Prevederile scandaloase ale unei legi făcute pe genunchi: Persoanele cu dizabilități pot fi date afară din propria lor casă

Guvernul a aprobat recent Proiectul de Lege privind unele măsuri de ocrotire pentru persoanele cu dizabilități intelectuale și psihosociale.

Totul a plecat de la Decizia Curții Constituționale din anul 2020 (Decizia CCR 601/2020), care a stabilit că vechea lege, care permitea punerea sub interdicție a persoanelor cu dizabilități, este neconstituțională.

De exemplu, în România, persoanele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale nu aveau dreptul să se căsătorească, să divorțeze, să fie părinți, să adopte copii și nu puteau accesa un credit bancar.

Și asta pentru că multe dintre aceste persoane au fost puse sub interdicție de către instanțe.

„Cea mai mare reformă în domeniul legislaţiei persoanelor cu dizabilităţi”

Prin acest nou act normativ se dorește crearea unui mecanism gradual de ocrotire, în funcție de gravitatea dizabilității. Ideea este de a nu mai pune sub interdicție totală, din start, persoanele cu astfel de probleme.

În fapt, este vorba despre „instituirea unui mecanism articulat de luarea a deciziei, un prim pas către o abordare nouă în legislația națională, conformă nevoilor resimțite la nivel social și în practica instanțelor și în armonie cu exigențele internaționale și constituționale în materie.”, spune guvernul.

Actul introduce și termeni precum ocrotirea prin consiliere judiciară și tutelă specială.

Consilierea judiciară este o măsură intermediară de sprijin care aduce atingere capacității legale pe anumite paliere și în mod individualizat, pe baza unei evaluări psiho-medico-sociale și este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani.

Tutela specială este o măsură de ocrotire prin intermediul căreia este reconfigurată (și redenumită) măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească, care în concepția noii reglementări va deveni tutelă specială și va putea fi dispusă doar ca o ultimă soluție. Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă și totală, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 10 ani.

Proiectul propune o serie de soluții noi și în materia raporturilor nepatrimoniale, care vizează, în principal, căsătoria, divorțul, autoritatea părintească și adopția.

Consilierul de stat Mădălina Turza explica într-o conferinţă de presă că acest proiect de lege "reprezintă cea mai mare reformă pe care România o face în domeniul legislaţiei persoanelor cu dizabilităţi".

ONG-urile, ignorate de guvern

Toate bune și frumoase, dar în comunicatele de presă sunt prezentate doar părțile frumoase.

Cu mult înainte de adoptarea acestui Proiect de Lege, 285 de organizații de părinți cu copii sau adulți cu dizabilități și ONG-uri din domeniul dizabilității grupate în opt federații, au solicitat primului ministru și ministrului Justiției organizarea unor sesiuni de informare pentru a răspunde tuturor îngrijorărilor și întrebărilor legitime ale acestora, în raport cu actualul proiect de lege.

Se cerea, prin aceasta, ca Ministerul Justiției să asculte punctele lor vedere și să formuleze o sumă de amendamente care să elimine situațiile care ar putea expune persoanele cu dizabilități intelectuale unor abuzuri potențiale și să clarifice toate aspectele neclare/interpretabile.

Nu i-a băgat nimeni în seamă, iar acum Proiectul a fost aprobat în ședința de Guvern din 10 decembrie, urmând să parcurgă procedura legislativă în Parlament.

Daniela Tontsch, președinte al Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), se întreabă cu regret „care sunt acele garanții suplimentare în raport cu vechile prevederi declarate neconstituționale pe care le introduce legea nou aprobată de Guvern? Sunt ele mai multe? Mai bune? Sau din cauza unor omisiuni, ambiguități, exagerări în tendința de modernizare a legislației pentru persoanele cu dizabilitate mentală, noua lege introduce mai multe vulnerabilități decât garanții comparativ cu prevederile din Codul Civil declarate neconstituționale?”.

Astfel, s-a remarcat că unele dintre prevederile noii legi pot afecta toate persoanele care, din cauza îmbătrânirii, se confruntă cu probleme de memorie, gândire, comportament și, din păcate, mulți dintre ei, cu afecțiuni psiho-sociale severe.

