"Regele nebun": Halucinanta viata a lui Ludovic al II-lea, regele Bavariei - (Partea I)

Duminica, 23 Septembrie 2012, ora 22:02
19757 citiri
"Regele nebun": Halucinanta viata a lui Ludovic al II-lea, regele Bavariei - (Partea I)

Familia Wittelsbach a condus Bavaria din anul 1180, cand Frederic Barbarossa, imparatul Germaniei, l-a numit initial duce pe Otto de Wittelsbach.

De atunci si pana in a doua jumatate a secolului XIX s-au succedat membrii aceleiasi familii, toti oameni visatori, toti cu inclinatii artistice si cu dispret pentru realitatile materiale.

Un rege frumos, brunet si cu ochi albastri

Poate cel mai visator dintre toti s-a dovedit a fi unul din ultimii membri ai familiei, regele Ludovic al II-lea, inscaunat la numai 18 ani, pe un tron ale carui semnificatii se pare ca nu-i erau deloc clare.

Printul Ludovic s-a nascut la 25 august 1845 in castelul Nymphenburg, de langa Munchen, potrivit informatiile oferite turistilor de castelul Neuschwanstein. Maladiv si visator, el dovedeste atat de putina receptivitate fata de educatia militara pe care i-o pregatea tatal sau, incat familia a inteles repede ca aceasta este o cauza pierduta.

In ziua cand implinea 16 ani, a asistat la o reprezentatie a operei Lohengrin de Wagner si a ramas fascinat de muzica. Dorea sa-l cunoasca personal pe compozitor, dar tatal sau, regele Maximilian al II-lea, s-a opus.

In scurt timp insa, regele Maximilian a murit si i-a urmat la tron fiul, Ludovic al II-lea. Abia implinise 18 ani. Primul act al guvernarii sale a fost invitarea lui Richard Wagner la Munchen, unde a dispus construirea unui mare si costisitor teatru de opera. Monarhul era invinuit ca risipeste banii statului.

In plus, la curte circula zvonul ca tanarul si frumosul rege, brunet cu ochi albastri, inalt de 1,90 metri are inclinatii de homosexual.

O verisoara cu tact

Fireste ca poporul n-avea de unde sti asemenea intimitati de familie, dar isi exprima nelinistea in legatura cu faptul ca lipseau succesorii la tron. Din anul 1180 si pana dupa mijlocul secolului XIX, toti membrii familiei Wittelsbach avusesera succesori.

Ludovic se arata dezinteresat de orice femeie. In 1867, familia hotaraste sa ia taurul de coarne si sa profite de prietenia lui - platonica, bineinteles - cu Elisabeta a Austriei, verisoara sa, si sotia imparatului Franz Joseph, ca ea sa-l influenteze.

Verisoara a avut succes, mai ales ca avansase o propunere atractiva: sora ei, Sophie, o femeie exceptionala, care ii seamana leit, este o mare iubitoare de muzica si o impatimita a creatiilor lui Wagner.

Cu siguranta, acesta a fost argumentul hotarator. Elisabeta de Austria s-a dovedit a avea tact si pricepere in relatiile interumane. Vestea despre logodna regelui Ludovic al II-lea cu verisoara sa Sophie de Wittelsbach este primita cu bucurie de curte si sarbatorita in popor.

Pictorii vremii imortalizeaza tanara pereche pe panze. Logodnica este blonda si de o frumusete stralucitoare, logodnicul este un brunet inalt, cu ochii albastri, cu trasaturi distinse si privire melancolica. Parca erau facuti unul pentru celalalt.

Logodnica a plecat cu buzele umfate

Numai ca, pe masura ce data logodnei se apropia, tanarul rege devenea tot mai retras, ganditor, abatut, iar in preziua logodnei s-a imbonavit brusc si a cazut la pat. Medicii i-au recomandat odihna.

Toate eforturile Elisabetei au fost inutile, logodna nu mai putea avea loc. Regele s-a facut bine chiar a doua zi, dupa plecare cu buzele umflate a logodnicei sale, cea de o frumustete stralucitoare. S-a pastrat jurnalul intim al ciudatului monarh, care nota: "Am scapat de Sophie. Revin la viata, dupa acest cosmar infiorator".

Intre timp, cheltuielile lui ametitoare ruinau nu numai bugetul casei regale, ci chiar tezaurul Bavariei. Era pasionat sa inalte castele. Chema la Munchen cei mai renumiti arhitecti ai vremii, din mana carora vor iesi adevarate perle ale arhitecturii. Aceste perle, reusesc sa farmece privirile turistilor chiar si astazi.

Ultima solutie

Culmea perfectiunii l-a constituit palatul Neuschwanstein, un monument unic in Europa, ramas sa-l finalizeze posteritatea, fondurile tarii fiind in acea vreme sleite.

Tezaurul Bavariei fusese cheltuit pe opere de arta, pe constructiile grandioaselor castele si pe mecenatul acceptat, nu tocmai elegant si fara sa clipeasca, de catre marele compozitor Richard Wagner.

Familia regala avea de ce sa fie ingrozita. N-a gasit alta solutie, decat convocarea medicilor, ca sa-l declare pe rege nebun si sa incredinteze tronul unui regent.

Intentiile familiei au devenit curand fapte, dar spatiul nu permite aici continuarea halucinantei biografii regale, ceea ce ne face sa mai continuam si maine, in partea a doua a acestui material. Nu pierdeti ocazia, o veti gasi numai la Ziare.com.

Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”
Ciolacu susține reforma bugetară și regionalizarea teritorială: ”Să nu mai existe decalaje ca între Timişoara şi Bacău”
Premierul Marcel Ciolacu a declarat joi, 25 aprilie, la Timişoara, că regionalizarea teritorială şi reforma bugetară trebuie făcute, după o analiză şi un studiu exact în fiecare judeţ....
Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"
Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"
Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...
#regele Bavariei, #regele Ludovic Bavaria, #Ludovic al II lea Bavaria , #documentar