„Igienizarea Banatului", una dintre marile tragedii umane ale României comuniste. Cum a decurs acțiunea de deportare a zeci de mii de oameni

În 1951, regimul comunist din România punea în aplicare o acțiune uriașă de deportare din zona Banatului, una dintre marile tragedii umane ale țării. Au fost dislocate aproximativ 44.000 de persoane, dintr-un total de 60.000 de persoane strămutate în timpul primei perioade a comunismului românesc.

A fost prima acțiune întreprinsă în anii 1950 de regimul comunist din România, care a început prin relocarea forțată în Câmpia Bărăganului a populației dintr-o rază de aproximativ 25 km de granița cu Iugoslavia, din județele Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți, în urma conflictului izbucnit între Stalin și liderul comunist de la Belgrad, Iosip Broz Tito. Odată efectuat acest „transfer de amploare de dislocare”, acțiunea a continuat prin condamnarea la muncă silnică a cetățenilor socotiți de regim ca fiind „nesiguri” sau „dușmani”.

Primul val de deportați provenea din spațiul de 25 km de-a lungul frontierei iugoslave, care se întindea între satele Beba Veche (județul Timiș) și Gruia (județul Mehedinți), acoperind un număr de 203 localități. Au fost deportate și persoane de pe insula Ada Kaleh. În 1956 deportații din primul val au fost autorizați să se întoarcă pe meleagurile lor natale.

Potrivit Centrului de Consultanță Istorică, o ultimă şedinţă de organizare a „operaţiunei de evacuare a elementelor duşmănoase din zona de frontieră cu Jugoslavia”, în cadrul căreia au fost recapitulate măsurile ce se impuneau pentru desfăşurarea în bune condiţii a acestei semnificative campanii represive, a avut loc la 16 iunie 1951, în Timişoara, localitate în care fusese stabilit Statul Major al acestei operaţiuni. Amfitrionul ei a fost Alexandru Drăghici, coordonatorul terorii comuniste în cei mai brutali ani ai regimului comunist. Acesta era secondat de alți către Marin Jianu şi Mihail Burcă. Au mai participat şi ceilalţi membri ai Comisiei centrale de coordonare a dislocării.

Ostaș de pază „la fiecare familie vizată”

În cadrul întâlnirii, Alexandru Drăghici le-a dezvăluit ziua şi ora la care va debuta această amplă acţiune punitivă: Luni, 18 iunie, orele 2.30-3.00. Trupele de Securitate şi de Grăniceri urmau să deplaseze, la ora fixată, pentru debutul dislocării, spre „satele vizate”. Odată ajunse aici, o parte dintre ele trebuiau să se ocupe cu „blocarea satelor”, iar restul cu „dislocarea propriu zisă”. În localităţi, aveau să intre, împreună cu soldaţi din formaţiunile militare de mai sus, şi miliţieni.

FOTO IICCMER

Misiunea lor era „să arate cetăţenilor respectivi decizia Guvernului de a se muta în altă parte”. După informarea acestora, un ostaş rămânea de pază „la fiecare familie vizată”, astfel încât cel dislocat „să nu dea foc bunurilor sau să nu facă alte fapte care ar aduce pagube”.

Alexandru Drăghici a menţionat şi sarcinile Postului de Miliţie din satele „vizate” pentru dislocare: rechiziţionarea căruţelor şi a maşinilor, „acolo unde avem posibilitate”, pentru a fi folosite „la îndeplinirea acestei acţiuni”, precum şi interzicerea circulaţiei pe străzi „nu numai pentru acei care sunt vizaţi pentru dislocarea, ci şi pentru alţi”. Ministrul le-a cerut imperativ celor prezenţi la şedinţă că „Satul trebue blocat, [iar] toţi oamenii să stea în casă”, potrivit sursei citate.

El i-a mai atenţionat că, în eventualitatea în care se va opune rezistenţă, sarcina lor era următoarea: „să fie scoşi imediat afară din sat şi daţi la cei care se ocupă cu blocarea satului”. Iar „dacă se va face uz de armă din partea populaţiei vizate pentru evacuare, sau alte obiecte de rănire, se va răspunde cu foc (natural la picioare), evitându-se rănirea femeilor şi a copiilor”.

Curățarea etnică a germanilor, sârbilor și aromânilor

Ministrul le-a mai spus că „dacă într’un sat se va încerca ca un grup să dezarmeze anumiţi ostaşi, atunci imediat se va face regruparea unităţii pentru a înăbuşi pe loc încercarea de revoltă şi pentru acei, care vor încerca, e valabil cele spuse înainte, evitând lovirea femeilor şi a copiilor”.

FOTO IICCMER

Spre finalul intervenţiei sale, care a avut scopul de a le aminti participanţilor principalele lor sarcini, i-a atenţionat ca nu cumva să permită sătenilor să ajungă la biserică şi „să tragă clopotele bisericii ca mijloc de alarmare, la fel ca să nu se bată toba de la Sfat, care e un mijloc de alarmare şi miliţia din comună să aibă grijă să nu se întâmple aceasta”. Ocuparea bisericilor de către trupele aparatului represiv a reprezentat un punct prevăzut pe majoritatea unor astfel de planuri operative din prima jumătate a anilor ’50.

Planurile urmăreau, după cum s-a descoperit ulterior într-un document redactat în 1956 la Timișoara, „igienizarea Banatului" și viza, în primul rând, curățarea etnică a germanilor, sârbilor, aromânilor. În al doilea rând se urmărea îndepărtarea a mai multor categorii sociale considerate periculoase de comuniști.

Au fost vizați marii fermieri, marii proprietari de pământ, industriași, hangii sau deținători de restaurante, refugiați basarabeni (2.998 de familii, adică 8.477 de persoane) sau macedoneni, foști membri în forțele armate germane, cetățeni străini, rude ale refugiaților, simpatizanți ai lui Tito, persoane care colaboraseră în război cu inamicul, cadre militare, oficialități demise, rude ale contra-revoluționarilor și toți care i-au sprijinit, activiști politici și pentru drepturile cetățenești, foști oameni de afaceri cu legături în Occident, lideri ai grupării etnicilor germani.

Cum trec partidele peste mesajul anticorupție aruncând în cursa pentru locale candidați certați cu legea

Deși de-a lungul timpului au spus că se delimitează de acțiunile colegilor certați cu legea, iar unii chiar au strâns electorat în jurul „luptei anticorupție”, astăzi, partidele își...

Candidat comun PSD-PNL la alegerile prezidențiale? Băsescu: ”Spuneţi-mi care din partidele astea ar fi de acord să susţină candidatul celuilalt? Eu zic că niciunul”

Fostul preşedinte Traian Băsescu a afirmat duminică seara, 28 aprilie, că nu vede posibilitatea ca PSD şi PNL să aibă un candidat comun la alegerile prezidenţiale. „Nu. Spuneţi-mi...