Meritam si noi o Prima Doamna a tarii?

Institutia Primei Doamne nu este reglementata in tara noastra, dar asta nu inseamna ca ea nu poate sa existe, macar informal, in baza unui principiu, tot informal si el, dar invocat adesea: "tot ce nu este interzis este permis".

De altfel, la scurt timp dupa prezidentialele din iarna trecuta, Carmen Iohannis a lasat de inteles ca nu nutreste ambitii de niciun fel, fiind dedicata profesiei sale didactice.

Presedintele a explicat si el pe acest subiect ca prezenta primei doamne in viata publica este necesara, dar nu trebuie "institutionalizata". Dansa se poate ocupa cu activitati filantropice, umanitare, culturale si nu numai. Este o practica obisnuita in multe tari democratice.

Dupa un oarecare timp, cuplul prezidential a inceput sa apara la intalnirile de inalt nivel. Opinia publica n-a reactionat imediat, cel putin la nivelul strazii, dar unele televiziuni n-au ratat momentul sa taie firul in patru, pornind de la o meschina numaratoare si evaluare a rochiilor, pantofilor, posetelor si ajungand pana la observatia ca stramosii nu ne-ar fi lasat mostenire modelul de prima doamna.

Sa le explicam pe rand.

Primele doamne din Evul Mediu romanesc

In opinia mea, cei care au criticat prezenta Primei Doamne gresesc profund. Traditia incepe inca din Evul Mediu, cand doamna Clara si-a luat insarcinarea de a-l influenta politic pe sotul ei, Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab Intemeietorul, incercand sa catolicizeze Tara Romaneasca.

Ruinele bisericii catolice (baratia) de la Curtea de Arges sunt si astazi martore ale rolului pe care si-l asuma sotia lui Voda in societate.

Moldova a cunoscut un caz similar. Doamna Marghita, prima sotie a lui Alexandru cel Bun, avea aceleasi vederi pro-catolice, ridicand si ea o baratie la Baia, judetul Neamt.

Excelentul monografist roman Nicu Gane mai da si alte multe exemple de doamne care si-au sustinut propriile viziuni in fata sotilor si in fata poporului. Lucrarea "Trecute vieti de doamne si domnite" este edificatoare.

Reginele Romaniei

In timpurile mai noi, regina Elisabeta, sotia regelui Carol I, s-a impus ca patroana a artelor in Romania. Ea insasi scria versuri de succes, pe care le semna cu pseudonimul Carmen Sylva.

Cenaclul literar organizat la castelul Peles reunea elita poeziei romanesti: Cosbuc, Alecsandri, Eminescu si nu numai.

Tot la Peles, se desfasurau cu regularitate seratele muzicale, la care participa tanarul pe atunci George Enescu, autorul de altfel al unui ciclu de lieduri, pe versurile poetei Carmen Sylva.

Sotia regelui Ferdinand, regina Maria, era cunoscuta in intreaga Europa ca prima doamna a Romaniei. Mai ales cand a izbucnit razboiul, in 1916, si a imbracat haina alba a surorilor de caritate, incurajandu-i pe cei aflati in suferinta, care-i spuneau "mama ranitilor".

Iar dupa terminarea razboiului, ea s-a manifestat ca un adevarat om de stat insistand la curtile europene si la guvernele beligerantilor, pentru ca tratatul ce se va incheia sa ne fie favorabil noua. A izbutit. Putem spune fara sa gresim ca actualele granite ale statului nostru se datoreaza in mare masura si zelului depus de regina Maria la incheierea pacii.

Ceremoniile de incoronare de la Alba Iulia au fost ca o confirmare a rolului ei de prima doamna: reginei i-a fost rezervat un loc langa rege, pe un tron aproape identic si purtand coroana de aur cu nestemate, pe care o putem privi si astazi la Muzeul de Istorie a Romaniei.

Alte carcoteli

Mai era si obiectia meschinilor gata sa numere oricand la televizor toaletele elegante si pretentioase cu care se prezinta la receptii prima doamna a Romaniei de azi. Si ma intreb: cu ce ar trebui sa se prezinte sotia presedintelui: cu rochii cumparate de la second hand? Cu pantofi scosi de la pingelit? Cu posete reconditionate?

La aceasta obiectie nu pot raspunde decat cu un fapt real, relatat in stenograma sedintei Consiliului de Ministri ce s-a tinut la 23 octombrie 1944.

In acea zi, prim-ministrul Constantin Sanatescu informa Guvernul ca a fost vizitat de "domnul George Enescu", care s-a plans ca nu poate da concerte, intrucat cei mai multi dintre orchestranti si-au pierdut hainele la bombardamente si in alte situatii prilejuite de razboi. Ca urmare, a solicitat o subventie de 100.000 lei (de atunci), pentru fiecare orchestrant, ca sa-si completeze garderoba.

Unii au fost de acord cu suma, apreciind-o chiar modesta, altora li s-a parut exagerata. Lor li s-a alaturat Gheorghiu Dej, cu parerea sa: "da' ce le trebuie frac? In salopeta nu pot canta? Sa comandam 100 de salopete la Grivita - ca cei de acolo isi au croitorii lor - si economisim poate chiar jumatate din suma".

Stenograma nu consemneaza ce s-a hotarat in final, dar imi amintesc ca, la deschiderea stagiunii, orchestrantii dirijati de George Enescu purtau fracuri.

Clotilde Armand ironizează PSD-ul după ce i-a cerut demisia: "Mai stau, să vă scot din minţi că nu mai puteţi fura"

Trimisă în judecată pentru folosirea funcţiei pentru favorizarea unor persoane, Clotilde Armand, primarărița Sectorului 1 a declarat răspicat că nu va demisiona, aşa cum i-au cerut...

Cât de mult își dorește Ciolacu victoria Gabrielei Firea la Capitală: ”La nivel vizibil, vor fi declarate susțineri”

Odată cu retragerea medicului Cătălin Cîrstoiu și renunțarea la candidatura comună PSD-PNL pentru Primăria Capitalei, liderul social-democraților, Marcel Ciolacu, se găsea în situația...