Aproape jumătate dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Dragoș Iliescu, BRIO: ”Este un dezastru pentru ei înșiși și pentru România”

Advertorial
Vineri, 27 Mai 2022, ora 13:12 20950 citiri
Dragos Iliescu

Raportul Național de Literație, lansat de BRIO, are concluzii ce vizează sistemul de învățământ românesc care ar trebui să pună pe gând decidenții, pentru că rezultatele sunt îngrijorătoare.

42% dintre copiii din România, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, se află la nivel minim de literație, adică analfabeți funcțional. Doar 11% se află în zona ”functional”. Cu alte cuvinte, doar 3 din 30 de copii înțeleg ce citesc și pot folosi informațiile respective.

Profesorul universitar Dragoș Iliescu, expert în psihometrie și fondator al platformei educaționale Brio, a oferit pentru Ziare.com mai multe detalii privind rezultatele acestui raport.

Ziare.com: De ce anii obligatorii de școlarizare, în cadrul acestui studiu clasele I-VIII mai exact, nu remediază problema la capitolul alfabetizare funcțională?

Dragoș Iliescu: Este greu sa dau un răspuns aici, pentru că ce am realizat noi este o cercetare constatativă. Cu alte cuvinte, constatăm o stare de fapt – și e nevoie de alte tipuri de cercetări pentru a discuta antecedente, ori a analiza eficiența unor intervenții. Deci pot doar emite ipoteze aici.

Însă ca parte a discuției ipotezelor, aș putea întoarce întrebarea pe dos și aș spune atunci ”dar de ce s-ar schimba lucrurile” – de ce alfabetizarea funcțională ar crește? Care din antecedentele ei ar putea să crească sub influența școlii? Sunt câteva variabile care sunt în mod special cunoscute ca fiind asociate puternic cu i-literația. De exemplu: literația familiei și părinților copilului, sau statutul socio-economic al familiei, sau valorile insuflate elevului cu privire la carte, la școală, la învățătură, sau numărul de cărți din casă, sau obiceiul elevului de a citi (câte ore citește pe săptămână). Puține sau poate nici una dintre acestea nu se modifică de fapt sub influența școlii.

În ultimă instanță, aș spune că probleme atât de serioase au cauze adânci și necesită programe speciale de asanare. Sunt caracteristici ale elevilor care într-un mod bizar cresc ”de la sine” (cum se zicea pe vremuri, ”noi creștem odată cu țara”): de exemplu, literația digitală crește odată cu vârsta ca efect al presiunilor tehnologice din societate, competențele emoționale cresc odată cu vârsta ca efect al maturizării. Alte caracteristici nu se dezvoltă, sau se dezvoltă mult mai greu, fără să fie adresate în mod țintit de intervenții remediale.

Ziare.com: Doar 11% dintre copii sunt eligibili pentru învățământul superior, din perspectiva literației, potrivit studiului. Totuși, care ar fi procentul real al elevilor care urmează studiile universitare în țara noastră și ulterior ajung pe piața muncii din România?

Dragoș Iliescu: Aș face o clarificare aici: evident că sunt mai mulți elevi eligibili pentru studii universitare. De fapt, toți absolvenții sunt eligibili – și vedem analfabetism deseori și în rândul studenților. Sigur, e mai mică șansa unor astfel de probleme la programele de studiu care organizează admiteri serioase dar în principiu iliterația nu oprește pe nimeni să meargă mai departe spre studii universitare.

Ce discutăm noi este numărul de elevi care au o șansă rezonabilă să termine facultatea, o facultate serioasă, cu cerințe înalte. Acest număr este relativ mic.

Dacă evaluăm pierderile din sistemul educațional de la admiterea în clasa 1-a și până la universitate, imaginea nu e deloc plăcută. Generația care este acum în facultate, să zicem cei care au fost admiși în toamna lui 2021, au început școala în 2009. Cohorta era undeva la 230.000 de elevi în clasa 1-a, iar abandonul până în clasa a 12-a a fost cam de jumătate din cohortă. La Bac s-au înscris din această cohortă generațională în 2021 undeva la 100-110.000 de elevi, iar vreo 80-90.000 au luat Bacalaureatul. Cifre sunt aproximative, din memorie, dar ele arată o realitate – parcursul educațional e ca o pâlnie care din păcate pierde pe parcurs posibile talente. Mare parte din această pierdere se datorează și analfabetismului funcțional – și fiecare copil pierdut pe parcurs e motiv de durere, pentru el și pentru noi ca națiune.

Ziare.com: Rezultatele sunt similare indiferent de regiunea țării. Există de regulă credința că elevii ce provin din zone mai defavorizate, care nu sunt atât de dezvoltate, au implicit și rezultate mai slabe. Ce explicație ați găsit pentru datele obținute?

