Lecțiile ultimului scandal provocat de Diana Șoșoacă. Ce au greșit jurnaliștii italieni și cât de amețite au fost autoritățile noastre

Scandalul internațional despre interviul ratat al unei echipe a unei televiziunii italiene cu un avocat din București are deja câteva lecții pentru cei implicați în el, dar și pentru publicul privitor.

Unele sunt lecții deja predate, dar ignorate de unii dintre protagoniști. Altele sunt lecții noi pentru toată lumea.

Cea mai serioasă lecție este cea care ar fi trebuit cunoscută deja, de toată lumea: România este țara improvizației neîntrerupte, atunci când și acolo unde ar trebui să domnească legea și să se aplice regula.

Ca urmare, eventualii protagoniști, inclusiv cei internaționali, dar și publicul național ar trebui să știe pe de rost că, în România, oricine cu un minim tupeu va exploata această caracteristică locală, în interes propriu, doar să i se ivească ocazia. Iar atunci când nu i se ivește ocazia, mai mult ca sigur că o va isca el însuși, din nimic.

Ceea ce ar fi trebuit să fie un punct în pregătirea unui interviu cu o persoană care e de notorietate că se hrănește din scandal, ca singura sursă de publicitate.

Principiul fiind unul universal (valabil și pentru italieni, deci): întâmplările defavorabile, produse de un mediu profesional, moral și social de improvizație, se previn prin recunoașterea acestei caracteristici și se descurajează prin apelul la lege, regulă și normă morală, în primul moment în care situația degenerează în scandal.

Dacă italienii nu au făcut așa, atunci poate că și-au dorit și ei scandalul. Deși, dacă ar fi să mă iau după cât de pierduți păreau ei în filmulețele despre situația iscată de avocata intervievată, parcă-parcă nu s-ar fi pregătit pentru așa ceva.

În mod normal, echipa italiană ar fi trebuit să facă o pregătire comună pentru orice eventualitate în care ar fi fost forțată să devină parte la un scandal.

Inclusiv reacția lor la chestia cu sechestrarea ar fi trebuit exersată anterior, având în vedere că intervievata era deja notorie că blochează uși și că întrerupe activități cu tupeu și cu gura mare de țață din mahala la spital, d-apoi la ea acasă, la bloc.

Nu mai insist asupra niciunei alte pete de nuanță a scandalului. Pentru că vreau să ajung la improvizația care domnește la serviciul numărului unic de urgență 112, precum și la Poliția Română.

Improvizație care a dus la folosirea Poliției ca instrument politic, pentru intimidarea, percheziționarea și abuzarea unor ziariști defavorabili unui senator aflat nu în exercițiul funcției sale publice, ci în exercițiul profesiei liberale de avocat. Care senator și-a declarat calitatea, atunci când a cerut imperativ să vină un echipaj de poliție la ea, în apartamentul de bloc, din București, ca singurul argument de ce ar trebui poliția să legitimeze niște persoane cu care avocatul convenise să se întâlnească acolo, după propriile sale afirmații.

Este evident că Poliția Română nu are un meniu de situații în care este solicitată abuziv și nici operatorii ei nu au exersat vreodată, în orele și zilele destinate pregătirii profesionale, cum se procedează în situații din acestea, în care un parlamentar solicită intervenția poliției, pentru a intimida și constrânge un ziarist, doar pentru că acel ziarist i-ar fi defavorabil parlamentarului.

Chiar tupeista inițiatoare de scandal a publicat o înregistrare a convorbirii sale cu operatorul 112 și apoi cu un operator al poliției, în care le cere să intervină împotriva unei echipe de reportaj italiene, sechestrată la ea în apartamentul de bloc, deoarece ea e senator și nu este satisfăcută de cum decurge interviul pe care acceptase anterior să îl acorde acelei echipe.

Înregistrare din care rezultă că operatorul 112 nu îi atrage atenția apelantei că folosește abuziv acest serviciu cu număr unic de urgență, nu pune nicio întrebare lămuritoare despre situația în curs de desfășurare (e vreo violență fizică? cealaltă parte ce zice? în cât timp se pot calma lucrurile?), apoi îi face apelantei legătura cu poliția, care zice „Am înțeles!” (după ce operatorul polițist se interesează timid despre câte persoane e vorba, ca să știe cât de mare să fie populația echipajului ce va fi trimis) și trece la executarea ordinului primit politic, de intimidare, percheziționare și reținere a membrilor echipei de ziariști italieni.

Astea, în condițiile în care atât legea pentru 112, cât și legea pentru funcționarea poliției (dar și legea privind ordinea publică) prevăd contravențiile de abuz în apelul la 112 și în chemarea nejustificată a poliției, iar operatorii și polițiștii ar fi trebuit să știe atât teoretic cât și practic ce au de făcut pentru prevenirea și sancționarea unor astfel de contravenții.

Faptul că nu au știut a dus la tensionarea scandalului, iar acesta a degenerat în infracțiuni (sechestrare, lovire, traume psihice, ultragiu, abuz de calități oficiale etc.), toate în sarcina românilor din apartamentul de bloc, unde italienii fuseseră invitați, cu scopul demantelat ulterior de a fi parte la internaționalizarea unui scandal cu care opinia publică aborigenă se obișnuise deja, din păcate, din prea multe repetări anterioare.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

Cristian Popescu Piedone, ironizat de un lider politic: ”Un fel de Șoșoacă cu barbă”

Liderul PMP, Eugen Tomac, susține că, după ce au anunțat listele comune, PSD și PNL au căzut cu zece procente în sondajele interne ale Alianței Dreapta Unită. Într-un interviu la RFI,...

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...