Tablouri ieftine de azi cu care ti-ai putea cumpara o casa peste 10 ani Interviu

Banuia cineva ca, frecventand pictorii noului val de arta contemporana si cumparand de la ei, te-ai putea imbogati? Adrian Ghenie, tanar pictor din grupul de artisti de la Cluj, a vandut cu aproape 2 milioane de euro tabloul Falsul Rothko, la o licitatie la Sotheby's. Intreaga situatie se poate rezuma sub intrebarea exclamatie "Ah, de-as fi stiut!?".

E acelasi sentiment pe care il ai dupa ce vezi numerele castigatoare de la Loto, exact altele decat cele pe care le-ai pus tu pe bilet. Pentru ca, daca ar fi stiut, orice roman cu ceva bani ar putea miza pe arta romaneasca, achizitionand tablouri sau alte obiecte de arta, de la artisti tineri care picteaza in acest moment.

Am discutat cu criticul de arta Pavel Susara si cu Gabriela Massaci, directorul Galeriei Annart, despre avantajul de a investi in arta contemporana romaneasca.

"E important pentru un artist ca lucrarea sa ajunga la X, personaj faimos. Dar e la fel de important ca cineva, oricine, sa vrea sa o cumpere. Snobismul in vanzarea artei e o capcana pe care noi o evitam. Sa cumpere arta oricine are inspiratia si posibilitatea financiara", spune Gabriela Massaci.

"Ar trebui sa cumperi la preturi mici, din fasa, sa cumperi puiul inainte de a ecloza", arata Pavel Susara dificultatea de a cunoaste valoarea unui artist.

Ce tablouri ieftine putem cumpara, stiind ca vor fi bune si scumpe candva?

Pavel Susara: Investitia in arta romaneasca este o investitie reala. Arta straina, europeana este deja peste posibilitatile noastre medii. Din arta europeana nu am putea lua cu discernamantul cu care cumparam arta romaneasca contemporana, pentru motivul absolut banal ca nu avem plaja fenomenului la care sa ne raportam.

Cumparam ce ni se ofera, nu ceea ce socotim noi ca ar merita. Nu avem capacitatea de a recunoaste tot ce se intampla in pictura fanceza sau belgiana. Ar trebui sa cumperi la preturi mici, din fasa, sa cumperi puiul inainte de a ecloza. Or pentru asta trebuie sa cunosti foarte bine fenomenul.

Or, din principiu, posibilitatea asta este exclusa pentru cei care sunt turisti, sunt pasageri in spatiul european. In afara de arta romaneasca, se mai poate cumpara de pe piata de proximitate, din tarile vecine, care au oarecum acelasi destin artistic ca si noi si unde lucrurile sunt tot in plina dinamica, nu au ajuns la nivelul unde nu mai sunt accesibile lucrarile.

Pe de alta parte, arta romaneasca nu are sanse daca ramane inchisa in sine. Ea trebuie sa se integreze intr-o piata regionala, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia. In unele zone sunt chiar mai ieftine decat la noi. Pe de alta parte, investitia certa si accesibila e in arta romaneasca. Arta contemporana e cea mai accesibila, nu numai prin pret, iti este accesibil si atelierul. La un artist contemporan te poti duce in atelier si cumperi ce vrei tu, nu mai ai problema falsului, a smecheriilor.

Acum cativa ani, cand am vazut o expozitie a lui Roman Tolici, mie si prietenei mele ne-a placut un tablou al lui, dar nu am reusit sa trecem peste un fel de prag psihologic: ne-am gandit ca ne-ar placea sa-l avem, dar cu toate astea nu am intrebat ce pret are si daca e de vanzare. Nu am fost in stare si am ramas in situatia asta in care amandoi vorbim de doua ori pe an despre cat ne-ar fi placut sa il luam, dar nu am avut impulsul de a face minimul necesar in directia asta.

