Masca si libertatea individuala

Autor: Eugen Octav Popa - cercetator postdoctoral la Universitatea din Wageningen (Olanda)
Sambata, 19 Decembrie 2020, ora 00:00
5627 citiri

Am citit cu mare atentie textul lui Silviu Man (Marginaliaetc.ro) despre aura simbolica a mastii. Am concluzionat alaturi de el ca "a continua sa vedem masca ca un accesoriu functional bransat la corp - ignorand toate celelalte cai de intelegere, nu va face decat sa ne adanceasca deruta si sa ne faca si mai obtuzi, mai maleabili si mai vulnerabili".

Deformatie profesionala, poate, daca nu urmare a unei vechi prietenii, tind sa fiu de acord cu analiza lui. Imi e clar acum, daca nu imi era inainte, ca purtarea unei masti este expresia unei identitati si ca celalalte cai de intelegere trebuie readuse in peisaj. Ba mai mult, paralela dintre masca anti-covid si masca teatrului mi-a scapat complet iar paralela cu masca primordiala a samanului si a omului sacru (in senul lui Eliade) n-as fi vazut-o nici sub tortura. Asa ca m-am lasat purtat, cand stanga, cand dreapta, de competentul vals sociologic al autorului. Nu pot decat sa aplaud si sa respect un asa efort.

Insa autorul nu a venit doar cu un plan filosofic, ci si cu unul moral. Caci analiza functiei simbolice a mastii a pregatit de fapt terenul pentru o pozitionare morala. Justetea acestei pozitionari, insa, mi-a scapat complet. Dupa ce a concluzionat, pe buna dreptate, ca "a acoperi fata fara a schimba nimic din persoana este pur si simplu o imposibilitate", Man sare din filosofia technologiei in filosofie politica, din antropologia lui Donald Pollock in polologhia lui Nelu Tataru. Saltul este brusc, nejustificat si, in opinia mea, periculos.

Nu as vrea deci sa pun la indoiala relevanta analizei. Cred ca trebuie sa admitem cu Man ca "autoritatile nu pretind de la cetatenii-pacienti doar conformarea la niste proceduri pur mecanice, ci ceva cu mult mai serios: adoptarea unei anumite conduite morale, in care centrala este responsabilitatea, cu varianta sa personala: grija si cu varianta sa comunitara: solidaritatea". Adiacent, trebuie sa admiram iar starea de constienta a autorului care observa un proces pe care multi dintre noi l-am scapat din vedere.

Cu sau fara masca, cred ca multi dintre noi ne lasam pisati marunt de situatia actuala si ne dam batuti in fata cerintei de a reflecta filosofic asupra situatiei. Nu-i mai arde nimanui de etica tehnologiei cand e penurie de hartie igienica. Insa, desi vad relevanta si insemnatatea analizei lui Man, am ramas surprins de concluzia finala. M-as fi asteptat ca o privire antropologica asupra mastii, sau in general o privire filosofica asupra tehnologiilor de protectie, sa duca spre o concluzie filosofica.

M-as fi asteptat ca Man sa ne arate, pe final, felul in care aceasta intelegere filosofica pe care a creat-o ne poate ajuta in a intelege ce se intampla, a re-intelege in alti termeni, ceea ce se intampla. Nu m-as fi asteptat ca un exercitiu filosofic sa se transforme, de la un paragraf la celalalt, in exercitiu moral si, in cele din urma, politic. Moral prin aceea ca decide importanta identitatii in defavoarea comunitatii si politic pentru ca evalueaza eficienta unor politici publice. Sa urmarim.

Citeste si https://ziare.com/social/revolutia-din-1989/tancuri-si-trupe-speciale-inamrate-pana-n-dinti-in-18-decembrie-1989-la-timisoara-ceausescu-da-ordin-sa-se-traga-in-demonstranti-1651124

A spune ca "sistemul medical-administrativ incearca sa impuna in mod explicit anumite valori considerate a fi oportune" este o observatie justa. Insa nu vad de ce ar trebui sa respingem aceasta teza. De ce trebuie sa ne impotrivim ideii ca "identitatea colectiva e mai importanta decat cea personala"? Si unde in analiza putem gasi argumente pentru repetatele acuzari de incoerenta, de pilda, "nu este nimic coerent ca, in numele responsabilitatii, pe fondul unei panici generalizate, sa creezi un adevarat blam social nu doar pentru cei ce refuza explicit purtarea mastii, ci si pentru cei care isi permit sa ii conteste utilitatea" sau "(sistemul) o face incoerent, reducand aceste valori la simple functii de coordonare sociala".

