Fenomenul Dan Diaconescu. Si daca se repeta? (Opinii)

Miercuri, 04 Martie 2015, ora 18:1413971 citiri
Fenomenul Dan Diaconescu. Si daca se repeta? (Opinii)
Foto: enational.ro

Sub aspect juridic, raspunderea penala este individuala, deci infractorul Dan Diaconescu isi duce singur condamnarea. Dar, sub aspect moral, cred ca sentinta severa primita de aceasta, cinci ani si jumatate de inchisoare, mai mare decat in prima instanta, pentru doua fapte de santaj prin presa, vizeaza mai mult decat persoana infractorului.

Dan Diaconescu a ajuns in puscarie pentru ca i-a santajat cu dezvaluiri la OTV pe primarul comunei aradene Zarand, Ion Mot, si pe omul de afaceri Paul Petru Tardea. Imi pare rau sa o spun, dar nu cred ca este un caz singular in presa romaneasca.

Si nu ma bazez doar pe suspiciune, ma bazez si pe alte anchete in curs, de exemplu Antena 3 vs RCS-RDS sau Andrei Badin. Acestea reprezinta, ma tem, doar varful iceberg-ului.

Daca e sa fim cinstiti, sa nu ne ascundem dupa degete, fenomenul este cu mult mai raspandit decat se vede si face parte din degradarea constanta si dramatica a peisajului presei romanesti. Si de aceea cred ca verdictul primit de Dan Diaconescu este, sub aspect moral, un verdict pe care il primeste un anumit tip fundamental gresit si toxic de a intelege jurnalismul, transformat in instrument de santaj in interes economic si/sau politic.

Jurnalismul de investigatie, scump si periculos, a fost inlocuit intr-o oarecare masura cu "jurnalismul" de santaj. Adevaratii ziaristi, mai buni sau mai slabi in meserie, mai inspirati sau mai putin inspirati, dar onesti sunt amestecati in aceeasi oala cu infractori de tip DD, dovediti sau nu, si in acest borhot toti ajungem sa purtam anatema.

Cred ca aceasta sentinta ar trebui sa fie si un inceput de asanare a presei romanesti nu cu mult mai breaza decat clasa politica pe care ar trebui sa o cenzureze corect si mai ales cu mainile curate, in interes public.

Partea proasta e ca Dan Diaconescu a lasat si alte urme adanci in presa romaneasca. Foarte greu de sters. Domnia sa a inventat practic un anumit tip de televizune, extrem tabloidizata, cu tuse grotesti, lipsita de substanta editoriala, dar extrem de bine vandabila datorita senzationalului.

Succesul acesta a provocat ceea ce multi analisti de media au numit "otevizarea" audiovizualului romanesc si un anumit tip de pervertire a gustului publicului in general. Cam ceea ce provoaca glutamatul cu mancarea. Asa cum mancam cu mai mare placere substanta chimica decat mancare adevarata, la fel presa corecta, cu substanta si echilibru, pierde teren in fata "otevizarii". Si oferta s-a adaptat la cerere.

Termeni precum "senzational", "exploziv", "bomba", candva marca OTV, sunt acum adesea pe ecrenele multor televiziuni cu pretentii de seriozitate. Cazul Elodia, pornit de la Dan Diaconescu, a devenit subiect pentru intreaga presa, care mai tinandu-se nas, mai cu voiosie, s-a luat dupa el.

Da, a fost prima condamnare pentru omor fara a exista cadavrul, ceea ce fara indoiala ca a reprezentat o stire, dar tot spectacolul mediatic ingrozitor care a precedat ani de zile aceasta condamnare nu vad sa fi avut alta justificare decat goana dupa senzational si aplicarea unei retete facile si profitabile inventata de Dan Diaconescu. Si tare ma tem ca reteta va rezista si cu inventatorul ei dupa gratii.

Dar Dan Diaconescu nu a fost doar un fenomen media. A fost si un fenomen politic la care trebuie sa meditam pentru ca se poate repeta oricand, in forme chiar mai grave.

Un santajist cu discurs antisistem si promisiuni electorale mai mult decat fanteziste a reusit sa coaguleze un partid de lider, care poarta in denumire initialele lui, si care a captat votul a peste 10% din electorat. Nu a oferit nimic solid sau macar credibil. Era deja acuzat de santaj si fusese arestat preventiv cand si-a inceput ascensiunea politica. Si totusi a avut succes.

Atat de mare incat cu zestrea sa de parlamentari, cei mai multi traseisti notorii sau chiar penali, precum dna Ridzi, a ajuns partid in coalitia de guvernare in vara anului trecut. Fusese deja condamnat in 2013, in prima instanta, pentru santaj.

Sigur, formal nu Dan Diaconescu era presedintele PP-DD, dar practic, partidul nu a avut nicio clipa alt purtator de mesaj, alt reprezentat oficial si alt lider de facto. Si nimeni nu s-a dat in laturi de la a-i strange mana. Victor Ponta l-a luat in coalitie si i-a acceptat sustinerea in turul al doilea al prezidentialelor.

Traian Basescu in campania din 2009 nu a evitat studioul OTV in care nu numai ca a stat la povesti cu "domnul Dan", dar, daca nu ma insel, a mai impartit si niste premii inconjurat de fete sumar imbracate. Pe nimeni n-a deranjat profilul lui dubios cand a fost nevoie.

E drept, aventura lui Dan Diaocnescu s-a sfarsit. Cinci ani si jumatate in puscarie si inca 5 ani in care va fi impiedicat sa desfasoare orice forma de activitate jurnalistica reprezinta sfarsitul vietii publice.

Dar, pana la urma, Dan Diaocnescu nu a facut decat sa masoare permeabilitatea societatii romanesti la aberatie si nici macar una mascata, cu parfum de credibilitate, ci ostentativa, stridenta. Si aceasta permeabilitate s-a dovedit infiorator de mare.

Ce ne facem daca pe fondul dezgustului general fata de clasa politica apare alt escroc, dar cu mai mult staif, cu aparente mai onorabile, cu un profil mai putin dubios, dar la fel de periculos?

Nu vreau sa ma gandesc. Dar ma tem ca Dan Diaconescu are mare dreptate spunand: "Va las foarte saraci si foarte naivi, sper sa nu va gasesc si mai saraci, si mai naivi". De naivitatea si saracia pe care el le-a exploatat din plin se pot folosi la fel de bine si altii, poate cu si mai mult succes.

Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook   sau pe  Google News