Povestea unui muzician "evadat" din Romania comunista, ajuns jurnalist celebru la New York - Interviu

In anii '80, Grigore Culian era un muzician cunoscut in formatiile pop de succes System si Romanticii. Dupa 22 de ani petrecuti pe scena a cerut, chiar inainte de Revolutie, azil politic in Statele Unite.

Culian a lucrat ca ospatar sau sofer de taxi, iar in urma cu 17 ani a fondat saptamanalul in limba romana New York Magazin. Din postura de jurnalist, a realizat interviuri cu Hillary Clinton si cu alte personalitati mondiale, a castigat premii, iar de curand a fost lansata o carte despre istoria ziarului pe care l-a infiintat pentru romanii de peste Ocean.

Sub tilul "Distribuind, scriind si editand stiri de acasa", Wall Street Journal a dedicat un amplu material omului-orchestra, in care vorbeste despre NYM, ziarul pe care Grigore Culian il conduce si pe care il redacteaza, adesea integral, de unul singur.

Dupa un sfert de secol de cand a emigrat, inca le spune americanilor ca vine din cea mai frumoasa tara din lume. Grigore Culian marturiseste, insa, intr-un interviu acordat Ziare.com, ca nu are de gand sa se intoarca in Romania, pentru ca aici "lucrurile s-au degradat atat de mult, incat nu mai exista viitor pentru generatiile care urmeaza".

Cand ati decis sa plecati din Romania? A fost o fuga de ceva sau spre ceva?

Am plecat din Romania pe 19 februarie 1989, atunci s-a putut, dar decizia o luasem cu un an inainte, dupa ce Suzana Gadea, ministrul Culturii si Educatiei Socialiste la acea vreme, mi-a respins prelungirea contractului din Germania prin ARIA (Agentia Romana de Impresariat Artisti).

Am fugit de un sistem care exploata la sange artistii romani cu contracte in strainatate, nu spre ceva anume. Aveam o situatie materiala buna in Romania, dupa anii in care am muncit in Germania, iar in Statele Unite nu ma astepta nimic in afara de necunoscut.

Foto: Grigore Culian cu Pasarea Colibri, la New York

Cum v-ati adaptat? Ce va intrebau americanii despre tara noastra, ce le spuneati despre Romania?

Nu a fost prea usor sa ma adaptez, conducand un taxi sau lucrand ca ospatar, dupa 22 de ani petrecuti pe scena. Americanii nu stiu prea multe despre Romania, dar eu le spuneam mereu - si le spun si acum - ca vin din cea mai frumoasa tara din lume, care, din pacate, a fost (si este) condusa de relicvele comunismului, fie din vechea garda a numenklaturii comuniste, fie de esaloanele 2 si 3, noile ei "produse politice", ca sa nu le spun altfel.

Foto: Grigore Culian alaturi de Tony Bennett, o legenda a muzicii americane

In primii ani in SUA v-ati castigat existenta din muzica. Cum a fost viata de muzician in America? Si cum a aparut pasiunea pentru presa?

La inceput mi-am castigat existenta lucrand ca sofer sau ospatar, iar in weekend-uri cantam cu o trupa de jazz, asta ca sa nu pierd contactul cu muzica si sa mai fac un ban, mai ales ca, dupa un an, mi-am adus si familia. Apoi a aparut o oportunitate sa lucrez la cel mai vechi ziar romanesc, "Micro Magazin", unde patroana, regretata Catalina Luminita Ligi, m-a incurajat sa trec la jurnalism.

Foto: Grigore Culian, alaturi de celebrul tenismen Mats Willander

Vorbeam bine engleza, stapaneam limba romana si istoria, plus ca am urmat cursuri de jurnalism sau workshop-uri la cotidianul The New York Times. Mi-a placut ce se intampla acolo si am decis sa ma ocup serios de aceasta meserie. Patroana mea a murit timpuriu, la doar 46 de ani, ziarul la care lucram a disparut, iar eu am ramas fara slujba.

Fiica mea, Andreea Maria, m-a convins sa pornim pe un drum nou si sa facem ziarul nostru. La inceput am ezitat, dar entuziasmul ei m-a convins in final. Andreea era studenta in anul 2 la New York University si m-a ajutat enorm in primii ani, muncind la ziar cot la cot cu mine. Apoi si-a urmat drumul ei in viata, absolvind facultatea, obtinand un master in Afaceri Globale la aceeasi NYU, fiind acceptata intern la Departamentul de Stat al SUA, iar in prezent este manager la World Resources Institute din Washington, DC.

Cum s-a schimbat publicul New York Magazin din 1997 pana acum, cum v-a afectat avantul Internetului?

Intamplator sau nu, astazi, 4 aprilie 2014, cand raspund intrebarilor dvs., se implinesc 17 ani de cand am scos primul numar al ziarului!

Publicul nu s-a schimbat si motivul e simplu: romanilor din America sau de aiurea le place sa citeasca in limba lor, sa afle ce se intampla in tara de origine. De aceea, avantul Internetului nu a afectat serios presa scrisa de limba romana din afara granitelor. Problema e ca o publicatie romaneasca nefinantata de nimeni, cum este NYM, nu poate supravietui daca are angajati, asa ca sunt nevoit sa fac totul singur de atatia ani: redactare, tehno-redactare, corectura, contabilitate, distrubutie etc. Paralel, insa, am scos si o editie online, intretinuta de Cristian Tomescu.

Ati castigat premii de jurnalism, iar recent a fost lansata o carte despre istoria NYM. Cum a fost acest parcurs, care au fost cele mai mari provocari?