Sa ne intelegem, nu spun de la bun inceput ca nu sunt de acord. Aceste idei pot fi aparate si argumentate, poate, dar nu printr-o analiza ca cea intreprinsa de Man. Nu vad cum, in contextul de fata, pura observare a functiei simbolice a mastii duce la o critica a statului (fie statul roman, fie in general). Daca esti de acord cu Man la final, asta se intampla pentru ca erai deja de acord cu intaietatea libertatii individului in conditiile de fata - daca nu, nimic din ce ai fi citit in prima parte nu te-ar fi putut schimba. Faptul ca un act (purtatul de masca) are o anumita insemnatate (lipsa de identitate) nu este suficient pentru a arata ca actul respectiv este indezirabil. As adauga aici ca recrutarea filosofiei tehnologiei in scopul unui mesaj politico-moral imi pare o socoteala gresita dar asta tine doar de idiosincrasia mea profesionala.

Alte resurse?

Desi nu sunt de acord cu saltul facut, n-as vrea si n-as putea ma arunc acum intr-o discutie despre purtarea mastii in sine sau despre eficienta ei. Si evident ar fi prea usor sa sunem "Haide, Man, lasa-ne cu filosofia ca mor oamenii cu zile!". Simplitatea unui asemenea raspuns ii dezvaluie cel mai mare neajuns. Anume, cu o asemenea atitudine medico-administrativa (dupa cum ii spune Man), orice critica sociala poate fi discreditata drept armchair philosophy. Mi se pare o lovitura ieftina sub centura pe care Man nu o merita. Ramane insa valabil ca genul de salt pe care il incearca Man pur si simplu nu tine. E pacat de avantul sociologic pentru ca aterizarea e ratata.

Dar pe ce alte baze putem evalua actiunile statului daca nu pe baza unei analize a capacitatii simbolice a tehnologiei in speta? Daca o deslusire a simbolisticii mastii nu e de ajuns, ce trebuie adaugat? Iata o intrebare care ma intereseaza mai mult decat problema mastii in spatiile publice. Intrebarea, sper, il intereseaza si pe Man.

Doua elemente necesare, in tentativa de a evalua statul, imi par de nelipsit. In primul rand, argumentul trebuie cu necesitate sa fie unul de natura istorica. O critica venita dintr-o pura reflectie filosofica, ramane agatata in propriile asumptii daca nu e coroborata cu perspectiva istorica. Aceasta perspectiva poata fi obtinuta - poate nu in general, dar in cazul de fata - din analogia pe care o putem desena cu episoade similare din trecut. Voi incerca asta in randurile de mai jos. In al doilea rand, argumentul trebuie sa provina dintr-o filosofie politica, fie ea si rudimentara, care sa ne explice de ce impunerea mastii este sau nu o decizie justa, morala, responsabila etc.

A arata pur si simplu ca exista o dimensiune a individualului in decizia cu pricina nu e de ajuns. (Exista o dimensiune a individualului in orice decizie publica). Astfel ca intaietatea identitatii personale deasupra celei colective ramane cumva in aer, nejustificata. Aceste doua unghiuri de atac sunt in opinia mea esentiale. Daca nu sunt avute in vedere, ne putem trezi ca publicul ne va acuza de oportunism. "Lui Man", va zice publicul, "nu-i convine sa poarte masca pentru ca i se aburesc ochelarii si a inventat termenii astia ca sa ne persuadeze". Fara o mama in istorie si un tata in filosofia politica, mi-e greu sa cred ca argumentul lui Man despre depersonalizarea individului prin masca va "tine" - academic vorbind, dar chiar in public sau la o bere.

Din punctul meu de vedere, atat trecutul cat si bazele filosofice ale organizarii democratice contrazic destul de evident concluziile trase de Man. Altfel spus, atat analogia cu trecutul cat si analogia cu alte politici publice similare ne arata ca identitatea individuala (ce vrea individul) nu doar ca nu are intaietate fata de identitatea comunitara (ce vrea grupul) in contextul de fata dar nici nu ar fi just sa aiba si nici nu ar putea sa aiba. As vrea sa sustin aceste idei in cele ce urmeaza.

