urmeaza Germania.

Eu nu aud in Romania nicio discutie pe aceasta tema. De parca am astepta sa treaca o furtuna si dupa ce usuca iarba reluam jocul de unde l-am lasat. Nu-i asa! Furtuna aceea a distrus lucruri, terenul trebuie curatat, trebuie vazut ce mai e bun, ce are nevoie de reparatii.

Precedenta criza a pornit din inima economiei in care a evoluat conform defectelor din sistem. Criza aceasta a pornit din afara economiei care s-a trezit brusc scoasa din priza ca un computer in plina functionare. Daca il bagi inapoi in priza, nu iei totul de unde a fost intrerupt, pot aparea erori, unele fisiere se pierd.

Departe de mine sa spun ca stiu ce trebuie facut. Stiu sigur doar ca o discutie foarte serioasa ar trebui sa fi inceput deja ieri, ca masurile treptate de redeschidere nu mai pot intarzia mult si ca nimeni nu pare a fi interesat de asta.

Eu cred ca mai mult despre asta ar trebui sa discutam decat sa vanturam tot felul de scenarii de taieri care, nedefinite, mai mult panicheaza. De exemplu, cred ca in locul taierilor de bani ar fi mai utila pe termen lung o restructurare a sectorului de stat in functie de necesitatile aratate si de aceasta criza.

Nimic din ceea ce urmeaza nu ar trebui sa fie strict contabil: taiem atat de aici ca sa adaugam atat acolo ca sa iesim tanda pe manda pentru a supravietui. Este un moment care contine o oportunitate reala de regandire a economiei romanesti, de reformare a statului si castigatorii vor fi cei care il vor simti si valorifica.

Asadar, masurile de compensare, ajustare, repornire ar trebui sa fie un plan coerent, articulat pentru ca oamenii sa inteleaga ansamblul, nu sa traiasca doar cu sabia lui Damocles deasupra capului.

Si, daca Guvernul nu se va grabi in directia aceasta, tare ma tem ca oamenii vor forta dupa capul lor repornirea impinsi de foame si disperare.

Google a concediat 28 dintre angajații care au protestat împotriva contractului cu guvernul israelian

Protestele angajaților la sediile Google din California și New York au avut consecințe grave. Demersul care avea ca scop anularea unui contract al companiei cu autoritățile din Israel a dus la...

Ministerul Energiei a amanat decizia de continuare a proiectului nuclear american NuScale de la Doicesti

AGA companiei de stat Nuclearelectrica (SNN) nu a luat decizia de continuare a proiectului de construire, pe amplasamentul fostei termocentrale pe cărbune de la Doicești, a unei centrale nucleare...