Violoncelistul Valentin Radutiu: Daca nu as fi fost muzician, mi-ar fi placut sa joc in filme despre mafie Interviu

Valentin Radutiu este laureat al Concursului Enescu, editia din 2011. S-a nascut din parinti romani la Munchen in 1986 si este primul violoncelist care a inregistrat integrala lucrarilor enesciene pentru violoncel si pian, alaturi de pianistul suedez Per Rundberg.

Artistul se amuza cand vine vorba despre inceputurile sale in lumea magica a muzicii, spunand ca totul a decurs normal si ca "Nu pot oferi o poveste de scandal, sa spun ca am fost fortat sa studiez". A descoperit violoncelul la doar cativa ani, datorita tatalui sau, care i-a fost si profesor, dupa cum a declarat intr-un interviu acordat Ziare.com.

Implicat in concerte si proiecte muzicale pe diverse scene ale lumii, Valentin Radutiu a revenit in spatiul cultural bucurestean, pentru a sustine un concert alaturi de alti doi dintre cei mai bine cotati muzicieni romani in plan international - violonistul Alexandru Tomescu si pianista Alexandra Dariescu.

Ati inregistrat, alaturi de pianistul Per Rundberg, integrala Sonatelor pentru Pian si Violoncel de George Enescu, un CD care a aparut la prestigioasa casa de discuri Hanssler Classic. E o forma de a duce muzica lui George Enescu mai departe, de a o face cunoscuta unui public international. Cum ati luat hotarea sa le inregistrati si cum ati facut propunerea casei de discuri?

Dupa premiul pe care l-am obtinut la Concursul Enescu, m-am preocupat intensiv de muzica si de personalitatea lui George Enescu si am inceput sa ii cant cu mare fascinatie lucrarile in mod frecvent in recitaluri. Nu stiu daca a mai fost cantata Sonata Nr.2 de George Enescu atat de des in Germania de un alt violoncelist in ultimii ani.

Asa ca a fost un pas natural sa le si inregistrez. Casa de discuri a fost foarte entuziasmata de aceasta propunere: faptul ca eu sunt de origine romana si premiant al Concursului Enescu sunt deja premise frumoase. In plus, inregistrarea completa a lucrarilor unui compozitior este in general favorabila si mai longeviva pe piata de discuri si mai ales cand ofera si inregistrari in premiera - cum este, in acest caz, Sonata intr-o singura parte Opus Postum.

Descoperirea aceastei Sonate intr-o singura parte i-o datorez violoncelistului Marin Cazacu - sunt enorm de recunoscator ca mi-a atras atentia asupra acestei piese extraordinare pe care a compus-o Enescu la varsta de 16 ani. In aceasta editie a Concursului Enescu va fi obligatorie pentru toti violoncelistii participanti. Asa ca, daca cei care se pregatesc pentru concurs cauta o intregistrare a acestei lucrari pe Itunes, vor da de discul meu.

Cum percep strainii muzica lui Enescu?

A doua Sonata pentru violoncel - compusa la o diferenta de 37 de ani fata de prima sonata - este cu totul iesita din comun - apartine stilului sau final, in care nimic nu se repeta. Adica muzica este intr-o dezvoltare si cautare permanenta, cu un caracter de improvizatie, eclectic si nelinear.

O muzica in care predomina atmosfera si starile in care te poate transpune - nu un material tematic pe care sa il retii imediat, de tipul unui "hit". Admit ca la inceput - si mai ales cand cantam in orase mai mici - imi faceam griji, ca publicul, daca nu este obisnuit cu o asemenea muzica, va avea greutati in a o intelege. De aceea, am ales sa spun mereu cateva cuvinte inainte sa o interpretez, pentru a deschide calea catre aceasta lume aparte.

Dar s-a dovedit ca griijile mele nu au fost necesare, de fapt, publicul a fost de fiecare data entuziasmat si patruns de aceasta muzica. Au ascultat cu mare atentie si reactiile, mai ales dupa finalul Sonatei, unul "a la Roumaine", inflacarat cu elementul folcloric predominant, au fost mereu pozitive.

Ati avut vreun dialog direct cu publicul, s-a intamplat sa va spuna ce cred?

