Fiecare pe cont propriu - castigatorul ia totul

Iata ca vechea meteahna potrivit careia in momente de criza se salveaza cine poate e mai valabila ca oricand. Nici pe departe criza medicala, umanitara, sociala nu a atins apogeul, iar marile puteri scot hangerele pe masa.

Ingamfatul Trump a mutat primul, langurosul Macron s-a strecurat si el, cancelara Merkel da si ea cu pumnul in masa, iar filfizonul Johnson se exhiba si el.

Miroase a sange, cadavre sunt peste tot, iar valul de orori sta sa vina. Cu toate astea, conservarea, cumpatarea, ingrijorarea sunt aspecte care sunt lasate pe seama celor slabi.

Sefii lumii pluseaza tare: Trump arunca in lupta peste un trilion de dolari, Merkel tot pe acolo - 822 miliarde de euro, Macron incearca sa tina pasul cu peste 300 miliarde de euro, Johnson pluseaza 322 miliarde de lire, si tot asa.

Problema nu este cine moare si cine invinge, ci ca fiecare cauta sa creeze din criza un avantaj competitional. In acest timp, spitalele gem de durere, convoaiele de cadavre ocupa bulevarde intregi, iar guvernele emit legi cu iz martial.

Asa cum, in trecut, existau teorii intregi potrivit carora luptele din plan economic au generat razboaie in plan militar, iata ca, in era digitalizarii, robotizarii si inteligentei artificiale, razboaiele clasice nu mai sunt o provocare absoluta. Acum se mizeaza pe specularea unor oportunitati zonale, regionale sau chiar planetare, se cauta motive morbide si samanta ieftina de scandal, iar in fata valului de panica, cancelariile lumii dau cartea lacomiei pe fata.

Asadar, un sarman virus rebel, pornit din cavernele pasnicilor lilieci, intoarce lumea pe dos, la propriu, iar asta declanseaza un razboi economic fara precedent, dupa cum se arata. Nu se mai tine cont de acorduri internationale, de cooperari si intelegeri, tintele de deficit sunt total ignorate, colectarea taxelor si impozitelor este prorogata, constrangerile fiscale devin dintr-odata laxe.

Totul se joaca pe infuziile de lichiditati, injectiile de capital, credite fara dobanda si fara garantii, dobanzi cheie neutralizate si multe alte cadouri pe care marile puteri nu ezita sa le arunce in lupta.

In SUA se merge pana la a da mii de dolari in mana fiecarui individ, in Germania statul devine partener in board-urile marilor companii declarand astfel nationalizarea unei parti importante de capital, in Franta se merge pe regandirea arhitecturii schemelor de ajutor de stat, iar Marea Britanie preia cheltuielile operationale ale firmelor.

Pe acest fond, economiile se prabusesc, somajul explodeaza, deficitele se adancesc, iar PIB-urile gafaie ca la o boala de plamani. Asta e prima strigare, iar venerabilii jucatori mondiali la ruleta supravietuirii se pregatesc sa supraliciteze, in functie de strategia celorlalti.

Americanii au o vorba: nu te mai uiti cat costa apa, daca ai de stins un incendiu.

Se pare ca, in loc sa faca front comun in fata flagelului mondial, liderii lumii joaca la cacealma, aruncand totul pe cartea speculei. Cine va castiga, cine va pierde greu de anticipat, deoarece escaladarea delirului economic poate genera niste forte incontrolabile, pe care insisi protagonistii nu le puteau anticipa.

Ce ma doare pe mine este soarta Romaniei. Abia scapata dintr-un sfasietor teatru absurd al politicului de mahala, cu deficite ametitoare, impovarare financiara fara precedent, o moneda nationala din ce in ce mai firava si o populatie tot mai saraca, iata ca acum tara este izbita in fata de aceasta molima universala pe care incearca sa o controleze cu un sistem sanitar firav, resurse financiare epuizate si multa demagogie din partea politicienilor si ignoranta din partea populatiei.