Gabriela Massaci: Trebuia sa-l cumparati! Foarte multa lume care vine la noi in galerie se uita fermecata la lucrarile expuse si as zice ca 80% din acestia nu-si inchipuie ca toate sunt de vanzare. Le spunem noi - si unii castiga aceasta informatie utila, unii chiar isi cumpara o lucrare. Vindem lucrari de la 100 euro - la peste 30.000 euro. Chiar in scurta, dar activa viata a galeriei noastre (3 ani), am vandut de exemplu o lucrare Francisc Chiuariu cu 2.700 de euro in 2011 si o alta din aceeasi serie in 2014 cu 4.000 de euro.

Tolici si Ghenie, de la ce preturi porneau, cand nu erau atat de cunoscuti?

P.S.: Tolici a plecat de la preturi destul de mici, de la 1.000, 1.000 si ceva de euro. Si cred ca a ajuns si la 10.000 de euro. Ghenie a vandut in Europa, in special in Germania, apoi a vandut la New York, la Londra. Pana a ajuns acum la pretul asta de 1,8 milioane. Este cel mai mare pret pentru un artist roman din toate timpurile, exceptandu-l pe Brancusi.

Ce atrage la ei?

P.S.: Tolici si-a creat mitologia in spatiul romanesc. A venit din Basarabia cu o foarte buna scoala de factura ruseasca, aia cu meserie zdravana, a identificat o zona a realului usor de recunoscut de privitor. Toata autoritatea lui a crescut mai degraba aici. Ghenie a crescut afara si e cunoscut aici pentru ca s-a remarcat afara, altfel nu ar fi fost bagat in seama la noi.

Tolici e un un fel de hiperrealist, cu episoade narative memorabile. Ghenie face un fel de pictura care se adreseaza mentalului. Ghenie are abis, are metafizica si etica, vine din expresionismul si dramatismul lui Corneliu Baba. El s-a impus in Germania si a facut parte, impreuna cu Cantor si Savu, din proiectul Plan B.

Recent, vazand cu ce pret s-a vandut un tablou al lui Adrian Ghenie, am avut un fel de revelatie: dincolo de faptul ca ne-a placut un tablou al unui artist din noua generatie, investitia pentru placere ar putea deveni o investitie pur si simplu.

GM: Da, este o placere cu sanse sa devina plasament financiar de succes. Dar devine pentru multi o mare pasiune de posesie, statut etc - sunt colectionari, am cunoscut unul faimos la Basel, care in ruptul capului nu se mai putea desparti de lucrarile cumparate la tinerete la o fractiune din pretul la care au ajuns azi. Sunt pretioase 'altfel', dincolo de perspectiva unui urias profit financiar.

Cat de mult a crescut piata de arta in Romania in ultimii, sa zicem, 5 ani? Exista o piata consistenta a colectionarilor?

GM: Piata e in crestere constanta, cam 10% anual, desi ca volum nu este impresionanta in termeni globali - si nici comparativ cu cea din statele vecine. Ce conteaza este ca e in curba de crestere de la an la an si ca au inceput sa functioneze institutii definitorii ale pietei: galerii, case de licitatie, in raporturi profesioniste cu artisti/ateliere, curatori, dealeri, muzee, primul targ de arta din Romania in 2014.

De la cat porneste pretul unui tablou? Sau, altfel zis, daca se poate intreba asa, cum se autoevalueaza un artist? Fixeaza un pret si acela ramane? Il scade? Il creste?

GM: Vorbim de arta contemporana. In anii trecuti, da, pretul se stabilea 'ochiometric' si in raport cu gradul de notorietate al artistului, dorinta subiectiva a potentialului cumparator, 'graba' de a vinde a artistului etc. Stau si azi in picioare reperele acestea, dar validarea autentica se face numai prin tranzactionare publica oficiala a unei opere de arta, prin vanzare intr-o galerie, cu acte in regula, si printr-o tranzactie de licitatie, la fel.

Pretul unei lucrari scade sau creste si pe o curba imprevizibila, subiectiva, dar cel mai des si sigur, dincolo de valoarea certa de frumos si adevar a operei, prin investitia care se face in promovarea sa (sau, negativ, prin lipsa ei) prin expozitii de tinuta, insotite de cataloage, cu texte critice; prin organizarea de expozitii in muzee; prin participarea la targuri; prin validarea de catre un colectionar de reputatie; prin reprezentarea de catre o galerie apreciata si profesionista.

