Sebastian Papaiani. Ganduri pe marginea unei biografii

Exista actori pentru care popularitatea - dincolo de jovialitatea cu care si-o cultiva si le este cultivata de catre jurnalisti, critici, public - e mai degraba un blestem sau, oricum, o povara greu de purtat.

Am parcurs cartea Sebastian Papaiani. De la inceput pana la sfarsit (scrisa de Annie Musca si aparuta la Editura Terra din Focsani, in 2019) cu gandul la marturisirea lui Florin Piersic din interviul acordat Evei Sirbu pentru revista "Cinema" in martie, 1972, pe cand avea 36 de ani: "Am facut un rol ici, unul dincolo, si ce bine stiu ca e pacat sa fug de la teatru la film si de acolo la televiziune si sa nu prind, cu adevarat, si bine, niciun iepure de urechi!..." La fel ca Florin Piersic (care, in acelasi interviu, isi amintea de personajele sale din teatru care ii adusesera "adevarata, sublima satisfactie": Lennie, Maskin, Orin), si Sebastian Papaiani - nascut exclusiv pentru cinema-ul romanesc de tip popular, intr-o vreme cand statul (singurul producator) oferea bugete considerabile pentru astfel de productii - a prins iepurele de urechi tot pe scena. Daca ar fi sa ne amin-tim doar de al sau Zahar din Oblomov (2003), in montarea lui Alexandru Toci-lescu de la Buladra. Dar in film?

Fire tonica, Sebastian Papaiani marturisea intr-un interviu acordat Adinei Darian ca viata e "disperat de frumoasa" si "trebuie sa inveti sa o iubesti pentru tot zbuciumul, pentru toate necazurile si pentru toate bucuriile ei" ("Cinema", 8/1967). Dezinvoltura sa l-a ajutat sa patrunda cu usurinta in lu-mea filmului in care - doar pe baza trasaturilor native si a inventivitatii - s-au integrat, cu mai mult sau mai putin succes, actorii romani scoliti in Institut doar pentru teatru.

Si aici se poate pune problema: ce inseamna, cu adevarat, sa ai succes, ca actor de film? Cine este in masura sa il cuantifice ori sa decida ca el, succesul, se masoara doar in numarul de bilete vandute sau in simpatia "in masa" generata de aparitia in filmele de gen (comedii, ro-mantice, istorice, de aventuri)? Papaiani, la nici sapte ani de la primele aparitii pe ecrane, pare sa fi gasit explicatia succesului de public: "In general, spectatorul tinde sa te identifice pe tine, actor, cu tipul de rol pe care il interpretezi. Cand joci eroi din istorie, de aventuri sau personaje foarte umane, te poti bucura de o popularitate avantajoasa. Cand nu, este foarte neplacut."

Lista si profilul filmelor in care a jucat Sebastian Papaiani (72, arata imdb) confirma cele spuse de actor in 1972, cand - alaturi de Dem Radulescu - tinea afisul comediei de mare succes, Asta seara dansam in familie: "Fac film de vreo 10 ani, in general comedii si, din cand in cand, cate un rol asa-numit de drama, dar niciodata prea profunda. Accept cu usurinta si placere un rol de comedie, in schimb nu tin sa joc vreodata intr-un film cu adevarat dra-matic." Poate ca exact asta i-a lipsit lui Papaiani: un regizor care sa-l scoata din emploi si - cu riscul de a contrazice asteptarile publicului si chiar pe ale interpretului in cauza - sa-i ofere o partitura "cu adevarat dramatica".

De o astfel de "mutatie" au avut parte doar cativa alesi. Unul a fost, cu siguranta, Ion Dichiseanu (in 1973, cand s-a intalnit cu Mircea Saucan la insolitul si atat de revolutionarul - ca limbaj cinematografic - 100 lei), iar rezultatul avea sa fie un exercitiu de sinceritate fara emfaza, fara masti, fara superbia tipului de erou in care actorul fusese pana atunci distribuit. Dar si Tamara Buciuceanu si Stela Popescu (si chiar Alexandru Arsinel), cand s-au intalnit cu Radu Jude, in 2012, la Toata lumea din familia noastra.

Annie Musca patrunde in lumea de dincolo de scena si platou a cunoscutu-lui si simpaticului actor de teatru si film "care iubea nespus oamenii", cu un "haz mai degraba melancolic decat exuberant" (Eva Sirbu): pierderea fratilor sai gemeni la cutremurul din 1940, pasiunea (mostenita din familie) pentru sport (box, rugby, fotbal), superstitiile tatalui, iubirile din tinerete, anii de stu-dentie, legatura cu circul, calatoriile, perioada petrecuta la Teatrul din Sibiu, telenovelele, imprimarile radio si reclamele de dupa 1990, suferinta ultimelor luni din viata.

De mare efect sunt si numeroasele note de la subsol cu infor-matii sumare (dar cuprinzatoare) despre o serie de artisti romani (scenaristi, regizori, directori de imagine, compozitori, actori, cascadori, scenografi, mon-teuri, cantareti etc.) ce figureaza pe genericele filmelor in care a jucat Sebas-tian Papiani. Filme (majoritatea de comedie) care - intr-o anumita conjunc-tura cultural-politica - adunau milioane (uneori zeci de milioane) de specta-tori. Adeziunea publicului, a "marelui public", era complesitoare, astfel ca aproape nimeni nu indraznea sa aduca in discutie problema calitatii umo-rului ori a virtutilor cinematografice din adulatele pelicule.