Cu alte cuvinte, o Romanie total nepregatita, o natiune divizata, o populatie descurajata. Pai de unde sa plusam noi acum la masa bogatilor, cum sa tinem noi pasul cu miliardele aruncate in joc de marile puteri, ce productie sa stimulam si ce firme sa sprijinim daca bogatia tarii este data de consum?

Iata cum lectia de economie abandonata dupa 2016 a pus tara intr-o situatie de risc fara precedent. Unde sunt economistii aia care marsau pe naucitorul wage led growth in loc sa consolideze stabilitatea macroeconomica menita sa te puna la adapost in vremuri de restriste?

Apropos, din intamplare, fiind si eu cadru didactic in domeniul economic, chiar stiu unde s-au ascuns acei economisti, dar mi-e rusine de rusinea lor ca si-au vandut stiinta pentru un pumn de arginti manjiti cu balele zoioase ale crapilor prinsi la Belina si de sangele porcilor taiati in vie.

Ca sa inteleaga toata lumea, nu vorbim de oameni prosti, dar asemenea bufonilor de la curte sunt platiti de regi decadenti ca sa le puna poruncile pe portativ, adica sa gireze uneltirile impotriva propriului neam cu doctrine economice scoase din context, scoli de gandire pervertite sau strategii pompoase care ascund putregai si viermi.

Practic, vedem cum criza generata de un inamic invizibil rupe lumea in doua: detinatorii avutiei mondiale isi vor privatiza bogatiile, iar cei prinsi pe picior gresit vor socializa pierderile, asta ca sa-l parafrazez pe marele economist Siglitz, pe care multi dintre palavragii momentului ar fi trebuit sa-l citeasca.

Intr-o lume in care sabiile Chinei si Statelor Unite se chinuiau sa-si faca loc in aceeasi teaca, o Uniune Europeana in care state membre repetente se bateau pe aceleasi locuri cu premiantii, vine un gandecel microscopic si decide cine pierde si cine castiga.

E greu de intreprins ceva salvator acum, mai ales in situatia Romaniei, mai ales cand jocurile sunt facute, terenul delimitat, iar arbitru este banul, adica exact acea resursa pe care tara noastra nu o are acum.

E o lectie pentru romani ca minciunile electorale se platesc scump, e o lectie pentru umanitate ca o criza, de orice fel, reasaza lucrurile pa tabla de valori. O lectie trista pe care in loc sa o invatam, sa o gestionam si sa o amelioram, o aruncam mai tare in sfera hazardului, a adancirii inegalitatilor si a impartirii in saraci si bogati.

E o lectie pentru partidele politice care trebuie sa se curete de semidocti slugarnici, sa se abtina de a mai conduce discretionar atunci cand preiau puterea, sa pastreze total separate aparatul de partid de aparatul administrativ.

Sa lasam activistii zelosi, lipitorii de afise si lingusitorii sefilor de partid sa promoveze la ei acolo in politica lor si sa redam tara unei administratii profesioniste, unor oameni de cultura autentici, unor lideri recunoscuti in diverse domenii.

Un partid politic de succes este acela care pune in functiune motorul economic dupa legile pietei, nu dupa socotelile propriilor interese; care cultiva meritocratia in societate, nu puterea carnetului de partid si care da posibilitatea cetatenilor sa se regaseasca pe scara de valori nationala, nu sa formeze o masa de manevra electorala la cheremul emanatilor vremii.

Asta e un pont pentru apropiatele alegeri: jucati cartea sinceritatii, a intelegerii, profesionalismului si empatiei, iar stampila se va duce in chenarul dorit!

Octavian Serban este doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania - KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Polestar Phone, primul smartphone dedicat posesorilor de mașini electrice? Ce știe să facă

Polestar, producătorul suedez de mașini electrice, a intrat pe piața dispozitivelor mobile lansând Polestar Phone, un smartphone conceput special pentru posesorii de mașini electrice....

Meta oferă acces la sistemul de operare Horizon OS

Meta a anunțat recent că va oferi acces la sistemul de operare Horizon OS, utilizat pe căștile de realitate virtuală Meta Quest, pentru producătorii terți de hardware, precum ASUS și...