Pandemia ca situatie de criza

Pandemia de coronavirus nu este nici prima cu care ne-am confruntat nici ultima cu care ne vom confrunta. La inceputul secolului al 19-lea, un virus care milioane de ani a stat ascuns fara sa interactioneze cu oamenii in niciun fel, vibrio cholerae, s-a trezit din auto-impusul somn. Holera este in continuare una din cele mai violente maladii cunoscute de om. Indivizi perfect sanatosi din toate punctele de vedere pot muri printr-o deshidratare violenta in cateva ore. Holera a gasit medicina europeana intr-un stadiu medieval. Ca sa ne facem o idee, cel mai general tratament la momentul respective era asa numita "sangerare" (eng. bloodletting) prin care pacientului i se extragea sange din convingerea ca boala este rezultatul unei disproportii a umorilor interne.

Despre medicamente, studii microbiologice sau epidemiologice nici nu poate fi vorba. Jon Snow, unul din parintii epidemiologiei, avea sa apara in peisaj abia la jumatatea secolului cu o teorie (revolutionara, si respinsa la momentul respectiv) ca holera se transmite pe cale orala nu, asa cum se credea, prin "miasme". Holera a lovit Europa intermitent aproape intregul secol al 19-lea fara nici cel mai mic succes cu privire la tratament. Personajul negativ? Apa. Metoda principala de transmisie a virusului fiind apa nefiltrata extrasa de la mici adancimi. Lovit de "moartea albastra" (dupa culoarea pielii celor infectati), statul trebuia sa reactioneze. Si a reactionat asa cum a reactionat fiecare stat in contextul pandemiei de coronavirus - pe baze incerte, pe informatie incompleta sau incorecta si pe principiul precautiei.

In Franta, daca depaseai cordonul sanitar jandarmul avea dreptul sa te impuste pe loc. In Marea Britanie si Prusia oamenii guvernului faceau controale inopinate in urma carora intregi familii puteau fi mutate direct sau arestate. Teorii ale conspiratiei care atribuiau pandemia evreilor si diavolului? Check! Revolte impotriva masurilor luate de guvern? Check! In Imperiul Tarist, intr-o ironie tragica, aceeasi doctori care erau batuti in strada la inceputul pandemiei erau chemati cateva saptamani mai tarziu, cand nimeni nu se mai indoia de gravitatea situatiei, sa ii ingrijeasca tocmai pe batausi. In sfarsit, o pandemie cu de toate.

Ce invatam din exemplul holerei este ca pandemia este o situatie de exceptie. Atunci cand Man observa ca "suntem soldati sub un asediu nevazut, iar ea (masca) ne este uniforma", el vrea sa sugereze irezonabilul situatiei insa sfarseste prin a sublinia exceptionalul si, deci, rezonabilul ei. Ca sa intelegem exceptionalul situatiei, sa comparam masca anti-pandemie cu casca biciclistilor. Argumentul lui Man ar tine cu siguranta impotriva impunerii obligatorie a castilor pentru biciclisti.

Nu stiu daca ar fi convingator, dar ar fi cu siguranta un gen de argument care ar avansa discutia. Discutia s-ar purta despre limitele statului in protejarea cetateanului. Unii ar spune "Lasa-ma, domnule, sa mor cum vreau", altii ar atrage atentia ca asigurarea medicala este un sistem colectiv si uite asa discutia ar fi purtata cu argumente pro si contra. Insa ciclismul este, pentru noi oamenii de rand, o activitate de agrement care nu pune, decat in situatii exceptionale, viata celorlalti in pericol (in orice caz, riscul nu e crescut de absenta castii).

Insa pandemia este o situatie exceptionala. Si oricata dreptate are avea antropologii si alti oameni de stiinta cu privire la intaietatea identitatii personale in defavoarea celei colective, jocul general ne arata ca pandemia este un tromf dintre cei mai puternici. Desi moartea soldatilor pe campul de lupta este mult mai evident exceptionala, moartea batranilor in sectiile de terapie intensiva nu este cu nimic diferita - nu din punct de vedere moral. Din nou, autoritatile sunt nevoite sa actioneze pe baze incomplete (sa nu uitam ca eficienta mastii este in continuare oarecum disputata) si sa puna bunul colectiv inaintea celui individual.