Cateodata mai apareau si exceptii. Papaiani insusi a recunoscut, intr-un interviu acordat Evei Sirbu pentru "Cinema" (5/1974), ca "situatia comediei este intristatoare, asa cum intristator este faptul ca atatia actori de comedie pe care-i are tara stau degeaba". Iar Toma Caragiu, intr-un interviu acordat aceleiasi Eva Sirbu in 1972, aratand ca s-au facut si "comedii bune, bunicele", insa "niciuna la nivelul inzestrarii noastre", se intreba "De ce n-ar face, de pilda, Pintilie, film dupa D'ale carnavalului?". Avea sa faca, in 1981, De ce trag clopotele, Mitica - de departe cea mai "adevarata comedie cinematografica romanesca" (in sensul explicat de actor in sus-numitul interviu: care "sa ia atitudine", "sa puna in teapa,", "sa biciuiasca moravuri, caractere, proaste deprinderi, toate impuritatile morale care plictisesc, obosesc si incurca mersul inainte") - insa autoritatile au interzis-o pe motiv ca "publicul romanesc nu este pregatit sa primeasca un astfel de film".

Volumul semnat de Annie Musca rememoreaza mai toate rolurile interpretate de Papaiani in cateva din cele mai populare filme romanesti din anii 60-70-80, filme pe care publicul romanesc s-a aratat "pregatit" sa le primeasca (fara niciun fel de simt critic) si sa le cinsteasca drept "comoara de mare pret" a cinematografiei nationale. Intr-un fel, orice rememorare a personalitatii unei vedete de cinema ofera (fie si indirect) o perspectiva asupra calitatii filmelor aducatoare de rating in care vedeta respectiva a jucat - pelicule "de succes" care ajung lejer la "marele public" mai cu seama in lipsa unor planuri (si jocu-ri) secunde, a unei viziuni regizorale complexe, nuantate, polifonice, a carei deslusire ar presupune aportul intelectual al spectatorului.

Intre zecile de titluri care l-au avut in distributie pe Sebastian Papaiani, Diminetile unui baiat cuminte (1967) ramane o exceptie fericita. La vremea premierei, in revista "Cinema" (8/1968), criticul si teoreticianul de film George Littera avea sa re-marce "luciditatea observatiei" si "gravitatea reflectiei" datorate regizorului (Andrei Blaier) si scenaristului (Constantin Stoiciu), precum si personajul in-terpretat de Papaiani (Fane), care - cumva pe linia inceputa cu rolul de de-but din Partea ta de vina - "exprima o admirabila robustete sufleteasca, sim-plitate si caldura umana, o cordialitate afectuoasa".

Nu calitatile lipsesc personajelor interpretate de Sebastian Papaiani (zis Bica), ci inscrierea (si nuantarea) lor intr-o posibila dramaturgie autentic cinematografica. Un suras in plina vara; Gaudeamus igitur; Balul de sambata seara; seria B.D.-urilor; Cu mainile curate; Asta-seara dansam in familie; Ci-prian Porumbescu; Fratii Jderi; Pacala; Toamna bobocilor; Iarna bobocilor; Accident; Razboiul de Independenta; Pentru patrie; Eu, tu si Ovidiu; Totul pen-tru fotbal; Nea Marin miliardar; Santaj; Alo, aterizeaza strabunica!...; Secretul lui Bachus; Liceenii s.a. trec ecranul - in limitele genului si ale aportului creator (atata cat e) adus de regizor - si datorita prezentei lui Papaiani. Rolul Ieremia din Toate panzele sus! (popularul serial de televiziune, adaptat ulte-rior pentru marele ecran, regizat in 1974 de Mircea Muresan) avea sa-i aduca "liniste, calm, intelepciune, curaj" pentru ca, povesteste Papaiani (pentru Al-manahul Cinema 1978), "Ieremia m-a scos pe mine din mine, (...), am aflat ca nu numai cu o replica se poate creiona un personaj, ci si cu un gest, cu o privire, cu o tacere".

Poate ca, daca rafinamentul de care pomenea Papaiani ("un gest, o privire, o tacere", opus tuselor grosiere, scalambaielii, cabotinismelor) ar fi constituit regula, nu exceptia, ar fi imbogatit considerabil atmosfera filmelor romanesti cu rasunator succes "de public" (si cu multe replici rostite in zadar, fara nicio acoperire la nivelul imaginii) in care a jucat. Ar fi demonstrat ca divertismentul din "filmele de gen" - atunci cand este abordat cu inteligenta creatoare - poate fi - in cele din urma - un prilej de bucurie atat pentru artistii implicati, cat si pentru spectatori si critici. Nu ne ramane sa credem decat ca filmele care - dintr-o pricina sau alta - refuza acest tip de rafinament vor fi fost in-finit mai interesant de filmat decat au fost vreodata - cu adevarat - de urmarit si indragit.

Marian Sorin Radulescu este absolvent al Universitatii de Vest Timisoara si al Queen's University, Belfast, UK. A scris eseuri si cronici de film pentru FILM, Convorbiri Literare, Ateneu si Liternet. A organizat proiectii cu filme de arta in diverse locatii din Timisoara (cinema "Studio", libraria "Humanitas - Joc secund", BCUT "Eugen Todoran" s.a.). A publicat Noul Cinema, doua decenii si ceva (2020), precum si alte carti de cinema.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...