Poate nu stiati: pana acum 60 de ani, Opera Romana a functionat in cladiri inchiriate

Poate cladirea actualului Teatru National de Opera si Balet nici nu se construia, daca nu se prefigurau in Bucuresti doua evenimente internationale, amandoua in 1953: Congresul Mondial al Tineretului si Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor.

Principalele sali de spectacol ale Capitalei cazusera prada cutremurului sau razboiului: Teatrul National din calea Victoriei arsese din temelii, cladirea Teatrului Liric, unde functionase opera (tot cu chirie!) pana in 1940, se pabusise la cutremur, iar cele cateva cinematografe ramase intregi erau neincapatoare.

Dama de pica

Asa s-a ajuns sa se construiasca o sala noua in piata Sf. Elefterie, urmand ca, dupa ce se termina Congresul si Festivalul, sa se stabileasca destinatia: Teatru National, Opera sau sala pentru Congresele Partidului.

Cred ca aceasta din urma varianta ar fi avut sansele cele mai mari, daca artistii de la opera n-ar fi fost iuti de mana si n-ar fi repetat intens un spectacol inaugural, care deocamdata nu se stia unde va avea loc: "Dama de Pica" de Piotr Ilici Ceaikovski.

Cei care hotarau erau prea sus ca sa stim noi, cei mici, dupa ce criterii se ghideaza ei, dar nu poate nega nimeni ca, pe de o patre, "Dama de Pica" este una din capodoperele liricii universale, iar de pe alta parte traiam vremuri grele cand, la auzul cuvantului "Ilici", nu indraznea nimeni sa spuna "veto".

Asa se face ca, in ziua de 9 ianuarie 1954, Opera Romana isi inaugura primul spectacol cantat intr-o sala proprie. Acolo exista si astazi.

Este cazul sa dau unele explicatii. Dupa prabusirea Teatrului Liric, Opera functiona intr-o sala de pe Splaiul Independentei, limitrofa liniei de tramvai, unde scartaitul franelor se auzea in sala. Dar nu se plangea nimeni. Pana in 1921, Opera nu exista deloc.

Fusese infiintata numai ca institutie, fara sala, in acel an 1921, cand a avut loc premiera absoluta cu opera Lohengrin de Wagner, cantata in sala cinematografului Patria si avandu-l ca dirijor pe maestrul George Enescu.

Unde nu e sala, nimic nu e

Pana la acea data, in Romania cantau simple trupe de artisti, care faceau turneuri prin tara, acolo unde gaseau o sala disponibila, un administrator dispus sa le ofere spatiul si un public dispus sa asiste la un spectacol cum nu mai vazuse.

Sunt foarte elocvente din acest punct de vedere insemnarile unui cunoscut solist al Operei Romane, George Niculescu Bassu, publicate sub titlul "Amintirile unui artist de opera".

Niculescu Bassu studiase in strainatate cu personalitati cunoscute la acea vreme, avea o voce bine formata si calitati scenice recunoscute, ceea ce atragea in jurul sau personalitati cu remarcabile calitati vocale.

Dar lipsa unei sali adecvate a determinat echipa sa pelegrineze prin toata tara, cantand in sali improvizate din Iasi, Botosani, Bacau, Tecuci, Buzau, Craiova, Buzau, Galati.

A avut de infruntat concurenta Bucurestiului, unde se infiintase o trupa lirica, tot particulara, inca din anul 1885, sub conducerea profesorului George Stephanescu, care a militat toata viata pentru infiintarea unei trupe de opera institutionalizate in Romania. Dar nici acesta n-a avut sansa unor succese de proportii, din lipsa de sala!

Fara sala si fara un colectiv institutionalizat, romanii cu talent, mergeau sa si-l fructifice in stainatate. Este cunoscut cazul sopranei Hariclea Darclee, provenita dintr-o familie instarita din Braila, care neavand posibilitatea sa-si fructifice talentul in tara natala, a plecat sa studieze la Paris, cu bani de la parinti.

Nu ajunge sa avem sala

Acolo, s-a bucurat de aprecierile compozitorului Charles Gounod, care i-a incredintat rolul Margaretei din opera Faust si, mai ales, al unui alt monstru sacru, Giacomo Puccini, care a compus anume pentru ea opera Tosca, rugand-o sa cante la premiera rolul titular.

Supriza: Hariclea Darclee l-a refuza pe marele Puccini, sub pretext ca in Tosca avea duete, scene de tot felul, dar nu avea o arie. Ea nu concepea sa nu aiba o arie a ei.

Marele Puccini a cedat toanelor romancei si a intrudus in opera, special pentru ea, aria "visi d'arte", una din cele mai frumoase arii de soprana din cate s-au scris, care se canta si astazi.

De atunci sunt ani multi. Pe toate marile scene ale lumii evolueaza mari talente romanesti, dar vedem cu ochii nosri ca multi nu se afirma in tara. E drept ca, de 60 de ani, avem sala, dar probabil ca inca ne mai lipsesc multe.

Ce n-a văzut CTP în 34 de ani de alegeri libere: ”Doar Ceaușescu îl poate egala pe Ciociu. Ca pe o turmă de mancurți...”

Retragerea lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Capitalei a fost comentată acid de jurnalistul Cristian Tudor Popescu, care i-a criticat dur pe președinții PSD și PNL, Marcel...

Candidatul USR la Primăria Sectorului 5 a depus o plângere la DIICOT împotriva lui Cristian Popescu Piedone

Avocatul şi liderul consilierilor USR din Sectorul 5, Alexandru Dimitriu, a depus joi dimineaţă, 25 aprilie, o plângere la DIICOT împotriva primarului Cristian Popescu Piedone şi ”a...