Oltchim: intre Jaf-land si Stupid-land - partea I (Opinii)

"Privatizarea" Oltchim si fenomenul Dan Diaconescu reprezinta, combinate, dovada suprema ca sistemul economic din Romania, si cel politic asociat lui nu s-au schimbat in mod esential dupa 1989, si ca niciun guvern aflat in functie de atunci nu a indraznit sa le deranjeze macar cu o intrebare, daramite sa le "reformeze".

Oltchim, o intreprindere-mamut fanion pentru "obsesiile petrochimice" ale regimului comunist, a fost infiintata in 1966 si a devenit, dupa 1989, un caz emblematic pentru criza "intreprinderilor de stat", care, prin pierderile colosale cumulate, risca astazi sa scufunde economia Romaniei, si asa fragila, in abis.

Sa fim bine intelesi, industria este absolut necesara oricarui stat care vrea sa supravietuiasca socului actual al globalizarii. Doar ca este nevoie de industrii care nu numai sa ofere locuri de munca, dar care sa faca si export, pe profit, si sa contribuie la sustinerea jurisdictiei fiscale si bugetare in care se afla. In cazul nostru - Romania.

Nicio tara nu are nevoie de intreprinderi care merg continuu in pierdere si care trebuiesc perfuzate cu subventii (oricum le-ar numi politicienii), respectiv cu bani transferati de la cei care-si platesc taxele si impozitele si sunt productivi. Decat "intreprinderi" care toaca resurse pe cheltuiala tuturor, mai bine lipsa.

Intrebarea principala in contextul romanesc este de ce intreprinderi de stat ca Oltchim (sau Hidroelectrica, Tarom si lista este lunga), desi aveau infrastructuri satisfacatoare in 1989, piete relativ asigurate, si forta de munca calificata si disciplinata, au ajuns adevarate pietre de moara de gatul Romaniei in doar 20 de ani.

La aceasta intrebare exista un singur raspuns: unii dintre cei care au pus mana pe putere in 1989 au folosit aceste intreprinderi ca simple mijloace de a jefui resursele statului, secandu-le de vlaga si anulandu-le sansele de a deveni competitive pe pietele globale, iar astazi le arunca de parca ar fi niste manusi uzate inapoi statului roman, pentru a se spala pe cap cu ele.

Ce stim cu siguranta

Stim ca din 1991 Oltchim a fost "condus" timp de peste 20 de ani (un record absolut in Romania) de cetateanul Constantin Roibu, erou al "reformei industriale" din Ramnicu Valcea si, probabil, personaj popular ani la rand printre angajatii combinatului care au preferat sa nu-si puna intrebari incomode despre "conducere".

Stim si faptul ca in acesti 20 de ani, Oltchim a acumulat pierderi (directe) de 700 de milioane de euro, o suma care ar fi fost suficienta pentru avansul decisiv al autostrazii care leaga Bucurestiul de frontiera de vest, sau pentru modernizarea unei mari parti a scolilor de provincie din Romania.

Caz unic in lume, desi sub "conducerea" cetateanului Roibu, Oltchim a acumulat pierderi colosale de 700 de milioane de euro, dar nimeni nu s-a gandit timp de 20 de ani ca ar fi vreo problema cu managementul combinatuluiui. Mai exact, nimeni din cadrul institutiilor statului roman, cu atributii in domeniu, caruia combinatul i-a apartinut pana recent.

Stim sigur si faptul ca diverse societati comerciale inregistrate in Romania, la care cetateanul Dan Diaconescu este actionar, au datorii totale de aproape 9 milioane de euro, dintre care 2,4 de milioane de euro sunt datorii la bugetul de stat.

OTV, tribuna media a cetateanului Dan Diaconescu, care joaca un rol foarte important in ecuatia politica care va primi o solutie (provizorie) la 9 decembrie 2012, are o datorie totala de 6,5 milioane de euro, mai direct spus este in faliment. Dar emite fara probleme, nederanjata de nimeni.

Mai stim si faptul ca angajatii de la Oltchim nu sunt, si nu au fost niciodata, problema. Considerand, prin absurd, ca statul roman ar fi inchis combinatul si ar fi acceptat sa-i tina acasa, pe salariu, din 1991 incoace, pe toti angajatii Oltchim, si ca salariul mediu al fiecarui angajat ar fi fost, pentru toti acesti ani, de 350 de euro pe luna, ar fi rezultat o factura de cel mult 250 de milioane de euro.

Adica 35% din datoriile totale de 700 de milioane, acumulate cu combinatul mentinut in functiune. Prin urmare, cel putin 65% din datoriile Oltchim, respectiv 450 de milioane de euro, au alte cauze decat "forta de munca".

Cifrele seci arata ca patronii escrocheriilor nationale Caritas si FNI, cu 80, respectiv 150 de milioane de euro pagube sociale provocate, au fost "mici copii" prin comparatie cu "managerii" de la Oltchim. Si tot cifrele arata clar de ce statul roman "nu are bani" niciodata din 1990 incoace.

Cei 3.500 de angajati ai Oltchim nu au fost insa o forta de gherila actionand in Romania si provocand pagube de sute de milioane de euro. Ei au muncit, disciplinat si organizat, producand bunuri care au fost vandute. Daca din munca lor a rezultat un asemenea dezastru contabil, nu ne putem gandi decat la o explicatie: jaful sistematic.

A doua parte a acestui material o puteti citi marti, pe Ziare.com.

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...