Dragoș Iliescu: Aș începe răspunsul la această întrebare prin a spune cât mai clar că știm din multe alte studii că analfabetismul funcțional este puternic asociat cu statutul socio-economic. Copiii care provin din familii sărace sau din medii defavorizate sunt expuși unui risc mult mai mare de a manifesta analfabetism funcțional decât cei care provin din familii afluente. Datele noastre nu sunt o infirmare a acestui fenomen, nici pe departe: noi nu am avut la îndemână nici statului socio-economic și nici alte variabile din acea zonă pentru analize.

Bun, acestea fiind spuse: studiul nostru nu a relevat diferențe între zonele de dezvoltare ale României, sau nu a relevat diferențe cu semnificație statistică puternică. Cu siguranță, nu diferențe de amploarea așteptată de noi, pe baza ipotezei că regiunile mai sărace vor avea un nivel mai ridicat de analfabetism funcțional.

Pot să existe mai multe motive aici. De exemplu, nu știm dacă elevii testați vin din zona rurală sau din cea urbană, mai ales că testele au fost administrate în format online (digital), iar de regulă utilizarea tehnologiei și proveniența urbană uniformizează astfel de rezultate – cu alte cuvinte, copiii din mediul urban care utilizează tehnologie sunt relativ similari dacă vin din Iași sau din Constanța sau din Timișoara sau din Cluj sau din Brașov. Este posibil ca diferențe mai serioase să existe dacă am merge cu analiza la niveluri mai fine de granulație.

Ziare.com: Dacă ne raportăm în mod practic la consecințele negative ale analfabetismului funcțional, ce piedici vor avea acei copii care reprezintă procentul de 42%, ca viitori adulți? Ca de exemplu, vor avea capacitatea să înțeleagă un contract de muncă? Sau vor putea înțelege clauzele impuse de o bancă dacă vor dori un împrumut?

Dragoș Iliescu: Repercusiunile cele mai dure pe care analfabetismul funcțional le are sunt asupra performanței academice. Evident, dacă nu înțelegi tot ce citești, nu poți învăța, nu poți reacționa la cerințe și ajungi astfel să ai note scăzute, care reflectă competențe academice subdezvoltate. Dincolo de școală însă acești copii devin adulți și intră în piața muncii. Unde vor intra cu un nivel educațional scăzut și fără mari șanse de a și-l crește și unde vor avea probleme în interacțiunea profesională, de vreme ce le va fi dificil să înțeleagă de exemplu sarcinile atribuite de un șef sau cerințele unui client.

Dincolo de serviciu, acești adulți participă la viața în societate – dar nu vor înțelege cum să scrie o cerere către primărie, nu vor înțelege un contract bancar sau o asigurare medicală. Este poza celor dependenți, de care e nevoie ca statul să aibă grijă, căci nu vor putea avea grijă de ei înșiși, generând plus-valoare în jurul lor. Este un dezastru pentru ei înșiși și pentru România și este motivul pentru care analfabetismul funcțional generează sărăcie – pentru oameni și pentru națiuni!

Ziare.com: Dacă ar fi să numim două măsuri absolut necesare pentru scăderea acestui procent de 42% analfabetism funcțional, care ar fi acestea?

Dragoș Iliescu: Eu cred – dar asta e o opinie personală, căci eu nu am căderea de a face politici educaționale – cred că până când această problemă nu va fi confruntată frontal, direct, explicit, ea nu va fi rezolvată. Un program național de combatere a analfabetismului funcțional, inspirat posibil din practicile ONG-urilor care de ani buni lucrează în acest domeniu, ar putea să fie un bun început.

Cred de asemenea – pentru că mi-ați cerut două idei aici – că problema are cauze societale mai profunde. Fenomene de asemenea amploare nu sunt simple întâmplări: au nevoie de timp să se coacă și sunt până la urmă doar o expresie a ceva mai profund. Acel ceva mai profund nu cred că poate fi decontat doar de sistemul de educație, ci este probabil o tară generalizată a societății noastre legată de ce înseamnă cartea și școala și educația. Aș vedea de aceea o intervenție mai serioasă despre carte și citit, dincolo de școală.

Ziare.com: Dacă se pun în practică măsuri bune, care chiar pot avea un impact asupra sistemului de educație din România, în cât timp s-ar putea observa rezultate semnificative?

Dragoș Iliescu: Nu știu. Nimeni nu cred că poate da un răspuns aici. Dar cred că nu e realist să așteptăm rezolvări ale problemei într-un orizont de timp mai redus decât cel care a dus la problemă. Deci aș întreba: cât timp ne-a luat pentru a ajunge aici? Probabil cel puțin 15-20 de ani. Ei, probabil cam tot atâta ne va lua pentru a rezolva problema. Sigur, presupunând că începem acum.

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News