Romanul educat care (se preface ca) citeste

Romanul nu citeste - o sentinta ce creioneaza, ca pe o fatalitate, incapacitatea noastra viscerala de a ne delecta cu lectura. Potrivit Eurostat, 93,5% dintre conationali nu cumpara o singura carte pe an. Avem cea mai mica piata de carte si cele mai putine librarii pe cap de locuitor din Uniunea Europeana.

Nu ne place sa citim si pace!

Aceste lamentari, insa, deja nu mai produc senzatie. Sunt aidoma comentariilor la articolele despre profesoarele care se culca cu elevii, in care cititorul se intreaba ofuscat unde naiba se ascundeau tipele astea cand erau ei la scoala. Cand citesti asa ceva a suta oara, e enervant.

Noutatea pusa aici pe tapet - desi am serioase rezerve ca e o noutate - se concentreaza asupra faptului ca, in Romania, nici macar acele paturi "educate" care se indigneaza cel mai mult pe seama lipsei de preocupare neaosa in ale cititului si care isi dau ochii peste cap indurerate, distribuind sondaje si topuri care ne plaseaza in coada listei la citit, nu se omoara cine stie ce dupa lectura.

Fara generalizari paguboase, dar azi - scotand din discutie deja compromisa clasa politica, de la care asteptarile privind statutul intelectual au ajuns in ultima vreme foarte scazute -, foarte multi avocati, ingineri, profesori, doctori, ofiteri, arhitecti, oameni din publicitate, radio si televiziune, bugetari de calibru, psihologi, directori, manageri, specialisti in HR, in PR, influenceri, bloggeri, vloggeri, etc. citesc asa cum unii asculta manele, adica la misto. Si se pozeaza cu cartile la fel de cocalaresc cum altii o fac alaturi de masini de fite.

E un trend intre cei cu aspiratii intelectuale cu nimic diferit de cei cu aspiratii sociale. Fiecare vrea sa fie revendicat corespunzator segmentului cu care se identifica. Eu sunt pro-cultura, da? Nu un toparlan/o toapa de-o freaca prin Loft! Eu petrec timp de calitate. Sa se noteze! Uitati, mi-am mai cumparat zece carti de la Carturesti, le fac si poza, sa va convingeti! E o diferenta intre acestia si cei care se fotografiaza cu mancarea din restaurant? Mda, asta e hrana spirituala, haleala pentru suflet, potol pentru cerebel! Ei se afunda dincolo de placerile superficiale si nu se lasa sedusi de zbumti-zbumti, ei suspina dupa o voce sosita de pe taramuri mult mai indepartate, cea a cunoasterii si intelepciunii.

Ce vorbesti, fratica!

Ne place sa epatam, uitand ca lectura e o optiune, nu o necesitate. Cititul nu e un concurs de frumusete intelectuala. Cartile nu se citesc pentru a-ti machia sufletul in nuante trendy pentru public. Bine, majoritatea nu citesc, nu se sinchisesc de asta, atat ca nu vor sa fie perceputi astfel. Au o oarecare jena. Plus ca, daca tarasc dupa ei o carte in metrou tot anul, unii au impresia ca ei chiar citesc. Avem, din fericire, si exceptii. Cunosc persoane care ar prefera sa fie inrosite cu fierul incins decat sa fie nevoite sa-si petreaca timpul citind ceva. Si nu ascund lucrul acesta. O recunosc deschis, verde-n fata. Ba, cititul ma plictiseste, ma adoarme. Ma iau la palme daca nu ii cred. Din pacate, sunt o minoritate, desi onestitatea lor e infinit mai placuta decat cei care ascund aceeasi realitate in spatele unor fandoseli elitiste. Caci, pe undeva, trebuie sa existe si niscaiva impostura, daca in tara unde peste 18 milioane de romani nu cumpara o singura carte in 365 de zile, observi ca aproape tot atatea milioane se lamenteaza ca romanul nu citeste.

Puteti baleia peste intregul spectru al nomenclatorului meseriilor care impun o facultate si veti descoperi ca in cazul multor oameni respectabili, in ce priveste lectura, imparatul este gol si imparateasa, minim topless, cu toate ca ei sunt foarte feroce in a denunta ignoranta semenilor. Musca din tine daca nu esti de acord ca poporul s-a tampit de-a binelea de-atata incultura. Din cate-am constatat, e totul la sanchi, o simpla fatada. O etalare batoasa de dispret fata de vulgul banal si stupid. Foarte rar o conversatie se invarte in jurul cartilor, oricat de inteligente si importante, prin prisma functiilor, sunt persoanele in cauza. Nu am priceput de ce. Poporul, indiscutabil, e idiot si incult, dar nu inseamna ca noi trebuie sa vorbim despre carti. Nu se cade. Ne jignim inutil. Sunt atatea alte subiecte interesante!

