Daca tot traim pe datorie si din imprumuturi grele si scumpe, macar sa ne cumparam produsele made in Romania. Abia asta ar insemna o crestere sustenabila a consumului.
In Romania, nu productia agricola in sine e problema, ci lanturile de desfacere care o aduc pe rafturile supermarketurilor.
Daca aceasta problema ar fi rezolvata, nu numai ca nu am mai avea deficitul comercial spectaculos de la alimente si bauturi, ci am putea deveni exportatori neti. Am salva, astfel, 1,5 miliarde de euro deficit comercial, intr-o faza de dezvoltare in care euro nu ne prisosesc.
Asta e momentul - cel in care criza COVID-19 a bulversat pe toata lumea si in care o tara organizata poate reseta o industrie, un domeniu: intr-o criza, problemele sacaitoare se pot vedea mult mai bine decat in timpuri normale.
Cooperarea dintre cei trei mari actori ai agribusiness-ului romanesc poate confingura, in chiar acest moment, o solutie functionala:
- Producatorii - care trebuie invatati sa se asocieze pentru a garanta retailerilor cantitatea si calitatea necesare;
- Retailerul - care trebuie sa incurajeze furnizorul local, fie si doar pentru scurtimea lantului de aprovizionare;
- Statul - care trebuie, in sfarsit, sa aiba programe tintite pentru crearea infrastructurii de depozitare si desfacere si sa stimuleze aceasta industrie.
Cand aude de agribusiness, consumatorul roman intoarce capul. Spre celalalt raft al supermarketului. Dar miza e mare si din perspectiva consumatorului: Daca tot traim pe datorie si din imprumuturi grele si scumpe, macar sa ne cumparam produsele made in Romania. Abia asta ar insemna o crestere sustenabila a consumului.
Citeste mai multe despre "Cum (re) invatam Romania sa se hraneasca" pe Curs de Guvernare