Nici statuile nu sunt egale in Romania (Opinii)

Colaborator: Dan Mladinoiu
Marti, 22 Ianuarie 2013, ora 22:04 9567 citiri

Fireste, nu ma refer la inaltimea sau volumul operelor daltuite intru aducere aminte a unor personalitati de prim ordin. Am subliniat si lipsa expresiei plastice ca simbol evocator al romanilor care au iesit din anonimat, in ocazii diferite, sub variate forme, asa cum le-a fost harazit, atat cat au reusit.

Bunaoara, marele Liviu Ciulei. Cel ce a reprezentat demnitatea culturii romane, personalitatea tutelara a filmului si teatrului romanesc, un artist total. Spusele titratului Andrei Serban nu mai au nevoie de comentarii:

"Nu cred in statui, dar lui Ciulei i-as ridica una. Cand eram student, m-a chemat la Bulandra sa montez Iulius Cezar. Nu numai ca mi-a oferit actori de clasa intai: Rebengiuc, Gina Patrichi, Iordache, Cotescu, Caramitru, Pittis, Ogasanu. Ca si cum n-ar fi fost prea mult pentru un debutant, m-a intrebat daca accept ca el, Liviu Ciulei, sa-mi faca mie scenografia. A fost prea mare pentru timpul in care a trait", afirma regizorul care a cucerit lumea.

Apoi, e greu de inteles cum Bucurestiul nu are onoarea sa detina in patrimoniul sau urbanistic statuia regelui Ferdinand Intregitorul. Cel care a binecuvantat cu sceptrul lui Marea Unire de la 1918 si modernizarea statului roman.

Reprezentarea artistica ecvestra turnata in bronz in 1937 a dainuit pana in 1948, cand a fost distrusa de regimul vasal casapului Stalin.

Se afla la rondul I de pe soseaua Kiseleff, in apropierea Bisericii Mavrogheni. Ridicarea unui nou monument e prinsa intr-un proiect, asteptandu-si materializarea prin vreun sertar al Primariei Capitalei.

Ceva mai mult noroc a avut replica statuii lui Carol I, rege repus in drepturile memoriei romanilor dupa ce originalul fusese pus la pamant tot in 1948 de catre mintile cetoase si bratele vanjoase ale acelorasi comunisti.

De mai putina onoare se bucura redarea artistica a lui Emil Cioran. Bustul din fata casei memoriale de la Rasinari (Sibiu), de fapt dupa un colt al ei, are putin peste un metru inaltime si este serios afectat de trecerea timpului. Interiorul cladirii nu e deschis vizitatorilor.

Casa se afla in proprietatea unei familii din sat, care a fost nevoita sa deschida usa turistilor veniti pana si din America Latina sa vada locul unde s-a nascut unul dintre cei mai mari ganditori ai secolului XX.

Pe un soclu vandalizat cu graffiti de skaterii Brailei, sta trist bustul unui alt colos reprezentant al generatiei de aur apartinand filosofilor Romaniei interbelice, Nae Ionescu.

Printr-o ordonanta data in 2002 de Guvernul Nastase, a intrat in "ilegalitate" Ion Antonescu. Respectiva lege interzice afisarea in locuri publice (altele decat muzee) a imaginii acestuia. Astfel, orice monument dedicat maresalului este catalogat "indezirabil".

Exceptiile se numesc bustul cu cagula pe cap din Bariera Vergului, acolo unde se gaseste biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena, ctitorita de Ion Antonescu si sotia sa, Maria, precum si statuia din curtea unui profesor de istorie dintr-un sat botosenean.

Este bine ca-i avem in memorie sub forma artistica pe unul dintre cei mai de seama filosofi din toate timpurile - Mircea Eliade- pe inegalabilul maestru al scenei, Toma Caragiu, pe spiritualul titan al oralitatii, Petre Tutea.

Poate ca lista celor ce merita imortalizarea in piatra sau bronz ar trebui completata cu nume ce au dus faima incontestabila Romaniei. Stiu, nu prea sunt bani. Insa ar fi pacat ca prin acest mijloc detinut substantial de catre unii privati sa se deschida calea ridicarii de statui in onoarea celor ce sunt departe de ceea ce inseamna valoare autentica.

Fie si post mortem, chiar daca le da mana "urmasilor". Ar fi ca si cum s-ar turna acid pe copertile "Istoriei religiilor".

Ne puteți urmări și pe  pagina noastră de Facebook   sau pe   Google News
Scrie pe Ziare.Com