Ciomagarii din Parlament

Duminica, 01 August 2021, ora 11:353848 citiri
Ciomagarii din Parlament

Ultimele gesturi ale alesilor au lasat pe multa lume cu gura cascata.

Iar daca luam in calcul ca una dintre actiunile lor a lovit pana hat in creierii muntilor, unde i-a mobilizat pe ciobanii rupti de lume sa traga o fuga in vale sa isi faca singuri dreptate, ar trebui sa presupunem ca si celelalte "nefacute" - mai cu seama extinderea pensiilor speciale pentru un mare numar de alesi la nivel local sau central - vor avea un efect asemanator ca nivel de revolta.

Dar ce sanse exista ca, de exemplu, legea privind pensiile speciale ale alesilor (votata deja) si legea pensiilor pentru primari, presedinti de consilii locale si judetene (pentru care votul urmeaza sa se dea luni) sa provoace o revolta fie si pe jumatate la intensitatea celei produsa in randul oierilor de legea care lovea in interesele unei categorii sociale tratata mai mereu in mod privilegiat in raport cu toate celelalte?

Nu prea multe. Sansele ca legea pensiilor speciale ale parlamentarilor si primarilor sa deranjeze atat de multa lume, incat de aici sa se ajunga la iesit in strada si proteste, mai cu seama in ajunul Craciunului, cand tot omul e cu alte treburi decat politica si televizorul, sunt minime spre nule.

Aparent, calculele alesilor sunt corect facute: oricum nu mai au nimic de pierdut, iar cei care vor veni dupa vor fi recunoscatori pentru o astfel de lege.

Din acest punct de vedere, alesii din Parlament si ciobanii care luau cu asalt intrarile in Casa Poporului gandesc si se comporta la fel - apeleaza la forta politica sau simbolica pe care o mai detin pentru a-si face singuri dreptate. Ciobanii au castigat maximum pe care l-ar fi putut obtine dintr-o vizita in Capitala, rasucind pret de cateva ore ciomegele la portile palatului.

In acelasi timp, mai numerosi si mai bine organizati in protestul lor care a blocat jumatate de Bucuresti, transportatorii nu au reusit sa obtina mai nimic in urma mai multor runde de negocieri cu reprezentanti ai Guvernului Ciolos.

Tratamentul diferit pe care il vedem aplicat aici este singura reteta dupa care pare ca mai stie sa functioneze statul in acest moment. Slabit, redus si retras din rolul sau de control si supraveghere, statului nu-i mai ramane forta sa actioneze decat pentru un grup extrem de redus de cetateni - cum ar fi alesii insisi sau ciobanii scosi din minti de o lege (mult mai veche oricum) care limiteaza numarul de caini la o stana.

Cand insa vine vorba de probleme cum e pretul politelor de asigurare, care ar putea sa se tripleze incepand din 2016 si care afecteaza in final milioane de cetateni, statul isi arata limitele puterii care i-a mai ramas. El nu mai poate interveni nici daca si-ar dori in anumite zone cum ar fi pretul politelor de asigurare care a ajuns sa fie expresia deciziilor unor grupari financiare plasate prin decizie politica dincolo de orice mecanism de control direct.

Cutia Pandorei a fost deschisa odata cu dublarea sau triplarea salariilor celor catorva zeci de demnitari ai statului, in frunte cu presedintele si premierul, masura adoptata rapid si in regim de urgenta, si a fost inchisa de balbaiala prelungita in legatura cu marirea salariului minim pe economie.

In fata unui astfel de stat care nu mai poate actiona decat in situatii de urgenta si doar pentru un numar tot mai restrans de membri, nu mai exista nicio speranta legata de combaterea saraciei si a inegalitatilor tot mai mari. In loc sa se lupte pentru o astfel de cauza, oricat de populist si ineficient ar fi putut s-o faca, parlamentarii au luat cu japca, in vazul lumii, un privilegiu pe care nu il merita din niciun punct de vedere.

Cel mai interesant e ca nu exista nici macar un singur ales care sa fi fost in stare sa motiveze in vreun fel pensiile speciale pe care si le-au votat toti. Intr-un moment de sinceritate ar fi putut sa spuna singurul lucru adevarat si pentru care poate ar fi fost iertati: atata putere le-a mai ramas, cat sa-si cumpere tot felul de privilegii si avantaje in schimbul predarii ei celor care vor sa vina.