Fireste, Iohannis si Ciolacu sunt, in sine, inepuizabili, la fel, Trump si Covid-19, dar cat sa vorbesti si de asa ceva? Mai sunt manelistii chemati la Duduianu, insa deja se cunosc dedesubturile. Raman, deci, de discutat bugetul, pensiile, alegerile, copiii, Dan Puric, gradinita, concediile, putin Netflix si... bun, ma suna nevasta, va pup, pa pa! Nu contest cunostintele ce tin de specialitatea unora, dar nu cele din domeniul de activitate in care profeseaza X sunt miza, ci cele care se regasesc in cartile din bibliotecilor personale. Alea lipsesc. Desi asemenea biblioteci exista in multe locuinte, de cand colectia Adevarul a luat cu asalt gospodariile romanesti.

Apropo de biblioteci, daca aveti curiozitatea sa cercetati, veti constata ca niciunul din cartierele rezidentiale care se construiesc, in conceptele de mobilare si amenajare a spatiului interior, indiferent ca e un apartament cu una, doua, trei sau patru camere, penthouse sau vila, nu are prevazuta o biblioteca. Iar in revistele de design, cel mai des veti intalni formule futuriste in care sa poti inghesui treizeci, hai maxim patruzeci de carti. (Se va argumenta ca cititul s-a transferat acum pe e-book si d-aia bibliotecile tinerilor sunt minuscule comparativ cu ale parintilor, dar un cititor invederat, chiar si un milenialist, va prefera mereu experienta oferita de lectura unei carti tiparite formatului electronic.)

Intr-adevar, nu mai exista timp, suntem ocupati mereu, avem probleme, lectura a devenit un lux, bla bla, dar acel putin timp liber ramas la dispozitie rareori e rezervat cititului. Nu unui articol ca acesta, nu unei stiri, nu despre cum sa gatesti guacamole si sa-l recuceresti pe iubi, ci, efectiv, unei carti cu multe pagini - aici, desigur, inteleg altceva decat exasperanta literatura motivationala si de dezvoltare personala -, un roman de capatai, o carte de istorie, de filozofie, de memorii, de explicare a stiintei, o monografie, un eseu, etc.

Printre cei cu pretentii, o metoda mereu invingatoare prin care-si mascheaza inapetenta pentru lectura e de a bifa o piesa de teatru, un spectacol de opera sau conferinta unei somitati, dar, in fond, aceasta va ramane mereu in principal o strategie de gratulare a eului social, pe care-l scot la plimbare in toale faine, pentru a primi confirmarea de alte euri dichisite si binecrescute. Normal, e frumos la teatru si opera, e reconfortant contactul live cu mintile sclipitoare, insa, adesea, se prefera doar asta si, apoi, e mai usor sa pierzi (plus ca da bine si pe Insta) trei ore la Faust al lui Purcarete decat o luna la Faust al lui Goethe si e mai la indemana sa vizionezi Ghepardul lui Visconti decat sa citesti Ghepardul lui Lampedusa (in caz ca mai intereseaza pe cineva un film vechi de peste o jumatate de secol).

La suprafata, poate nu stam asa rau cu cititul si cred sincer ca inca ne mai dam osteneala sa o facem. Dar, in forul interior, nu prea-i mai vedem rostul. In buna parte, cititul s-a demodat si a devenit un act de vanitate personala. Iar pentru nici nu va ganditi cati dintre noi, simplu snobism.

Succesul literaturii motivationale, in dauna capodoperelor universale, arata cat de alienati am ajuns in lumea in care traim.

Si, cu cat vom citi mai multe carti motivationale, cu atat mai putin vom intelege viata. Ma rog, asa cum au inteles-o Tolstoi, Bellow, Celine si altii...

Mihnea Rudoiu a absolvit Academia Tehnica Militara si Facultatea de Stiinte Politice. A debutat la Editura Humanitas cu romanul "A toi, cuando tu no estas" si, de-a lungul timpului, a colaborat la reviste si platforme online precum Dilema Veche, Cultura, Vice si Republica. E pasionat de calatorii si are o slabiciune pentru cinematografia franceza. A fost observator ONU in Sudan si Congo

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

România: riscurile de azi și ce se întâmplă (până) în 2035

Poate România ține pasul cu schimbările rapide care au loc în marile economii europene? Și ce-ar trebui să facă pentru a nu fi lăsată în urmă? O analiză de Sabina Fati. Un Raport al...

Ce șanse are Edi Iordănescu să rămână selecționerul României: ”Eu am discuții în fiecare zi”

Preşedintele Federaţiei Române de Fotbal, Răzvan Burleanu, a declarat, marţi, într-o conferinţă de presă, că sentimentul pe care îl împărtăşeşte cu selecţionerul Edward Iordănescu...