Cercetator roman din SUA, despre cenzura pe retelele de socializare: "Ce facem cand Trump isi foloseste libertatea de exprimare pentru a ataca insasi regimul politic liberal care i-o garanteaza?

Marius Ghincea, cercetator roman la Johns Hopkins School of Advanced International Studies din Statele Unite, arata intr-o analiza publicata pe pagina sa de Facebook ca problema inchiderii contului de Twitter a lui Donald Trump ridica atat vechea problema a limitelor libertatii de exprimare dar si contextul actual al "privatizarii" spatiului public de dezbatere pe aceste retele de socializare.

"In ceea ce priveste platformele de socializare si cenzurarea opiniilor care displac sau care aduc atingere sigurantei unor oameni, vorbim despre doua probleme distincte: (1) echilibrul dintre securitate si libertate (de opinie) si (2) privatizarea spatiului public (online).

(1) Echilibrul dintre securitate si libertate (de opinie)

Asigurarea unui echilibru intre securitatea colectiva/publica si libertatile individuale reprezinta o dilema care persista de secole, fiind un subiect constant de introspectie a marii majoritati a filosofilor liberali, fie ei clasici sau mai contemporani. Cum asiguram securitatea sistemelor noastre liberale, a comunitatilor noastre pluraliste, in acelasi timp cu garantarea libertatilor individuale, precum cel de libera exprimare?

Fiecare criza, fiecare soc, fiecare noua epoca istorica readuce in discutie echilibrul dintre aceste doua deziderate fundamentale ale liberalismului. Karl Popper vorbea despre "paradoxul tolerantei", afirmand ca daca societatile deschise sunt tolerante fara limite, abilitatea sa de a fi toleranta va fi, intr-un sfarsit, capturata si distrusa de catre intoleranti. Astfel, Popper descrie situatia paradoxala in care pentru a mentine toleranta sociala, societatile deschise trebuie sa fie intolerante cu intoleranta. Popper scria asta in contextul fascismului si nazismului european, care capturase societatile relativ tolerante din tari precum Germania si Italia interbelica.

Dar filosofii liberali clasici sau contemporani nu au putut ajunge niciodata la un compromis intre securitate si libertate, fiecare preferand mai mult dintr-una si mai putin din cealalta, in functie de contextul istoric, social si politic in care scriau. Fiecare generatie poarta, invariabil, aceeasi dezbatere despre proportia acceptabila de securitate vs. libertate.

Donald Trump are, evident, libertatea fundamentala de a-si exprima opiniile si pozitiile politice cu privire la orice subiect doreste. Dar este aceasta absoluta? Ce facem atunci cand Trump isi foloseste libertatea de exprimare pentru a ataca insasi regimul politic liberal care i-o garanteaza? Ce ar trebui sa faca societatea si statul atunci cand Trump, din inalta demnitate de sef de stat si de guvern, isi foloseste libertatea de expresie pentru a mobiliza gloate de oameni impotriva unei legislaturi democratic si legitim aleasa de catre cetateni? Are dreptul societatea de a-i cenzura libertatea de exprimare pentru a salva societatea deschisa, sistemul liberal de guvernare?

La aceste dileme, spatiul public romanesc produce, din cate observ, trei raspunsuri, iar asta este important nu doar pentru contextul american, dar si pentru cel romanesc.

1. Un prim grup, in special cei care il sustin pe Trump, sustin ca libertatea de expresie a acestuia este inalienabila. Asta inseamna ca societatea nu se poate proteja pe sine prin limitarea libertatii de expresie a celui care ameninta societatea. Este o pozitie trasanta si fundamentata in teorii politice liberale deja clasice, multe dintre ele de sorginte americana. John Rawls, spre exemplu, spunea in "O teorie a dreptatii" ca societatea trebuie sa-l tolereze pe intolerant pentru ca altfel societatea insasi ar fi intoleranta si, in consecinta, nedreapta. O pozitie similara gasim si la Stuart Mill, care afirma ca nu exista o justificare a restrangerii libertatii de exprimare pentru ca nu putem fi niciodata siguri de ce este adevarat sau neadevarat.

2. Un al doilea grup, mai eterogen ideologic, sustine ca libertatea de expresie a lui Trump este, de fapt, dependenta de respectarea principiilor directoare si a regulilor constitutionale ale societatii. Libertatile tale nu pot reprezenta o scuza justificativa pentru hartuirea societatii, iar societatea hartuita are dreptul de a-ti limita sau suprima libertatea pentru a se proteja. Si aceasta pare sa fie fundamentata in teorii liberale clasice, de sorginte europeana. J. .J. Rousseau afirma ca libertatea si autoritatea pot fi reconciliate prin obedienta fata de vointa generala a societatii.