Am o poveste pe care o spun publicului cateodata. Eram la repetitii cu pianistul Per Rundberg, la studioul Radio NDR din Hamburg, chiar in sala mare, unde repeta si orchestra, deci aveam la dispozitie si un drum set. Tot interpretand Enescu, am inceput sa ne jucam. Per canta partea lenta a sonatei nr.2 si eu atingeam cinelele si niste tobe pe anumite acorduri.

Si, adaugand un snare, o masura de jazz, am inceput sa ne dam seama cat de avansata si aproape de jazz este cateodata muzica lui Enescu. Este o clipa la sfarsitul primei parti in care parca ar bate clopetele unei biserici, la care mai multa lume a fost uimita, cat de mult se aseamana cu stilul lui Keith Jarrett!

Multi dintre cei care au ascultat pentru prima data muzica lui Enescu pentru violoncel m-au intrebat daca exista si o inregistrare. Deci, iata, un motiv in plus sa inregistram din ce in ce mai mult Enescu. Strainii sunt fascinati de cosmosul enescian si se bucura sa cunoasca ceva nou. Si adevarul e ca trebuie sa cauti mult ca sa gasesti o muzica de o asemenea fragilitate si sensibilitate cum este cea pe care o descoperim in creatia lui George Enescu.

Din perspectiva unui roman care sustine concerte pe scene internationale si care si intepreteaza Enescu, ce-ati spune ca ar mai merita sa fie facut pentru ca muzica lui sa fie din ce in ce mai cunoscuta?

Deja existenta si evolutia spectaculoasa a Festivalului George Enescu a contribuit enorm la raspandirea muzicii enesciene in lume si asta se confirma cu fiecare noua editie a festivalului. Dar sunt si unele aspecte ce-i privesc pe muzicieni, mai ales pentru ca ei sunt principalii purtatori ai acestor creatii.

In primul rand, ar trebui imbunatatita situatia editoriala. Din pacate, in momentul de fata in Germania se poate comanda doar Sonata Nr.2. de Enescu. Prima Sonata am gasit-o doar la Biblioteca Nationala din Berlin.

Ar fi o mare realizare, daca materialul compus de George Enescu ar deveni mai accesibil. In acelasi timp, as spune ca e important si ca muzicienii sa aiba curiozitatea si disponibilitatea sa descopere. Multi se plang ca repertoriul pentru violoncel nu este atat de bogat, dar, iata, avem de exemplu muzica lui George Enescu. Publicul ar putea fi si el mai deschis, sa accepte ca acesta muzica poate trebuie sa o asculti de mai multe ori pentru a o patrunde.

Efortul de munca, de repetitie pentru compozitiile lui George Enescu nu este nici el de neglijat. Lucrarile lui au o structura complexa, care nu permite sa le canti doar asa cu o repetitie, doua. Enescu noteaza o multime de informatii detaliate in partitura. Nu era doar un mare compozitior si violonist dupa cum stim, ci canta la pian si chiar la violoncel - deci stia multa meserie. (rade)

Daca lucrarile lui sunt cantate superficial, fara deosebita atentie la detaliu si bogatia nuantelor, fara a se dedica expresivitatii la maxim, nu isi va dezvalui efectul coplesitor pe care il poate avea. Si apoi lumea - la fel muzicienii, cat si publicul - ii vor da acestei muzici tipica stampila ca e "grea de inteles". Fatal! Eu am descoperit o mare libertate in muzica lui Enescu si posibilitatea de a vorbi din propriul suflet prin ea.

Cum ati descoperit pasiunea pentru violoncel?

Tatal meu este violoncelist, a studiat chiar la Bucuresti, deci violoncelul, sunetul lui a fost mereu prezent la noi acasa. Nu pot oferi o poveste de scandal, sa spun ca am fost fortat sa studiez (rade). M-am apropiat de violoncel din proprie curiozitate. Sunt tot felul de poze dragute cu mine cand eram mic, cu o chitara si tinand un bat pe post de arcus, pe verticala.

In ziua in care am implinit sase ani, tata mi-a facut cadou primul violoncel, unul de marime mica. Asa am inceput sa invat pas cu pas. Tata mi-a fost profesor timp de opt ani. De la el am invatat baza. Este un om care are un talent deosebit cu copiii si a reusit sa faca din lectia de violoncel o joaca. Mie imi place sa spun ca tata m-a invatat sa cant la violoncel cum m-a invatat sa merg pe bicicleta sau cum sa inot.

