Carbunele si otelul ne-au unit. Acum aluminiul si otelul risca declansarea unui razboi comercial global

Anuntul recent al administratiei americane cu privire la cresterea tarifelor la otel si aluminiu, cu argumentul justificativ de protectie a securitatii nationale, reprezinta o amenintare reala a unui razboi daunator in comertul international.

Tot din argumente de securitate europeana, acum sapte decenii s-a creat Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului, fundamentul pentru piata interna unica, complet liberalizata, si pentru viitorul proiect al Uniunii Europene. Comertul international si-a definit in paralel propriile reguli de joc, guvernate de catre OMC - in jurul celor mai mari doua blocuri comerciale, european si american -, astazi greu incercate de decizia SUA.

Suntem in fata a doua scenarii, ambele complicate pentru Organizatia Mondiala a Comertului (OMC):

Pe de o parte, daca majorarea tarifelor pe baza argumentului invocat este contestata la OMC, decizia activarii Articolului al XXI-lea al GATT (General Agreement on Tariffs and Trade) privind "exceptiile de securitate" ar deschide supapa pentru ceilalti parteneri comerciali internationali.

Orice stat membru al OMC ar putea invoca argumente similare, de natura intereselor de securitate esentiale, pe baza precedentului creat de SUA.

Pe de alta parte, o decizie sanctionatorie a OMC impotriva SUA ar cauza nemultumiri puternice la Washington si risca chiar sa se ajunga la retragerea SUA din OMC.

Transeele sapate in sistemul de comert international din ce in ce mai protectionist ar putea avea consecinte extrem de daunatoare pentru economia globala. Din acest motiv, cresterea tarifelor a fost descrisa de unii comentatori ca fiind o "optiune nucleara".

In pofida deciziilor G20 de liberalizare a economiei globale din ultimele decenii, sentimentele si atitudinile protectioniste escaladeaza. Aceasta tendinta de auto-aparare este, cu siguranta, detestata de sustinatorii cooperarii economice internationale si de sistemul de comert liber bazat pe reguli pe care il reprezinta OMC.

Dar este asta o amenintare existentiala pentru OMC? Se intreaba Stuart Harbinson, Senior Fellow la ECIPE - Centrul European de Economie Politica Internationala.

"Fara a subestima potentialele consecinte economice grave ale escaladarii spiralei protectioniste, este important de recunoscut ce este si ce nu este OMC. In primul rand, ce nu este si nici nu a fost vreodata - nu este o curte internationala. Sistemul de reglementare este adesea descris ca "liant", dar a fost proiectat cu niste limitari clare.

Judecatile sale nu sunt executorii. Sunt de preferat solutiile acceptate mutual, in concordanta cu dispozitiile OMC. Acolo unde negocierile esueaza in a rezolva o disputa, problemele pot fi argumentate prin constituirea unor paneluri si a organismelor apelate.

Daca o masura ofensatoare nu este eliminata, exista dispozitii de "compensare" sau de suspendare, cu un grad echivalent de "concesii" din partea partilor adverse afectate. Dar partea care pierde inca poate sa aleaga daca sa aduca masura de salvgardare in rand cu regulile OMC sau nu. Ar putea alege, asa cum UE a procedat in cel putin un caz important, sa mentina masura si sa plateasca un pret pentru asta.

In al doilea rand, se deduce din cele de mai sus ca sistemul de rezolvare a disputelor din OMC este in mod esential un mecanism de incurajare a conformarii cu normele Acordurilor OMC. Opreste incalcarea suveranitatii nationale. Nu este un mecanism specific de expulzare a unui membru pentru incalcarea regulilor sale.

Ar putea fi penalizat de un alt stat membru afectat direct, dar este la latitudinea fiecarui stat membru sa decida care sunt minciunile din spatele intereselor nationale.

Pericolul in circumstantele actuale este ca OMC sa fie vazut ca victima propriului succes, de la infiintarea sa din 1995, in reglementarea multor dispute de comert. Dar asteptarile ar trebui sa fie mai realiste. Sunt limitari clare in ceea ce priveste abilitatea sa de a influenta luarea deciziilor la nivel national.

OMC nu este responsabila pentru cresterea protectionismului si mecanismele de a face fata disputelor comerciale sunt constranse de natura si de limitele acordurilor in care statele membre s-au implicat in mod voluntar.

Nu se poate spune nici ca OMC nu este, in prezent, in pericol. Oricum, nu ar trebui judecat dupa standarde pe care nu le-a proiectat niciodata. In fond, daca sunt probleme clare in situatia curenta, ar trebui facut un portret mai realist al capacitatilor si limitelor sale in viitor."

In timp ce OMC face pasi majori in normele de drept international, noi, europenii, si implicit Romania, ar trebui sa luam o pauza pentru reflectie. Romania e o economie foarte mica, raportata la economia mondiala, dar UE este foarte mare si poate cere spatiu suficient pentru negociere, mediere si consiliere.

Pornind, desigur, de la cateva realitati:

1. Economiile mari nu sunt pregatite sa accepte ca politicile economice nationale importante sa fie stabilite de o autoritate supranationala. Isi doresc sa aiba dreptul la propria vointa.

2. Economiile mari isi doresc sa se supuna regulilor internationale doar in masura in care o fac in prezent. O fac deja, pe de o parte, pentru ca tehnologia le obliga la integrare, indiferent daca le convine sau nu. Pe de alta parte, pentru ca vad ca un sistem supranational aduce valoare, chiar daca are si unele limite.

3. Conditia nescrisa este ca statele membre ale OMC, dar si organismele decizionale ale OMC ar trebui sa faca anumite compromisuri in modul in care sunt acceptate si generate aceste devieri de la normele comertului international liber sau reglementate prin impunerea limitelor legale ale acordurilor semnate. In practica, aceste compromisuri au fost aproape absente.

4. OMC a fost privit in mod exagerat ca un politist, judecator si jurat in comertul international. Problema e ca nu poate face progrese fara consensul si suportul colectiv al statelor membre. Ar trebui sa recunoastem realitatea, sa avem asteptari moderate si sa ne concentram pe ceea ce poate sa realizeze in mod concret. Poate ca nu e o perspectiva atat de reusita cum sperau unii initial, dar este una de substanta.

5. Ar fi un gest de auto-aparare nebunesc la cel mai inalt grad sa se permita dezintegrarea sistemului de comert multilateral. Luand in considerare toti factorii, sunt motive sa speram ca jucatorii mari, care sunt principalii gardieni ai sistemului, vor stopa caderea in abis. Doar asa, OMC va supravietui crizei actuale a nationalismului economic si ar putea fi intr-o forma mai buna pentru a face fata provocarilor viitoare.

Analiza scrisa de Anca Tamas, membru INACO, economist, expert in relatii economice internationale

INACO este o comunitate non-profit de manageri, consultanti, analisti, experti in domeniul economic, conectata la reteaua de specialisti in economia de stat si privata din Romania.

Avertisment al experților. Se va declanșa criza mondială, Armageddonul financiar: Cine o provoacă

Lumea este astăzi un loc mai periculos decât în orice etapă de după Războiul Rece, totuși piețele sunt o imagine a unei nepreocupări nesuficiente, care se limitează la automulțumire, cu...

Contradicțiile pieței de energie nucleară din România. Ministerul Energiei, într-un „du-te vino” față de reactoarele modulare mici de la Doicești

Ministerul Energiei a transmis recent că susține proiectul reactoarelor modulare mici în România, ca parte a strategiei de dezvoltare și consolidare energetică a țării. Pe 17 aprilie...