Este bizar cum s-au strecurat în noua lege toate aceste prevederi care denotă o neînțelegere totală a problemelor persoanelor cu dizabilități. (citește aici Proiectul de Lege)

Persoanele cu dizabilități obligate să meargă la notar

Astfel, se evidențiază câteva aspecte care te lasă cu gura căscată, iar CNDR cere, pe bună dreptate, lămuriri:

La Capitolul 1 al Legii – „Asistența pentru încheierea actelor juridice” (capitol nou introdus, inexistent în versiunea supusă dezbaterii publice) la art. 1 – alin (1) textul legii spune așa: „Majorul care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa, a-şi administra patrimoniul și, în general, pentru a-şi exercita drepturile și libertățile civile, poate solicita notarului public numirea unui asistent.”

Întrebarea este cum poate o persoană suferindă de dizabilitate mentală severă sau accentuată, fără discernamânt, fără autocontrol, fără orientare temporo-spațială, „care are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa”, să se deplaseze la un birou notarial. Cum va putea această persoană să se adreseze unui notar dacă nu conștientizează propria nevoie de asistență, nevoia de „administrare a patrimoniului propriu” și cu atât mai puțin pe aceea de „exercitare a drepturilor și libertăților sale civile”? Dacă respectiva persoană nu are discernământ, cum ar putea să conștientizeze posesia unui patrimoniu, nevoia de administrare a acestuia? Aprecierea lipsei de realism a acestei propuneri de prevedere (plecând de la prezumția de bune intenții care o motivează) ar fi făcută fără ezitare de către absolut oricare medic psihiatru sau psiholog.

Apoi, în conținutul aceluiași articol se statuează că „Asistentul este autorizat să acționeze ca intermediar între majorul care beneficiază de asistență și terțele persoane, fiind prezumat că acționează cu consimțământul majorului”.

Cum ar putea „prezumarea”, adică presupunerea că majorul fără discernământ și-a dat acordul în mod conștient, să constituie unul dintre elementele de garanție a respectării drepturilor fundamentale ale persoanei cu dizabilități, așa cum recomandă CCR în motivarea Deciziei nr. 601 /2020? Cum ar putea să existe „consimțământul„ „majorul (ui) care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa” altfel decât „prezumat”, prin urmare incert, mai ales în cazul persoanei cu dizabilitate intelectuală severă?

La alin (2) se spune că „Asistentul este autorizat să acționeze ca intermediar între majorul care beneficiază de asistență și terțele persoane, fiind prezumat că acționează cu consimțământul majorului.” Întrebarea care se impune este: „Deciziile luate inclusiv de către majorul fără discernământ”?

La art. 2 – (1) legiuitorul spune că „Asistentul trebuie să acționeze cu prudență, diligență, onestitate și loialitate în vederea realizării optime a intereselor majorului”. Cuvântul „trebuie” este încă un element de prevenire a abuzurilor asupra persoanei ocrotite? Ce nu aflăm din acest proiect de lege este tocmai ce riscă asistentul dacă nu „acționează cu prudență, diligență, onestitate și loialitate”.

Art. 3 – alin. (2) „Asistentul nu încheie în numele majorului acte juridice și nici nu încuviințează actele pe care acesta le încheie singur.” Nedumerirea pe care acesta o generează este dacă actele juridice „le încheie singur”, majorul fără discernământ, fără să înțeleagă ce face, de ce face, dar „sfătuit” de către asistent care „nu încheie și nu încuviințează”?

Cum să fie turnat asistentul

Art. 5 – alin (3) „Orice persoană poate face plângere la instanța de tutelă în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința majorul care beneficiază de asistență cu privire la actele sau faptele asistentului păgubitoare pentru major.”

Lămurirea necesară este: cum ar putea „majorul care, din cauza unei dizabilități intelectuale sau psihosociale, are nevoie de sprijin pentru a se îngriji de persoana sa” să „facă plângere la instanța de tutelă” tocmai împotriva asistentului de al cărui ajutor depinde? Cu sprijinul acestuia sau contând pe rude ori vecini? Dacă nu mai are pe nimeni, cine să-l ajute să facă plângere împotriva asistentului la instanța de tutelă?