De aceea, artistii care au in vedere pozitionarea serioasa pe piata de arta, in Romania si cu tinta in plan international, lucreaza cu o galerie pe masura - serioasa, care sa ii reprezinte - si invers.

La licitatie, cum a fost cazul lui Ghenie, cum se ajunge?

Pretul unei lucrari nu e fix - nici in galerie, nici - mai ales - in licitatie. In orice moment se poate negocia, si daca termenii sunt legitimi, se obtin reduceri importante - dar in galerie niciodata sub cota minima a artistului.

Noi avem responsabilitatea sa pastram si sa urmarim cresterea justa a cotei.

In licitatii e mai 'periculos' sau mai 'senzational' - pentru ca o seara cu sau fara competitie poate sa iti aduca un chilipir extraordinar sau sa iti cumpere la un pret mult peste cota curenta un tablou mult-ravnit. Uneori acest fapt e benefic, cand apreciaza cota unui artist autentic, dar uneori apare ca o bizarerie, investind cu un pret mare o lucrare care nu reflecta acel pret.

Dar, cum spuneam, intervine si subiectivitatea, nu doar stiinta exacta a unui business de arta.

In licitatie depun lucrari fie artistii insisi, fie colectionarii, fie galeriile, fie dealerii. Toti platesc casei de licitatie o taxa de circa 20% peste pretul de adjudecare (aceeasi taxa o plateste si cumparatorul, tot casei). Noi preferam, evident, sa vindem din galerie - nu in licitatie.

Dar ne-am bucurat ca lucrari care la noi se vand cu un pret in licitatie ajung sa se vanda cu un pret mai mare. Se intampla si mai mic - se intampla - nu ne bucura, dar e interesant de stiut.

Exista o strategie de marketing personal? Ma gandesc ca e posibil ca artist sa vrei sa dai un obiect sau un tablou anume unor colectionari care, prin simplul fapt al achizitionarii, cresc valoarea celorlalte lucrari ale artistului. Sau artistul accepta sa dea un tablou si unui vanzator de la Mega Image care mai are niste bani din creditul de casa si nu are ce face cu ei?

GM: E foarte important brandul personal - dar trebuie construit si gestionat cu inspiratie si grija, ca sa fie sustinut de valoare autentica. Degeaba, in timp, un artist e azi monden si dorit ca 'tresa' de colectionari si tranzactioneaza lucrare dupa lucrare, daca acestea nu sunt in mod real si valoroase artistic. Aceasta se verifica in timp, prin traseul operei - ajung in colectii prestigoase? In muzee? Se apreciaza in licitatii? In reevaluare sau uitare critica? Sunt multe de spus.

E important pentru un artist ca lucrarea sa ajunga la X, personaj faimos. Dar e la fel de important ca cineva, oricine, sa vrea sa o cumpere. Snobismul in vanzarea artei e o capcana pe care noi o evitam. Sa cumpere arta oricine are inspiratia si posibilitatea financiara.

Vreau niste hint-uri. Ce artisti interesanti din noua generatie pot sa am in vedere pentru o investitie? Care incep sa aiba o cota? Vreau sa investesc niste bani intr-un artist si peste 10 sau 20 de ani sa imi iau o casa vanzand un tablou al lui.

GM: Din portofoliul noastru, Sorin Ilfoveanu sau un Stefan Caltia. In crestere importanta, si ne bucuram ca am vandut lucrari semnificative ale lor in zona de 5,000 - 7,000 euro: nu dati gres cu Francisc Chiuariu care este intr-o puternica apreciere de cota. La fel, Laura Covaci, Dorin Cretu si Florica Prevenda.

Acestia trei, mai cunoscuti in strainatate, unde au locuit sau locuiesc - si noi vrem sa fie recuperati in Romania. Sau insuficient cunoscutul de catre publicul larg Vladimir Setran.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...