Judecătorii CEDO au respins ca inadmisibile plângerile formulate de Dan Voiculescu și de fiica lui, Camelia Voiculescu, formulate împotriva statului român ca urmare a confiscării extinse instituite de judecătoarea Camelia Bogdan în Dosarul ICA.
În cuprinsul deciziei, judecătorii notează că nici decizia de condamnare a lui Voiculescu nu a fost una politică, magistrații au fost imparțiali, iar mogulul a avut parte de un proces echitabil.
Dan Voiculescu a fost condamnat definitiv, pe data de 8 august 2014, la 10 ani de pușcărie (din care a executat doar 3) pentru privatizarea frauduloasă a Institutului pentru Cercetări Alimentare (ICA) în scopul de a prelua imobilele instituției. Pe lângă decizia de condamnare, instanța a dispus confiscarea a aproape 100 de milioane de euro de la Dan Voiculescu, asta deoarece mogulul „Antenelor” donase înainte de pronunțare mare parte din avere către fiicele sale, Camelia și Corina.
După condamnare, Dan Voiculescu și fiicele lui s-au plâns la CEDO, susținând că decizia instanței a fost una politică și că judecătorii au instituit ilegal măsura confiscării extinse asupra averii.
Decizia CEDO vine după ce Voiculescu a pierdut pe bandă rulantă procesele în România legate de confiscarea averii.
CEDO era ultima șansă a mogulului Dan Voiculescu de a mai recupera ceva din imobilele confiscate prin decizia de condamnare. Pe de altă parte, nici statul român (prin ANAF) n-a fructificat până la capăt averea luată de judecători de la Voiculescu.
Dan Voiculescu a invocat în fața CEDO încălcarea Articolului 6 (Dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție – pe motiv că Traian Băsescu a făcut declarații publice cu privire la procesul lui, iar magistrații l-ar fi ascultat), Articolului 18 (Restrângerea drepturilor), precum și a dispozițiilor care garantează dreptul la proprietate.
Judecătorii CEDO i-au respins, pe rând, toate argumentele invocate de Dan Voiculescu.
„În ceea ce privește declarația Președintelui României și afirmația că aceasta ar fi afectat prezumția de nevinovăție în cazul domnului Voiculescu, (…) nu există motive pentru a crede că imparțialitatea procesului a fost afectată. (…) Curtea a reiterat că simplul fapt că un politician a fost urmărit penal, chiar și în timpul unei campanii electorale, nu i-a încălcat acestuia dreptul de a candida. Cu privire la declarații ale oficialităților, acestea ar avea greutate doar dacă instanța de fond nu ar fi independentă, susținere cu privire la care nu există probe în acest caz. În ceea ce privește independența instanțelor naționale, Curtea a remarcat că procedura nu a fost arbitrară, domnului Voiculescu i s-a acordat oportunitatea de a-și prezenta argumentele în condiții de contradictorialitate și deciziile adoptate au fost temeinic motivate pe baza faptelor și a legii aplicabile. Nu există nicio dovadă că autoritățile ar fi influențat procesul, ceea ce a determinat Curtea să respingă plângerea ca vădit nefondată. Celelalte susțineri formulate de domnul Voiculescu nu îndeplineau cerințele de admisibilitate ale Curții și astfel au fost respinse”, au argumentat judecătorii CEDO.
Cu privire la cererea în care Camelia Voiculescu s-a îndreptat împotriva statului român la CEDO, judecătorii notează:
„Curtea a reţinut că reclamanţii au contestat decizia judecătorilor de la instanța națională care au dispus confiscările și a primit răspunsuri motivate. Nu era nicio aparență de lipsă de imparțialitate din partea judecătorilor aflați la prezidiu în cazul lor. Plângerea a fost respinsă ca vădit neîntemeiat. Curtea a fost convinsă că măsura confiscării extinse asupra proprietăților în acest caz a fost luată în interesul comunității, deoarece au fost considerate a fi produse provenite din infracțiuni. Reclamanţii fuseseră în măsură să conteste ordinele în instanță și să-și susțină cazul. Plângerea a fost astfel vădit nefondată și a fost respinsă de Curte în conformitate cu prevederile sale din jurisprudență”, mai notează magistrații CEDO.
Pe 25 ianuarie 2016, președinta completului de judecată Camelia Bogdan și judecătorul Mihai Alexandru Mihalcea au respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de petenta ANAF având ca obiect lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 888/A/08.08.2014 prin care s-a dispus condamnarea și măsura confiscării extinse a averii lui Dan Voiculescu.
Curtea reiterează că la data de 8.08.2014 au trecut în patrimoniul Statului român, libere de orice sarcini următoarele imobile:
„Curtea a evidențiat apoi în considerentele deciziei nr. 888/8.08.2014 probele și împrejurările de fapt în baza cărora a aplicat măsura de siguranță a confiscării speciale a produselor directe și indirecte ale infracțiunilor deduse judecății (incluzând în conținutul sintagmei „produse ale infracțiunii” orice avantaj economic obținut, în mod direct sau indirect, din săvârșirea unei infracțiuni; acesta poate consta în orice tip de bun și include orice reinvestire sau transformare ulterioară a produselor directe, precum și orice beneficii de valoare), pe lângă obligarea în solidar a inculpaților la repararea prejudiciului”, notează instanța.
P.S. Oare cine ne reprezinta pe noi la... Vezi tot