Art. 6 - alin (1) paragraf b) „Asistența încetează prin oricare dintre următoarele moduri: (…) b) prin cererea formulată de majorul care beneficiază de măsură, adresată notarului public;”

Cum va putea persoana cu dizabilitate intelectuală severă să formuleze cererea și să se adreseze notarului ca să scape de asistentul rău-intenționat? Cum poate conștientiza, lipsită fiind de discernământ, că asistentul profită abuzând de încrederea ei? Cum ar putea să îndeplinească această salvatoare formalitate birocratică, a formulării și depunerii unei cereri la notar, chiar și dacă are „doar” un retard mental sever?

Și Capitolul II- „Modificarea și completarea Codului civil și a Codului de procedură civilă” necesitatea câtorva clarificări.

La art. 41, (alin. 1) privind capacitatea de exercițiu restrânsă se introduce ca noutate măsura punerii sub consiliere judiciară. Este de remarcat ca în niciun articol și în niciun paragraf din prezenta Lege nu se precizează cine realizează/exercită, unde și cum, consilierea judiciară a persoanelor cu capacitate de exercițiu restrânsă. Pentru comparație, în cazul măsurii tutelei speciale, există în textul prezentei legi reglementările necesare pentru exercitarea acestei măsuri de ocrotire.

Articolul 168, aliniatul (3) ridică cele mai multe semen de întrebare și îngrijorări: „ Instituirea tutelei speciale este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăților mintale ale persoanei ocrotite este permanentă și totală, instanța poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depășească 10 ani.”

Pe scurt, sunt necesare clarificări despre cum vor fi ocrotite persoanele cu dizabilitate mentală „permanentă și totală” după expirarea acelui maxim de 10 ani.

Tutorele poate să dispună cum vrea de casa ocrotitului

Conform art. 164, alin (4): „O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăților sale mintale este totală și este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor și libertăților ei.” După 10 ani cum va mai fi reprezentată și ocrotită „în mod continuu”? După cei 10 ani, măsura tutelei speciale se va ridica și, drept consecință, respectiva persoană fără discernământ va fi considerată ca având capacitate deplină de exercițiu. Unde mai este garanția că drepturile fundamentale ale persoanei fără discernământ vor fi respectate după expirarea perioadei de maximum 10 ani?

În ceea ce privește art. 174, aliniatele (3) și (4) permit ca „ocrotitul” să fie îngrijit într-un serviciu social sau o altă instituție, iar tutorele (deci și cel numit) poate „administra” locuința acestuia având dreptul să o închirieze, dar nu și obligația ca veniturile realizate astfel să le folosească pentru cel „ocrotit”. Aceste reglementări ar putea motiva interesul pentru ca îngrijirea „ocrotitului” să nu se facă la locuința acestuia, ci într-o instituție.

Acest Proiect de Lege nu doar că a fost făcut pe genunchi dar a și durat inexplicabil de mult timp. De la data emiterii de către CCR a Deciziei 601/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 164 din Codul Civil, Guvernul României ar fi trebuit să completeze respectivul vid legislativ în termen de 45 de zile. Guvernanților nu le-a păsat câtuși de puțin că, în toată această perioadă de un an de zile, un mare număr de persoane cu dizabilități mentale grave sunt lipsite de reprezentare legală și de unele drepturi.

Schimbare pe piața telefoanelor mobile. Parlamentul European obligă producătorii să le repare chiar și după ce a expirat garanția, la prețuri reduse

Parlamentul European a adoptat o lege prin care încurajează consumatorii să prelungească viața produselor uzate, în loc să le înlocuiască. Conform observatorulph.ro, noile norme îi...

Traian Băsescu, despre actuala clasă politică: ”Comparaţi-l pe Ciolacu, ca şi calibru, cu Năstase, pe nea Nicu, cu Stolojan sau Crin Antonescu”

Fostul preşedinte Traian Băsescu afirmă că liderii celor două mari partide din România, Marcel Ciolacu şi Nicolae Ciucă, nu se pot compara ”ca şi calibru” cu unii dintre predecesorii...