3. Un al treilea grup pare sa afirme ca libertatea de expresie a lui Trump nu este inalienabila, dar ca orice restrangere a acesteia trebuie sa fie justificata, proportionala si limitata ca efecte asupra libertatii individuale. Cenzura, asadar, poate fi cateodata legitima pentru a proteja societatea, atata vreme cat este justificata, proportionala cu infractiunea si limitata. Evident, si aceasta isi gaseste fundamente in teoriile liberale clasice sau contemporane. John Rawls afirma ca libertatea de exprimare poate fi restransa pentru ratiuni de utilitate publica, atata vreme cat sunt justificate si acceptabila pentru *toti* cetatenii din societate.

In ceea ce ma priveste, tind sa fiu un popperian moderat. Cred ca tolerarea intolerantei poate duce la disparitia societatilor deschise, dar ca orice limitare a libertatilor celor intoleranti trebuie sa fie justitificata (adica sa nu fie arbitrara), proportionala si limitata in ceea ce priveste alte libertati civile ale acestora. Asadar, ma plasez mai degraba alaturi de ultimul grup.

Donald Trump are libertatea de exprimare, dar libertatea lui nu poate constitui o justificare pentru actiuni care pericliteaza societatea deschisa si institutiile democratice fundamentale, care reprezinta tocmai garantiile fundamentale ale acelei libertati.

(2) Privatizarea spatiului public

Libertatea de exprimare este garantata de societatile noastre doar in spatiile publice, in forumurile publice traditionale. Libertatea de exprimare nu este garantata in spatii private, care isi pot stabili propriile reguli de acces si exprimare. Fie ca vorbim de cluburi private, cu acces exclusivist, sau de ziare de larga circulatie, regula a fost si este ca acestea au libertatea (corporatista) de a defini ce tip de idei si opinii sunt exprimate in interiorul acestora.

Cu toate acestea, ce facem atunci cand spatiul public devine privat? Cand principalele forumuri de dezbatere publica in societate sunt detinute de actori privati care isi rezerva termeni si conditii de utilizare? Este problema Twitter, Facebook, etc.

Este societatea indreptatita sa limiteze dreptul de proprietate al proprietarilor acestor platforme pentru a garanta si ocroti dezbaterea publica care s-a mutat, cu voie sau de nevoie, pe terenul lor? Si daca da, care ar trebui sa fie limitarile de uz si control pe care societatea ar trebui sa le impuna? Ar trebui sa expropriem platformele de socializare, cu justa despagubire?

Este evident ca platformele de socializare au devenit spatii publice, dar ele nu sunt inca tratate ca atare, iar proprietarii acestora ajung sa exercite puteri rezervate statului. Facebook, Twitter capata puteri caracteristice suveranilor, iar asta stirbeste atat din puterea statului cat si din libertatile civile ale cetatenilor. Problema este ca pentru a proteja o libertate pare ca trebuie sa incalcam o alta. Cum rezolvam conflictul dintre doua libertati, care ar trebui sa fie superioara celeilalte?

Poate solutia optima ar putea fi un echilibru, inca unul, intre dreptul de proprietate si dreptul societatii de a reglementa si controla dezbaterea publica. Statele ar trebui sa reglementeze modul si nivelul de control al platformelor asupra dezbaterii din spatiile publice pe care acestea le gazduiesc. Cu toate acestea, reglementarile ar trebui sa nu aduca atingere acelor metode economice juste prin care aceste platforme castiga bani de pe urma proprietatii lor", a scris acesta pe Facebook.

Esec de proportii al Sectiei Speciale la Inalta Curte. Judecatoriii desfiinteaza ancheta demarata de Adina Florea impotriva procurorilor DNA din cazul Ponta-Blair

Kim a fost reales la al 8-lea congres dar sora sa a fost "epurata" din conducerea partidului

Cum vrea AUR să facă „Europe Great Again”. „Comisia Europeană urmăreşte să transforme uciderea de copii nenăscuţi într-un drept fundamental european”

Preşedintele AUR, George Simion, a propus, la Conferinţei Internaţionale „Make Europe Great Again” care a avut loc, sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, ca toate partidele...

George Simion intervine în scandalul „moldovenilor din Buzău”. „Premierul nostru a glumit. Nu este moldovean, probabil este Rrom”

Preşedintele AUR, George Simion, a declarat sâmbătă, 27 aprilie, la Palatul Parlamentului, la Conferinţa Internaţionale „Make Europe Great Again”, că zilele trecute, premierul Marcel...