As merge insa mai departe si as spune ca, in situatii de exceptie, vointa individuala este nu doar subsumata interesului comunitar, dar este justificat ca lucrurile sa stea astfel. Asta pentru ca in momentul in care decizi sa contrazici masurile de preventie a infectarii - din nou, dincolo de incertitudinea existenta in ambele tabere - iei o decizie de interes public. Nu este ca atunci cand te sui pe bicicleta fara casca. Insa cu totii am decis, acceptand regimul democratic, ca masurile de interes public sunt luate de cei care au obtinut legitimitate de a ne reprezenta in scena publica. Cand decizi sa nu porti masca aplici idei publice de ordin politic, economic si moral fara sa fi fost in vreun fel investit cu autoritatea acelor decizii.

Ori tu trebuie sa ramai in sistemul care ti-a dat posibilitatea sa nu porti masca (iei autobuzul, stai la stop, primesti scrisori) si deci trebuie sa recunosti nedreptatea unor uzurpari de acest gen. S-ar putea obiecta ca nepurtatul de masca este asemanator marsului de protest sau a altor masuri de disobedienta civila la care avem dreptul in fata statului. Desi cele doua sunt asemanatoare din multe puncte de vedere, in esenta ele raman diferite caci marsul de protest este o activitate ce poate avea loc in siguranta, la fel ca si disobedienta civila. Nepurtatul de masca, in semn de protest sau nu, poate avea un efect asupra celor care nu protesteaza si astfel, in conditii de precautie crescuta, ramane nelegitim.

As vrea sa imping aceasta concluzie si mai departe. Am aratat de ce purtatul de masca este necesar (in conditii extreme) si de ce este just (in conditii de ordine publica democratica). Acum vreau sa arat ca purtatul de masca este intr-un anumit sens inevitabil. Pentru ca, desi Man s-a oprit asupra mastii ca exemplu al opresiei comunitatii asupra individului, toate masurile luate impotriva pandemiei au exact acelasi efect si anume ele apar drept restrictii ale libertatii individuale. Sa zicem ca lui Man ii place sa faca sport in sala de fitness.

Acceptand sa nu se mai duca si neprotestand impotriva restrictiei, spunand altora ca e bine sa nu se faca sport in timp de pandemie si eventual fiind suparat pe cei care sunt inconstienti si se duc, Man va ajunge sa poarte o masca - masca celui multumit, de bine de rau, sa renunte la sport. Intamplator, aceasta masca nu e vizibila (decat eventual in aceea ca poate Man nu va mai fi la fel de bine cladit ca inainte) insa ea nu este cu nimic mai putin o masca in sensul identificat de el. In situatii exceptionale nu este doar necesar si just sa porti masca, este inevitabil.

Ne ajuta filosofia politica?

In cautarea unor constructii care sa ii sustina argumentele lui Man, ne vom intoarce cu punga goala. Caci teoria liberala clasica (Rawls) sau deliberativa (Fishkin, Cohen, Mansbridge) are foarte putina rabdare cu cei care se intorc impotriva consensului democratic si a valorilor de baza. Iar cei care ar putea fi sustinatori ai principiului identitatii in defavoarea principiului comunitatii (neo-liberali, anarhisti, agonisti, pluralisti si radicali de toate felurile) sunt de regula teoreticieni ai normalului fara prea multa atentie pentru situatii exceptionale. Daca ne intrebam "Cand poate interveni statul in detrimentul expresiei individuale in societatea civila?", raspunsul universal pare sa fie "in situatii de urgenta".

Dupa cum spune Michael Galston: "Protejarea vietii umane permite statului liberal sa intervina impotriva riturilor religioase care implica sacrificarea oamenilor pe altar: stop libertatii de expresie individual pentru azteci!". Nimic in filosofia politica nu justifica revolutia individual impotriva statului atunci cand viata (sau proprietatea) celorlalti este pusa in pericol. Sa observam de pilda cum in Olanda, un stat relativ liberal si deschis, a ales sa interzica purtatul de burka in anumite situatii, ingradind astfel puterea de expresie religioasa a musulmanilor. Care situatii? In acele situatii in care alti indivizi pot fi pusi in pericol de acea expresie religioasa (de exemplu in institutii de stat sau alte cladiri de importanta strategica pentru securitatea statului).

Intre cele doua exemple, nepurtatorul de masca si purtatorul de burka, primul are un argument mult mai slab impotriva statului caci a nu purta masca nu este vreun cunoscut precept moral sau religios, este o preferinta. Una rezonabila, poate, dar doar o preferinta. Poate au altii citiri mai recente in domeniul filosofiei politice, insa dupa parerea mea intaietatea individului in conditii ca acestea nu este un principiu aparat de niciuna dintre abordarile citate.