Ce va placea in timp ce descopereati instrumentul?

Iubesc timbrul si culoarea sunetului violoncelului. A fost ca un frate pentru mine, de fapt. Este atat de natural incorporat in viata mea, incat aproape ca nu am amintiri fara violoncel.

Sunteti unul dintre laureatii Concursului Enescu, editia din 2011. Cum v-ati hotarat sa participati?

In primul rand, este un concurs international de anvergura. Apoi, au fost multe semne. Era tata, erau si o multime de muzicieni din strainatate, dar si romani care au spus: 'Valentin, trebuie sa te duci la Concursul Enescu!'

Tatal meu a avut examenul de absolvire pentru clasa de solist in aceeasi sala a Universitatii Nationale de Muzica unde am cantat si eu in finala Concursului - iar amandoi am cantat concertul de Dvorak. In aceasta finala el a fost, desigur, alaturi de mine. Un moment emotionant! Tatal meu a fost mandru. Vizitand orasul impreuna, prin locurile unde isi petrecea timpul cand era student, am privit prin ochii lui imaginile Bucurestiului de altadata proiectate in prezent.

Cum ati spune ca v-a ajutat experienta Concursului Enescu, atat ca exercitiu pe scena, cat si pe mai departe, in cariera?

Daca ne detasam de ideea de succes, de obtinerea unui premiu, orice concurs este un castig pentru un instrumentist: participarea, pregatirea, faptul ca inveti un program pe care incerci sa-l apropii de perfectiune si faptul ca te prezinti cu el in concurs. Acesta este primul castig, pentru fiecare. Un astfel de concurs te caleste - sau, cum spune o expresie din limba germana, "iti face pielea mai groasa".

Pentru mine, concursul a insemnat insa si descoperirea compozitorului George Enescu. Din acel moment, m-am preocupat sa aflu cat mai multe despre Enescu. Am inceput sa citesc scrisori si interviuri cu el, amintiri si articole despre el ca om si ca artist.

Am mers sa vad Palatul Cantacuzino si camera lui Enescu in casa servitorilor, unde, de fapt, el a trait si a compus. Si, descoperindu-i modestia, dorinta de a evolua mereu - ca artist si ca om - toate acestea m-au fascinat. Desi poate suna ca o fraza cliseu, as spune ca ma simt foarte apropiat de George Enescu, ca imi este in suflet si ca regasesc trairi proprii in descrierea sentimentelor sale.

Cum arata o zi obisnuita din viata dumneavoastra?

Am norocul ca sunt foarte diferite. Nu am multe zile care se aseamana, este parte din frumusetea acestei meserii. Totusi, daca ma aflu pentru mai mult timp la Berlin, unde traiesc, si ma pregatesc pentru un concert important, atunci ziua incepe cu studiul de dimineata, dupa o cafea. Imi place sa fiu harnic in prima jumatate a zilei, iar pentru a studia efectiv si intens este nevoie de o disciplina sportiva.

Pe de alta parte, ma bucur de viata culturala foarte bogata a Berlinului si sunt o persoana cu interese largi, ascult tot felul de genuri de muzica - toate la momentul potrivit -, vad filme, citesc literatura.

Ma bucur mereu de momentele cand sunt alaturi de cei dragi, mai ales ca viata unui muzician presupune sa fii mult timp plecat. Si-mi mai place, dupa o zi de studiu, sa-mi fac eu mie insumi o mancare buna. Fie si pentru ca, dupa ce ai studiat atat de mult, e o forma de destindere sa faci ceva unde rezultatul este imediat palpabil.

Va rog sa completati

Romanii sunt....foarte inimosi.

Germanii sunt... disciplinati. Ati vazut semifinala la campionatul mondial de fotbal! (rade)

Romania este... o tara bogata. (zambeste)

Germania este... tara care mi-a oferit o anumita educatie si numeroase posibilitati, dar care nu pot fi niciodata detasate de identiatea mea romaneasca.

Daca nu as fi fost muzician, mi-ar fi placut sa... joc in filme despre mafie, alaturi de Robert De Niro. (rade)

Ziare.com va prezinta o serie de interviuri speciale cu fosti laureati ai Concursului Enescu si personalitati culturale

Ti-a placut acest articol? Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...