Premiile sunt mai putin importante, chiar daca detin doua distinctii consecutive, din tot atatea participari, la categoria "Cel mai bun editorial", acordate de Asociatia Jurnalistilor Romani din Nord America (NARPA), unde sunt membru fondator.

Din pacate, insa, organizatia a devenit partizana politic, motiv pentru care am demisionat acum 2 ani. Marea realizare este volumul lansat la ICR New York in vara anului trecut, singura istorie adnotata a unei publicatii romanesti din strainatate, lucrare de referinta, care deschide drumul spre realizarea unei istorii a presei din diaspora romaneasca.

Tin sa multumesc pe aceasta cale realizatorilor, sotii Liliana si Doru-George Burlacu, coordonatorului de proiect, prof. univ. dr. Aurel Sasu, editurii "Eikon" din Cluj-Napoca, doamnei Doina Uricariu, director ICRNY, si tuturor celor care au sprijinit acest proiect jurnalistic de aproape 1.000 de pagini.

As mai spune ca sunt singurul jurnalist roman care a intervievat-o pe doamna Hillary Rodham Clinton si ca prestigiosul cotidian american The Wall Street Journal a publicat o jumatate de pagina despre activitatea mea (poze atasate), sub semnatura jurnalistului Louie Lazar, prezent si la lansarea volumului. Iata, deci, ca provocarile au fost destule si, probabil, vor mai fi.

Cum se vede clasa politica romaneasca in comunitatea romaneasca de acolo?

La aceasta intrebare am raspuns mai devreme. Nu va pot spune, la modul general, cum este vazuta de aici clasa politica romaneasca, dar va pot spune parerea mea.

Foto: Grigore Culian si Traian Basescu, Washington 2005

Evenimentele din Decembrie 1989 au scos in fata o mana de profitori, majoritatea provenind din structurile odioasei Securitati ceausiste si din esaloanele 2 si 3 ale nomenklaturii comuniste, care au uzurpat puterea, au pus mana pe parghiile economice si au jefuit Romania, prin rotatie, in ultimii 24 de ani. Toate aceste nedreptati si abuzuri sunt semnalate/adnotate in volumul lansat in 2013.

Foto: Grigore Culian, intervievandu-l pe Ion Iliescu

Tatal dumneavoastra a fost detinut politic. Ce va mai aduceti aminte din acea perioada neagra?

E adevarat ca tatal meu a suferit mult sub comunisti si nu a lucrat nici macar o singura zi sub acest regim. Eu aveam doar 7 ani, iar sora mea 5, in 1959, cand l-au ridicat de acasa si l-au dus la inchisoare. I-au dat drumul dupa 3 ani. Cand a revenit acasa, a refuzat sa se angajeze undeva si ne-a crescut din bani castigati la cursele de cai sau la jocuri ilegale de noroc.

Nu mi-e rusine sa va spun asta, findca tata a fost un om vertical, educat, si ne-a crescut in spiritul dreptatii. A fost singurul care a stiut ca nu ma voi intoarce din America, iar la plecare mi-a spus ca nu ma va ierta toata viata daca nu imi salvez familia din iadul comunist. L-am ascultat si s-a stins in 1996, stiindu-ne la loc sigur.

Si, in final, ce ar trebui sa se schimbe in Romania ca sa reveniti in tara?

Foto: Grigore Culian si Sorana Carstea, la la USOpen

Ultima intrebare e cea mai grea. Am iubit, iubesc si voi iubi toata viata Romania, tara in care m-am nascut si unde am invatat sa merg, sa vorbesc, sa scriu sau sa citesc, dar nu ma voi intoarce niciodata sa traiesc acolo. Lucrurile s-au degradat atat de mult, incat nu mai exista viitor pentru generatiile care urmeaza.

Argumentele mele stau in fapte: milioane de romani au plecat in strainatate din lipsa unor perspective pentru viitorul copiilor lor; pe care i-au lasat in tara fara supraveghere si care vor ingrosa armata infractorilor, cand vor ajunge la maturitate; noua nomenklatura isi creste odraslele in acelasi spirit de satrap, sfidand un intreg popor adus la saracie si pregatindu-si urmasii pentru intrarea in politica.

Ce sa se mai schimbe in asemenea conditii, in afara de cateva nume? Romania are nevoie de o fundatie noua, solida, construita pe munca, talentul si energia tinerilor dotati si educati in tarile democratice. Cati dintre ei se regasesc in structurile Guvernului, Parlamentului sau Presedintiei? Vreti sa va reamintesc cum au ajuns o serie de nulitati sa ne reprezinte tara in Parlamentul European? Sau cum un presedinte ales cu 5,2 milioane de voturi nu a putut fi demis cu 7,4 milioane si romanii nu au fost in stare sa-si apere optiunea? Iata argumentele mele si inca nu am spus destul.

Foto: Grigore Culian si Nae Zamfir

Fenomene fără precedent în istoria alegerilor. Politolog: „Vom vedea niște scoruri foarte interesante"

Se anunță o prezență-record la alegerile europarlamentare, programate pentru 9 iunie 2024. Fenomenul a fost explicat de către politologul Andrei Țăranu, într-un interviu pentru Ziare.com....

Cine câștigă din separarea candidaților PSD-PNL la Capitală: ”Se vor faulta unul pe altul”. Scenarii noi pentru prezidențiale

Sociologul Alfred Bulai, șeful departamentului de Sociologie din cadrul SNSPA, a fost invitatul rubricii „Cu fața la alegători”. Acesta a vorbit despre cele mai importante subiecte de pe...