Cu alte cuvinte, desi este intr-adevar discutabil daca situatia e "indeajuns de extrema" sau daca masca e "indeajuns de justificata in sine", nu exista din cate stiu vreo filosofie politica pe care ne putem baza cand spunem ca identitatea individului trebuie aparata in fata interventiei statului indiferent de consecinte. Poate Robert Nozick si Ayn Rand sunt cei mai de incredere aliati ai unui asemenea punct de vedere. Se pot gasi acolo argumente bune pentru pozitia luata de Man, insa nu e intamplator ca ambii lucreaza la limita posibilului - Nozick in utopie si experiment mental iar Rand in fictiune.

Concluzie

Prin acest raspuns, am vrut sa arat ca saltul lui Man este brusc si nejustificat. As vrea sa concluzionez prin a spune ca saltul este si periculos. Intr-adevar, statul o da in bara des. De fapt, sa ne intelegem, statul chiar o da in bara nepermis de des. TEL, DDT, Bisphenol A, beriliu, metilmercur, azbest, PCE, DBCP, etc. Avem toate motivele sa punem la indoiala expertiza (si, deci, cerintele) statului. Ba mai mult, avem datoria civica sa criticam statul in mod constant si sa ne exercitam dreptul comunitar de a pune bete in roate unui stat care ameninta sa acapareze toate sfere de justitie (cum ar spune Michael Walzer).

Poate masca anti-pandemie va deveni la un moment dat un asemenea subiect. Am vrut sa nu deschid discutia eficientei purtarii mastii pentru ca nu am cunostintele necesare pentru a contribui in vreun fel. Vreau doar sa spun ca un argument filosofic cu privire la efectele mastii asupra individului nu afecteaza cu nimic datoria de a purta masca deocamdata. Ar fi periculos sa ne dam masca jos pentru ca am gasit niste argumente in filosofia tehnologiei care observa depersonalizarea produsa de masti. Discutia legitimitatii unei asemenea masuri este binevenita in spatiul public - de unde si placerea de a oferi acest raspuns lui Man - insa ea este periculoasa daca se traduce in actiune directa (tineti minte aztecii?).

Libertatea individuala, inclusiv libertatea de a avea propria identitate pe timp de pandemie, este un drept indisputabil. Insa el intra in calcul de-a valma cu numeroase alte drepturi si principii. Pana cand aceste drepturi si principii nu au fost cantarite in mod pluralistic, va sa zica, fara a asuma superioritatea inviolabila a unora in fata altora, datoria noastra ramane de a purta masca asa cum purtam centura de siguranta si asteptam cuminti la stop. Poti avea dreptate atacand aceste ingradiri ale sistemului medico-administrativ. Desigur. Dar nu iti poti lua dreptatea singur. Ea trebuie sa ti se dea, ori altfel fiecare isi face dreptatea lui (vezi "starea originara" din cartea lui Nozick). Pana una alta, deci, sa stam la afurisitul de stop. Silviu MAN. Masca. Manual de nebuna purtare

Articol publicat si pe Marginaliaetc.ro

Citeste si https://ziare.com/politica/parlament/absenteismul-masiv-si-victoria-aur-la-alegerile-din-6-decembrie-sunt-consecintele-nu-doar-a-pandemiei-ci-si-a-proastei-guvernari-si-a-reformelor-facute-pe-jumatate-1651092

Eugen Octav Popa este cercetator postdoctoral la Universitatea din Wageningen (Olanda), departamentul de Comunicare, Filosofie si Technologie. A obtinut titlul de doctor in 2016 cu o teza despre dezbaterile academice bazate pe scenarii imaginare (thought experiments) si lucreaza in prezent in domeniul participarii publice in stiinta si technologie (responsible innovation). Lucrarile lui au aparut in reviste academice de prestigiu cum ar fi Philosophy and Technology, Science and Public Policy, Public Understanding of Science, si Informal Logic.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Noi teorii ale conspirației după ce Kate Middleton a dezvăluit că are cancer
Noi teorii ale conspirației după ce Kate Middleton a dezvăluit că are cancer
Anunțul oficial al prințesei de Wales a Marii Britanii că suferă de cancer a provocat un torent de speculații înfiorătoare pe rețelele de socializare cu privire la starea ei de sănătate,...
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, afirmă vineri, la 20 de ani de la admiterea României în NATO, că aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră, pe...
#masca de protectie, #pandemie, #coronavirus, #filosofie, #cetatean, #conspiratii , #stiri cultura